Tatăl lui Tudor Gheorghe, scriitorul Ilie Tudor (3 Martie 1923 – 21 martie 2015), va fi înmormântat, azi, în Podari, satul său de lânga Craiova. Ziaristi Online prezintă o mică filmare cu regretatul luptător anticomunist şi fost deţinut politic:

Ilie Tudor, “cu capul pe genunchii Domnului” de ZiaristiOnlineTV

Foto: Cristina Nichitus Roncea

Video: Ziaristi Online

Citiţi mai multe despre Ilie Tudor la Mărturisitorii.Ro

SERVICIUL ROMAN DE INFORMATII – UN SFERT DE SECOL DE ISTORIE

de Aurel I. Rogojan

La 26 martie 1990, după patru luni de descărcare de informaţii a Departamentului Securitătii Statului de către agenţi ai G.R.U. , preşedintele Comitetului de Stat al Securităţii ( K.G.B.), Vladimir Kriucikov, a decis să le ia generalilor roşii de la Bucuresti jucăria Serviciului de Informatii [Civil ]al Ministerului Apărării Naţionale. Denominatia “democratica” a noii securitati a fost lansata imediat dupa trecerea la 26 decembrie 1989 a Departamentului Securitatii Statului in structura Ministerului Apararii Nationale, cu ministrul secretar de stat, general-colonel Iulian N. Vlad la comanda, pana la arestarea acestuia, in dupa amiaza ultimei zile anului, cand s-a recurs si la o manevra provocatoare, scontandu-se pe un al patrulea scenariu de lichidare fizica a acestuia , in decursul ultimei saptamani.
Birocraţia paroxistică a militarilor din reţeaua G.R.U. insarcinati sa reorganizeze noul serviciu a disimulat de minune, în intervalul celor patru luni, distrugerea, din numai cateva miscări , a unicului sistem informativ naţional din fostele state socialiste, membre ale Tratatului de la Varşovia, care, de la jumătatea anilor ’60, a fost etichetat de Moscova ca inamic.
Printre consecinţele acestei etichete au fost şi tentativele Kremlinului de a se debarasa de liderii politici incomozi de la Bucureşti şi susţinerea vocilor critice, chiar si în surdină, la adresa lui Gheorghe Gheorghiu Dej , în ultimii ani de activitate si viata ai acestuia, iar ulterior , pregnant începând cu anul 1977, împotriva lui Nicolae Ceauşescu, pe care l-au flancat cu agenţi de anvergură şi i-au ţesut iţele unei conspiratii în mai multe acte.
Precizarea este necesară, date fiind circumstanţele scoaterii lui Nicolae Ceauşescu din viaţa politică, dar şi din cea pământeană şi numirea , in martie 1990, ca director al Serviciului Roman de Informaţii a unui complotist activ si participant -“ca asesor civil al Tribunalului militar excepţional “- la execuţia de la Târgovişte, din 25 decembrie 1989, a cuplului prezidenţial .
Acestea sunt faptele simple, cele care rămân şi contează cu adevărat pentru istorie. Dincolo de fapte, vom găsi naraţiuni, care de care mai interesante, dar cel mai adesea subiective, sau tendentioase, ori de-a dreptul ticăloase.
Despre circumstanţele infiinţarii Serviciului Român de Informaţii am scris şi nu tot ceea ce am scris a fost şi de bine ( Aurel I. Rogojan, “Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale”, Editura Compania, Bucureşti, 2011 p. 37-80).
Dacă generalul Nicolae Militaru nu ar fi fost dornic de instaurarea, şi de jure, a unui regim de dictatură militară, comandându-şi până si uniforma de mareşal, deci dacă nu ar fi devenit o ameninţare iminentă pentru Ion Iliescu, care din anii ’70 devenise agreat la Kremlin ca succesor al lui Nicolae Ceauşescu, generalii roşii ar fi deţinut în continuare jucăria serviciilor secrete, cel puţin pâna la clarificarea optiunilor de politică externă, după desfiinţarea Tratatului de la Varşovia.
Forţa retelei G.R.U. din România, chiar dacă acesta nu era totalmente autonom de K.G.B., acţionând integrat, sub coordonarea aceluiaşi şef autohton de rezidenţă, pentru inlăturarea lui Ceauşescu, l-au făcut pe Ion Iliescu mai circumspect şi determinat să capteze bunăvoinţa Occidentului pentru a se menţine în prim planul vieţii politice.
Datele factuale ale primei etape a directoratului lui Virgil Magureanu indică o susţinere deosebit de puternică a acestuia pentru ofiţerii pe care generalii Nicolae Militaru, Gheorghe Logofătu, Victor Atanasie Stănculescu şi Vasile Ionel i-au plantat la comanda structurilor defunctului Departament al Securităţii Statului.
Incompetenţa şi gravele erori profesionale, cumulate cu derapaje şi imixtiuni în sfera politicului, precum şi predispoziţia la corupţie, vor compromite, în foarte scurt timp, pe mai mulţi dintre comandanţii militari, cărora directorul S.R.I. le-a cerut expres, ministrului Apărării , “încetarea detaşării”. Au mai rămas doar câţiva profesionişti cu experienţă in activitatea de informaţii militare, dar fără vreun rol decizional direct, afară de forţa persuasiunii personale. Domeniile activităţilor de suport logistic au rămas, pe mai departe, populate cu personal detaşat de la Ministerul Apărării Nationale.
Virgil Magureanu a fost declarativ deschis inovării şi reformelor. In primii cinci ani ai directoratului său au fost elaborate cca. 500 documente de conceptie, doctrină, organizare, planificare şi reglementare a activităţii de informaţii pe noile coordonate ale realităţilor politice i şi ale contextului geopolitic si geostrategic internaţional.
Nu acelaşi lucru s-ar putea spune despre consecvenţa şi exemplul personal al “directorului fondator” în ceea ce priveşte punerea în practică a propriilor decizii, căci majoritatea noilor directive şi le asumase ca ordine cu putere de lege.
Rezistenţa la reforme a fost crâncenă, iar Virgil Măgureanu se dovedea, cel puţin în aceiaşi măsură, suştinător şi al antireformiştilor. “Divide et impera! ” Pe de o parte, avea disponibilitatea nelimitata de a emite reglementari, iar, pe de alta parte, le dezavua la primele semnale de rezistenta, primite din partea celor incomodati de instrumentele de organizare si planificare, control si cuanificare a activitatii.
Prim adjuncţii şi adjuncţii directorului au fost consecventi în liniile de reformare, iar cei pe care Virgil Măgureanu i-a destituit, inclusiv prin comunicate de presă in timp ce se aflau în concediu, între motivele reale, acoperite de capete de acuzare false, se afla impresia indusa de delatori de profesie, cum că principalii săi colaboratori ar promova reforme prin care să-i limiteze puterea , in numele legalităţii şi al autocontrolului intern de constituţionalitate al activităţii Serviului.
Dupa ce, la cea de-a cincea aniversare a infiinţării Serviciului Roman de Informaţii, a declarat public reformarea şi punerea pe baze noi a activităţii, Virgil Măgureanu a tras reforma “pe dreapta”.

( Va urma )

Sursa: Ziaristi Online

SERVICIUL ROMAN DE INFORMATII – UN SFERT DE SECOL DE ISTORIE ( II )

de Aurel I Rogojan

“Datoram loialitate neconditionata doar patriei noastre si nu persoanelor trecatoare la conducerea unor institutii si ele vremelnice si cu care unii dintre conducatorii acestora nu sunt capabili sa se identifice.”

 “Secretizarea informatiilor cu scopul de a se ascunde abuzul de putere, acte administrative ilegale ori infractiuni este interzisa”.

La 27 aprilie curent se vor implini 18 ani de cand, de seara pana dimineata, au fost scoase din uz cca. 30 de reglementari si precizari metodologice referitoare la apararea securitatii nationale, elaborate in perioada 1991-1995.

Peste o luna, la 26 mai 1997, “directorul fondator” al S.R.I., avea sa fie schimbat de presedintele Emil Constantinescu cu inginerul constructor Costin Georgescu, deputat al Partidului National Liberal, vicepreședinte al Comisiei de apărare, ordine publică și siguranță națională si coordonator al Conventiei Democrate Romane. Un oltean descendent din familia unui ofiter de cariera, care si-a implinit, cu abnegatie, onoare si omenie fata de ostasi, datoria pe campurile de bataie ale celui de al doilea razboi mondial. Spre deosebire de predecesorul sau, noul director a trait pe santiere, a condus colective de specialisti si muncitori, a impartasit cu ei satisfactiile si greutatile vietii si profesiei de constructor. Drept urmare, avea si o alta perceptie, cea constructiva asupra informatiei,

In amintita noapte, aproape tot din ceea ce se construise in planul conceptualizarii obiectivelor si directiilor strategice de actiune in domeniile cele mai vulnerabile la agresiunile anticonstitutionale a disparut in implozia unui atentat la securitatea nationala, amorsat de o dispozitie verbala, codificata si ascunsa printr-o actualizare de rutina a “indicatorilor de raportare si implementare a datelor in sistemul informatic”.

Care sunt datele cazului si care au fost mizele? Pe masura ce acumularile de informatii relevau o tinta bine definita a amenintarilor la adresa securitatii nationale, in plan strategic se defineau obiectivele si directiile de actiune, care se formalizau intr-un document cu valoare de reglementare si orientare unitara a actiunilor Serviciului pentru controlul vulerabilitatilor si reactiilor fata de pericole.

Asa, de exemplu, a fost constatat interesul extern, indeosebi in Transilvania, Crisana, Maramures si Banat, pentru eludarea dispozitiilor Constitutiei cu privire la inalienabilitatea teritoriului Romaniei, principiu in temeiul caruia “cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi drept de proprietate privata asupra terenurilor.” Pentru cercetarea si documentarea fenomenului a fost initiata o operatiune codificata “Glia”, subsecventa apararii dispozitiilor art. 44 al Constitutiei Romaniei. Rezultatul nu a intarziat sa apara, iar Guvernul luase in calcul o initiativa legislativa de protectie fata de evidentele actiuni de razboi economic duse impotriva Romaniei din arealele fostului Imperiu Austro-Ungar.

Intr-o alta ipoteza, in urma aflarii rezultatelor estimarilor asupra bogatiilor subsolului, realizate pe baza datelor de cercetare culese de sateliti, teritoriul Romaniei a fost “parcelat”, undeva in exteriorul tarii, in loturi vizate pentru concesionare, despre care autoritatile din acel moment ale statului roman se prefaceau a nu sti mare lucru, dar pentru care se incepuse competitia. Urmarea a fost initierea a doua proiecte operationale de protectie a prioritatilor nationale, codificate “Magma” si “Neptun”. “Magma” privea rezervele de gaze, iar “Neptun” cele de titei. Unul din proiecte se referea si la gazele de sist .

Gravele incidente interetnice violente din 1990 – in localitatile Mihail Kogalniceanu, judetul Constanta, Bolintin Deal, judeţul. Giurgiu şi Hădăreni, judeţul Mureş au impus o operatiune specializata de protectie ( “O.I.G.-ROM” ), circumscrisa prevenirii atentatelor impotriva colectivitatilor .

Recrudescenta exploziva a extremismelor nationaliste, a revizionismului teritorial si a separatismelor etnice au determinat un program complex de abordare a planurilor si directiior de cunoastere si prevenire, inclusiv adaptari in structura organizatorica a Serviciului.

Alte operatiuni priveau prevenirea extinctiei retelelor criminale din est, a incalcarii embargoului impus Iugoslaviei, aspecte ale cooperarii, colaborarii si conlucrarii interdepartamentale in interiorul sistemului securitatii nationale s.a.

In total, in primii cinci ani de la constituirea S.R.I au fost initiate numeroase astfel de reglementari, toate cu baza legala identificata obligatoriu in dispozitiile Constitutiei, Legea nr.51/ 1991 privind siguranta nationala, Legea nr.14/ 1992 privind organizarea si functionarea S.R.I., cu trimitere, dupa caz, la dispozitii complementare ale altor legi.

Momentul in care s-a procedat la acea ampla radiere a memoriei institutionale a Serviciului Roman de Informatii a precedat predarea functiei de catre Virgil Magureanu, iar dispozitia a fost transmisa verbal de un colaborator din imediata sa apropiere, teoretic fara urme.

Alte retusuri anterioare ale reglementarilor au creat riscuri de deconspirare a identitatii surselor secrete, bagatelizat si compromis institutia ofiterilor acoperiti, ori deturnat informarea de la ratiunea existentei serviciului. Chestiuni in care comisiile parlamentare de control au mai prins cate un capat de ata, dar niciodata nu au reusit sa desire ghemul abil incalcit al scopurilor ascunse.

Practic, noul director a preluat Serviciul, in ceea ce priveste instrumentele delicate ale indeplinirii misiunilor, cam de la momentul 1991-1992. Antemergatorul sau in S.R.I., profesorul Mircea Gheordunescu, numit adjunct al directorului la 14 martie 1997, nu a aflat nimic, fiindca decizia, data fiind nefirescul ei, a fost luata si transmisa “de la persoana la persoana”. Fiecare constienta, cel putin de faptul ca participa la un abuz care va deschide cale libera , daca avem in vedere profitorii, putem afirma ca tradarii nationale, in varianta submimarii economice a statului, de coniventa cu interesele unor entitati straine. In primul rand, cele care au “ras” industriile grele (feroase si neferoase), extractive chimica si petrochimica s.a.m.d.

Pentru ascunderea manoperei si pentru a nu se observa “din prima”, nu s-a emis vreun ordin expres de abrogare. Ar fi avut loc, imediat, comentarii si reactii in Serviciu. Cum s-a procedat? Sub pretextul actualizarii dictionarului esentelor de informatii [tag-urilor], printr-o circulara transmisa de un oarecare, din dictionarul respectiv s-au radiat cateva coloane de combinatii binare, corespunzatoare numelui de cod al operatiunilor si esentelor de informatii aferente. Consecinta a fost ca respectivele informatii nu mai erau recunoscute si acceptate de sistem.

In Serviciu, cu deosebire la structurile teritoriale, au aparut comentarii si nedumeriri de ce au fost abandonate misiuni fundamentale de aparare a Constitutiei Romaniei, definite de operatiuni din categoria celor anterior amintite. Am ramas interzis. Daca abrogarea lor ar fi fost facuta pe cale legala, prin ordin al directorului, asa cum au intrat si in vigoare, trebuia sa se stie. Nimeni nu credea ca se pot abandona directii de actiune informativa, pe care atat Constitutia , cat si legile existente obliga la indeplinirea respectivelor misiuni. Ofiterii credeau ca dispozitia a fost data de noul director al Serviciului, numit de presedintele Emil Conastantinescu si erau preocupati de identificarea solutiilor juridice, care sa le permita exercitarea competentelor retrase.

Regulile interioare severe, specifice disciplinei Serviciului nu ingaduiau nimanui sa afle ceea ce nu i se comunica oficial si nu-i este necesar indeplinirii atributiilor sale. Peste ani, fiind solicitat sa particip la o evaluare a necesitatilor de modernizare conceptuala si organizatorica a Serviciului, avea sa se descopere ce si cum s-a intamplat, iar constatarile si consecintele au fost raportate ierarhic.

Cei care au comandat atentatul la misiunile de realizare a securitatii nationale au dorit sa se faca “intuneric” si sa nu fie vazuti. Ei, dar mai cu seama politicienii miliardari si milionari, niciodata mentionati in vreun top. Atat ei, cat si spoliatorii veniti de aiurea, ca lacustele la prada. La prada numita “Romania”.

Invatamintele istoriei arata ca astfel de intamplari insotesc alternantele partidelor politice la putere. Dar nu se cunosc si cazuri in care vreo putere politica sa aiba suficienta vointa sa-si asume eliberarea serviciilor secrete din constrangerile care le impiedica sa vada si sa inteleaga cat de fragile sunt demarcatiile dintre oportunismul carierist, coruptie si tradare.

( Va urma )

Sursa: Ziaristi Online

Eminescu şi tragismul existenţei sale în viziune academică

 „Care sunt legile de care ascultă renaşterile, redescoperirile, ocultările de asemenea, îndepărtarea şi reevaluarea unui text despre care am vrea, cu naivitate, să credem bizuindu-ne pe o semnătură sau o instituţie, că rămâne acelaşi, identic constant sieşi?”

Jacques Derrida

            În sfârşit, iată că la aproximativ un an de la apariţia cărţii „În apărarea lui Eminescu”, ediţie îngrijită de Gheorghe Sărac şi tipărită la editura Biharia internaţional 2014*, în care se tranşa definitiv dilema bolii şi morţii poetului nostru naţional, o altă carte vede lumina tiparului, carte care, prin vocea unor personalităţi academice, încearcă un răspuns la aceiaşi dilemă biografică privind viaţa şi moartea celui mai mare creator de cultură pe care l-a zămislit poporul român. În sfârşit, se poate spune că evenimentul editorial implică o atitudine de la al cărei nivel se aşteaptă o lămurire, fără echivoc, a ceea ce a însemnat adevăr sau mister în existenţa zbuciumată şi dramatică a marelui nostru poet. Este vorba de cartea „Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginare ale eminescologilor” apărută la editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă în ianuarie 2015**, popularizată intens pe toate canalele massmedia de însuşi iniţiatorul acestui demers, academicianul Eugen Simion şi concepută ca un eveniment dedicat împlinirii a 165 de ani de la naşterea geniului culturii noastre.

De data aceasta două structuri academice îşi dau mâna pentru a duce la bun sfârşit această nobilă intreprindere în ideea, la fel de nobilă, de a face lumină într-un domeniu atât de disputat cum este cel al eminescologiei, al cărui obiect de studiu a fost şi este tocmai abordarea existenţială a fenomenului eminescian. Este vorba de Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, structură a cărei vechime este de 17 ani (fondată în 1998), de Eugen Simion cu scopul declarat de a armoniza relaţia dintre ştiinţă şi artă şi, Academia de Ştiinţe Medicale, condusă de Irinel Popescu, a cărei vechime se apropie de 80 de ani (fondată în 1937), care încearcă, prin antrenarea câtorva personalităţi, conturarea unei poziţii clare privind cauzele sfârşitului prematur a lui Eminescu.

De acord întru totul cu opiniile distinşilor academicieni Eugen Simion şi Irinel Popescu care, argumentând şi prefaţând volumul menţionat, deplâng extremele în abordarea existenţei lui Eminescu ca om, deşi nu se abţin în a reda şi a insista asupra a ceea ce posteritatea i-a pus în sarcină poetului, la modul nedrept şi chiar tendenţios, cu scopul nedeclarat de a limita sau exagera anvergura operei şi personalităţii sale (pg 7). Una din aceste extreme a fost şi abordarea maladiilor eminesciene.

Nu insistăm asupra acestor aspecte, dar nu putem trece cu vederea faptul că cei care l-au aşezat pe poet în această postură au fost tocmai membrii cinstitei bresle a criticilor literari care, ajutaţi de o eroare medicală in diagnosticul si tratamentul bolii, au deschis calea fanteziilor, prin răstălmăcirea nu tocmai binevoitoare a mesajului uman, cultural şi politic pe care acest om, într-o viaţă indecent de scurtă, a reuşit să-l transmită nu numai românismului, ci umanităţii în general. Aceste răstălmăciri au deschis o adevărată cutie a pandorei, alimentată în bună parte de aceiaşi breaslă a criticilor, parte dintre aceştia găsind mai atractivă tragedia ultimilor şase ani din viaţa poetului, decât însăşi opera lui. Mai mult, această abordare a avut darul de a alimenta „fanteziile” şi prin faptul că însăşi interpretarea operei eminesciene a fost una incompletă şi chiar trunchiată, în funcţie de conjuncturile politice ale epocilor ce s-au scurs de la moartea sa, sau în funcţie de viziunea politică a criticului în cauză (1).

Însăşi reproducerea în facsimil a celor 14.000 de pagini de manuscris cuprinse în 37 de volume, editate prin strădania lui Eugen Simion, se dovedeşte a fi una incompletă, pentru simplul fapt că îi lipseşte evaluarea academică de felul celor de care au avut parte operele lui Goethe, Shackespeare etc… în ţările lor. Marea deficienţă a acestei restituiri rezidă tocmai în lipsa interpretărilor critice înregistrate de-a lungul timpului, în absenţa asocierii lecţiunilor tematice, în sfârşit, în lipsa transpunerii în limbaj modern a textelor eminesciene şi a încadrării temporale în spiritul epocii în care au fost create, lăsând astfel un câmp larg interpretărilor de tot felul, chiar fanteziste uneori, mai ales din partea detractorilor şi răuvoitorilor.

Este de asemenea greu de înţeles, atitudinea înţelegătoare pe care o arată distinsul academician celui care, dintr-o „eroare scuzabilă” (pg 12) dar printr-o naraţiune atractivă, pune pe fruntea luceafărului culturii noastre, cu o convingere categorică şi de nezdruncinat, cel mai abominabil stigmat, acela de demenţă luetică, deşi, ştiinţa medicală depăşise demult etapa presupunerilor în materie de boală luetică (2).

Exploatând la modul oneros suferinţa nefericitului poet, în perioada cea mai critică a vieţii sale (vezi: Agonia morală şi moartea), George Călinescu îşi menţine aserţiunea cu intenţia disimulată de a-i pune la îndoială opera, de a-i arunca în derizoriu mai ales opera politică şi a-i nega cu desăvârşire creaţia ultimilor şase ani, perioadă care, deşi mai puţin productivă, după cum se ştie, păstrează în esenţa ei expresia şi valoarea spiritului eminescian,.

Încercând un raport onest între realitate şi ficţiune, în ceea ce priveşte biografia eminesciană, nu cred că fantezia călinesciană este mai puţin scuzabilă decât aceea a eminescologilor, în aşa zisele „maladii imaginare” pe care autorii cărţii încearcă să le taxeze cu o doză sesizabilă de umor (3). Ba tindem să credem că după modul cum abordează viziunea călinesciană, atitudinea prefaţatorilor şi contributorilor acestei cărţi seamănă foarte mult cu maniera în care a fost impusă biografia eminesciană, concepută de „cel mai important biograf al său”, care a avut şi are menirea expresă de a promova cele ce am afirmat mai sus, de vreme ce „constituie opera clasică fundamentală dedicată biografiei poetului naţional”, este considerată un „adevărat model pentru toţi istoricii literari” şi „ea face parte din bibliografia şcolară obligatorie” (vezi coperta IV din „Viaţa lui Mihai Eminescu” de G Călinescu, Ed Saeculum I O, 1995), ca să nu mai vorbim de faptul că în acelaşi scop a fost tradusă în mai multe limbi de circulaţie internaţională.

Astfel, traducerea în limba germană de exemplu, avea să şocheze pe unul din marii noştri români, Ovidiu Vuia, neuropatolog de talie europeană şi om de litere trăitor în Germania (4,5), care se va dedica cercetării patografiei eminesciene şi va elabora două cărţi de referinţă în acest domeniu (Misterul morţii lui Eminescu şi Despre boala şi moartea lui Mihai Eminescu – studiu patografic, 1996 şi respectiv 1997), pe care Eugen Simion îl aminteşte doar în treacăt, ca şi pe Ion Nica de altfel (autorul cărţii; Eminescu – structură somatopsihică, 1972) (6), ambii figurând printre cei „dornici să elucideze misterul ce înconjoară încă dispariţia unui poet”, ceilalţi fiind doar „urechişti”, pentru că dacă fantezia lor nu este de-a dreptul condamnabilă, este cel puţin de neluat în seamă, adaugă într-o manieră maliţioasă distinsul academician (pg 8). De altfel, parcurgând cu atenţie argumentările specialiştilor care contribuie la alcătuirea acestei cărţi, se observă, fără multă greutate, că sursa documentară principală o constituie tocmai cărţile acestor doi autori, la care se adaugă cartea lui Gheorghe Sărac, amintită mai sus şi consideraţiile lui Theodor Codreanu din cartea sa „Eminescu, martor al adevărului” ed Scara, Buc, 2004 (7).

Am mai face remarca că George Călinescu, deşi a avut la îndemână o bibliografie bogată, s-a dovedit a fi extrem de selectiv şi părtinitor, persistând în a-l prezenta pe Eminescu într-o viziune proprie, destul de nefavorabilă, interesat fiind probabil din varii motive de care ne-am ocupat în altă parte (8). Cu totul de acord cu poziţia argumentatorului când spune „nu mi-au plăcut şi nu-mi plac nici azi indiscreţiile memorialiştilor atunci când vorbesc mult despre suferinţele lor biologice şi beteşugurile altora” (pg 10), dar apreciază cu o înţelegere aparte indiscreţia de-a dreptul grosolană a lui Călinescu care-l prezintă pe Eminescu ca o fiinţă jalnică, incapabilă de aşi ordona viaţa, trăind într-o mizerie pestilenţială (mai ales în capitolul „Gazetarul Eminescu”), nu rareori persiflând şi chiar dezavuând ceea ce Eminescu preţuia cel mai mult. Am aici în vedere, printre altele, relaţia poetului cu Veronica Micle, devenită etalonul naţional al cuplului romantic, de notorietate astăzi, mai ales după publicarea în 2000 a corespondenţei dintre cei doi, necunoscută până atunci, dar intuită de Dimitrie Vatamaniuc la vremea sa (9).

Dar ceea ce este şi mai condamnabil pentru „cum crede un mare critic” (G Călinescu n.n.) despre „otrava din sânge” este faptul că marele critic rămâne la probabilitatea diagnostică a contemporanilor lui Eminescu deşi, începând cu anul 1905, cauza bolii avea să fie cunoscută prin descoperirea agentului etiologic a presupusei maladii de către Schaudin şi Hoffmann, ba mai mult, în perioada când Călinescu îşi pregătea ultimele ediţii ale biografiei poetului, boala era pe cale de a deveni istorie şi, prin urmare, se cunoşteau suficiente detalii pentru a infirma cu certitudine existenţa luesului în patografia lui Eminescu (10).

Acest aspect îl va frapa chiar şi pe Vladimir Beliş (unul din contributorii cărţii) atunci când mirat afirmă „ceea ce surprinde însă, nu este netemeinicia diagnosticului de afecţiune luetică, ci faptul că la 40 de ani după moartea lui Eminescu, cel care-i povesteşte viaţa şi care, evident nu are cunoştinţe medicale, nu apelează la specialiştii care, bazaţi în acel moment pe noi date medicale privind clinica şi serologia bolii, ar fi putut să-i inducă cel puţin o urmă de îndoială cu privire la diagnosticul proferat cu hotărâre în scrierile sale” (pg 142)

Oricum, Eugen Simion dovedeşte prin argumentul său că îmbrăţişează teoria călinesciană, dezvoltată în „Agonia morală şi moartea” poetului, când se referă la istoria maladiilor „reale sau imaginare care au răpus spiritual un mare poet la 33 de ani şi fizic, la 39” (pg 12), deşi afirmă mai la vale că poetul „înţelege că suferinţa face parte din destinul său. Şi-o asumă cu sinceritate şi o luciditate care n-am putea spune, acum, decât că amândouă arată o adâncă, tulburătoare şi firească anxietate omenească” (pg 13). Înţelegere? luciditate şi sinceritate? sunt aspecte care în nici un caz nu se regăsesc în demenţa luetică pentru care pledează Călinescu. Aşa încât, în numele echităţii şi adevărului trebuie să înţelegem faptul că Eminescu nu are nevoie de compasiune, ci de adevăr. Adevăr pe care el însuşi l-a iubit dureros în toată existenţa sa (unde vei găsi cuvântul/ce exprimă adevărul ?).

Ori această ambiguitate în abordarea problemei bolii şi morţii lui Eminescu, nu ar trebui să se regăsească în discursul domnului Eugen Simion, dacă argumentaţia distinşilor săi colaboratori întru alcătuirea cărţii ar fi avut darul să-l convingă de eroarea călinesciană.

Şi mai curioasă pare dilema argumentatorului, ca şi a prefaţatorului cărţii de altfel, atunci când se întreabă la unison, la ce ar ajuta „aceste precizări venite la peste 100 de ani”? (pg 12) şi conchid, tot la unison, că „nu schimbă nimic esenţial în ceea ce priveşte opera” dar „pune capăt speculaţiilor”. Noi credem că ar trebui să fie cu mult mai mult decât atât, pentru că în faţa unei opere de dimensiunea celei eminesciene, pentru cultura noastră şi nu numai, orice cititor sau cercetător are minima curiozitate de a afla cine este de fapt autorul. Ori autorul nu poate fi decât de nivelul, sau la nivelul operei sale şi nu o jalnică figură urgisită de soartă şi de propria-i existenţă.

Mai mult, pentru cultura noastră şi pentru noi ca naţiune, Eminescu a fost, rămâne şi va fi un simbol al românismului şi ca orice simbol trebuie să fie imaculat, chiar dacă existenţa concretă nu a fost una prea fericită. Îmi face plăcere să citez aici ceea ce Elis Râpeanu spune cu convingere în Eminescu are dreptul la adevăr (din cartea În apărarea lui Eminescu) „el a fost contemporanul urmaşilor, este contemporanul nostru şi va fi contemporan cu acei români care se vor naşte peste sute de ani”. Ori cred că nici domnului Eugen Simion nu i-ar place ca simbolurile noastre naţionale să fie maculate, fie chiar şi de un Călinescu, aşa cum cred că nu i-ar place ca tricolorul nostru să fie târât în noroi, sau imnul nostru naţional să fie maculat de dezacorduri şi disonanţe.

Trebuie să facem precizarea că ambiguitatea în atitudine a domnului Eugen Simion ne este cunoscută şi dintr-o altă situaţie, când a trebuit să se pronunţe în privinţa marelui nostru savant Nicolae C Paulescu, într-o replică „Cazul Paulescu” publicată în revista Cultura a lui Augustin Buzura, în care ar fi fost de dorit o atitudine mai tranşantă şi mai categorică în apărarea ştiinţei şi culturii noastre din poziţia sa de atunci (11).

Şi în cazul de faţă situaţia este asemănătoare, mai ales acum când „nişte medici pricepuţi şi oneşti” (pg 12) s-au pronunţat de o manieră categorică într-o problemă care era deja tranşată de George Potra în 1934, Ion Nica în 1972, Ovidiu Vuia, în 1996 şi 1997, Gheorghe Sărac în 2000, Valeriu Lupu, în 2012, Theodor Codreanu în 2013 şi din nou Gheorghe Sărac în 2014, unii dintre ei, amintiţi cu parcimonie (Ion Nica şi Ovidiu Vuia), alţii de loc, sau doar la bibliografie (Gheorghe Sărac şi Theodor Codreanu) (12, 6, 4, 13, 10, 14, 15). Pentru că, parcurgând cartea „Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginare ale eminescologilor”, impresia generală a celor care s-au aplecat asupra problemei dezbătute, este că abordarea autorilor a fost puternic influienţată tocmai de aceste cărţi, al căror discurs îl preiau de o manieră consistentă.

Ceea ce ştim însă sigur este faptul că cel puţin cartea „În apărarea lui Eminescu” coordonată de Gheorghe Sărac şi prefaţată de cunoscutul om de cultură Elis Râpeanu, apărută la începutul anului 2014 (15), era binecunoscută majorităţii contributorilor cărţii despre care facem vorbire, doi dintre contributori o cuprind chiar în bibliografie (Victor Voicu, Eduard Apetrei) dar, desigur, nefăcând parte din lumea academică, opiniile acestora nu pot avea girul valorii, nu-i aşa?

Împărtăşim opinia aluzivă şi neexprimată a coordonatorului cărţii maladiilor lui Eminescu cu condiţia ca acei „medici pricepuţi şi oneşti” să nu facă parte din categoria celor pe care Cezar Ivănescu îi prezenta, cu rigoare şi deferenţă, atunci când se referea la lumea academică de astăzi, într-un articol extrem de pertinent şi actual (16). În rest ne mulţumim cu constatarea că, în afară de Eugen Simion şi poate Ioan Aurel Pop, nici unul dintre colaboratori nu a avut, până la această carte, vreo contribuţie recunoscută la cunoaşterea eminesciană. Şi atunci fireasca întrebare; oare modul precipitat în însăilarea rapidă a unui punct de vedere privind boala şi moartea lui Eminescu, nu este cumva o tresărire de orgoliu a lumii academice? în care, în treacăt fie spus, Eminescu nu avea nici o încredere şi o dezavua la modul cel mai deschis printr-o motivaţie extrem de convingătoare (17).

Revenind la tonul cărţii vom constata că aceiaşi probabilitate se regăseşte şi în afirmaţiile domnului Irinel Popescu, care vorbeşte de o „ereditate încărcată ce poate explica în parte” sau „chiar dacă concluziile nu au o valoare definitivă considerăm că am realizat o sinteză utilă care poate fi completată” (pg 26), fără să ne spună în ce fel şi de către cine? Această ambiguitate, probabilitate şi chiar nesiguranţă se va regăsi şi în argumentaţiile distinşilor contributori care, în grabă, fac afirmaţii care nu sprijină în totalitate pretenţia cărţii.

Astfel, distinsul dermatolog Călin Giurcăneanu afirmă că, diagnosticul de sifilis ar fi fost pus prima dată de către Francisc Iszak la Iaşi în 1873, când de fapt Eminescu era la Berlin (se va întoarce în ţară în 1874). Facem corecţia necesară că primii care au pus diagnosticul, ca probabil, au fost doctorii Iuliano şi Bogdan, mai degrabă cu scopul de a justifica internarea poetului la Mănăstirea Neamţului (pg 107), iar relaţia fatidică cu dr Francisc Iszak va începe în 1887, când Eminescu vine la Botoşani. Dincolo de probabilitatea concluziei „ţinând cont de predispoziţia genetică, familială, probabil că Eminescu suferea de o afecţiune bipolară (psihoză maniaco-depresivă n.n.), maltratată ca un posibil sifilis terţiar, decesul survenind printr-o intoxicaţie cu mercur” ne-am fi dorit mai multă coerenţă şi precizie în expunere, mai ales când este vorba de goma sifilitică, eritemul nodos (care în paranteză fie spus nu ulcerează niciodată, mecanismul patogenic fiind imunoalergic) sau ectima, care este de natură streptococică şi nu de etiologie nespecifică (pg 107). Facem de asemenea precizarea necesară că luesul congenital tardiv debutează între trei şi 12 ani, cu evoluţie spre exitus spre sfârşitul celei de a doua decadă a vieţii prin marasm nutriţional şi rigiditate de decerebrare. Mai mult, doctorul Vuia, pe care îl invocă în studiul său, a fost neuropatolog şi nu neuropsihiatru, iar familia Eminovici a avut 11 copii şi nu 12…

Pe acelaşi palier se situiază şi distinsul neurolog Bogdan O Popescu care, după un expozeu privind diversele posibilităţi diagnostice, concluzionează în acelaşi mod, „cred că Eminescu a suferit de tulburare bipolară şi că argumentele că ar fi avut paralizie generalizată progresivă, nu sunt, nici pe departe, suficiente sau clare” (pg 119). Ne este de asemenea greu să înţelegem de ce distinsul neurolog insistă asupra punctului de vedere a lui Eliot Slater, care aruncă pur şi simplu chestiunea în ambiguitate, ceea ce la timpul său avea să aibă o influienţă negativă chiar şi asupra lui Ion Nica, influienţă vizibilă la sfârşitul cărţii acestuia când acceptă totuşi diagnosticul de pseudoparalizie (pg 118).

Aceiaşi nedumerire o încercăm şi în ceea ce priveşte abordarea patografică, deci din punctul de vedere al ştiinţei care se plasează între medicină şi biografie. Deşi profesorul Octavian Buda ne prezintă la modul exhaustiv viziunea patografică, totuşi, prin dezvoltările incriminatorii ale lui Panait Zosin şi Constantin Bacaloglu pe care le foloseşte ca exemplu (pg 82-91), în mod sigur, nu serveşte scopului declarat al cărţii. Incomparabil mai utilă ar fi fost recenzarea studiului patografic realizat de Ovidiu Vuia în memorabila sa carte publicată în 1997, care tranşează fără echivoc suferinţa eminesciană (5).

Ambiguitatea nu îl ocoleşte nici pe Vladimir Beliş, atunci când în concluziile finale ale studiului său afirmă textual „este greu astăzi, ca pe baza datelor medicale clinice avute la dispoziţie şi a necropsiei să se poată stabili, de o manieră ştiinţifică, existenţa sau nu a bolilor de care a suferit Eminescu, fie că este vorba de lues sau de o eventuală afecţiune psihică”(pg 141). Deşi încearcă la rândul său o analiză ştiinţifică, finalitatea acesteia nu pare să fie deloc lămuritoare, printre altele şi prin faptul că face abstracţie de opiniile doctorului Tomescu din studiul Potra „în fine, din partea ficatului şi rinichilor s-a observat asemenea o degenerescenţă granulo-grăsoasă considerabilă” (12) ceea ce alături de modificările miocardului validează intoxicaţia mercurială.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre studiul academicianului Victor A Voicu care, după o amalgamare greu de descifrat (chiar şi pentru un medic), între eretismul mercurial, importanţa blocajului serotoninei, relaţia existentă între psihopatologie şi creativitate, un istoric al tratamentului antiluetic cu metale grele; mercur, arsenic, bismut şi un tabel care cu greu întruneşte criteriile de relevanţă pe care i le atribuie Eugen Simion, conchide că „datele deţinute, fundamentate pe documente, mărturii, scrisori, date clinice, date anatomo-patologice, pledează neîndoielnic pentru o patologie afectivă, un sindrom maniaco-depresiv” la care s-a adăugat componenta neurotoxică determinată de tratamentul cu mercur. Ne-am fi aşteptat ca şi argumentarea să fie pe măsura concluziei, pentru că acurateţea, claritatea şi concizia (vorba lui Paulescu) trebuie să caracterizeze demersul ştiinţific.

Cea mai aşteptată opinie era fără îndoială a psihiatrului Dan Prelipcean care, din start, infirmă ipoteza bolii venerice „infirmată cu argumente indubitabile de către autori contemporani (Beliş 2014, Voicu 2014, Bogdan O Popescu 2014)” (publicate doar în această carte n.n.) pe care tocmai le-am trecut în revistă (vezi mai sus) în care indubitabilul, ne pare rău să o spunem, este greu de întrezărit. După ce constată că nu se regăseşte punctul de vedere al psihiatrilor (!) (Ion Nica, autorul cărţii „Eminescu, structură somato-psihică” a fost totuşi psihiatru şi nu neurochirurg) se împiedică de acelaşi Eliot Slater, al cărui răspuns în doi peri este tipic pentru cei care nu vor să-şi angajeze responsabilitatea, sau nu au siguranţa analizei.

După ce constată încărcătura de tip afectiv în familia poetului şi periodicitatea manifestărilor de tip maniacal, observă că „între aceste episoade este mai mult sau mai puţin funcţional, dar nu total regresat, dat fiind că mai există perioade lucide, finalizate prin cele câteva poezii şi traduceri duse la bun sfârşit, apreciate de contemporani şi exegeţi ca valoroase”. Citându-l mai departe însă pe Gh Scripcaru, foloseşte ca argument pentru suferinţa afectivă, tocmai producţia literară din această perioadă care, efectiv ne-a surprins prin anvergura ei; „între 1883-1889 a scris 65 de poezii, 15.271 pagini de manuscris din care 4000 de versuri…” în timp ce Eugen Simion ne asigură că ne-au rămas de la Eminescu doar 14.000 de pagini. În treacăt fie spus, încercarea patografică a lui Gh. Scripcaru (pe care autorul o foloseste) este o pledoarie pentru natura luetică a suferinţei lui Eminescu şi mai puţin pentru suferinţa psihică, ceea ce, iarăşi nu serveşte scopului cărţii, iar argumentaţia folosită este cel puţin nepotrivită, dincolo de faptul că se bazează pe inexactităţi.

Reţinem totuşi din pledoaria distinsului psihiatru că „în concordanţă cu criteriile de diagnostic din sistemele actuale de diagnostic psihiatric, cu toată literatura acreditată de psihiatria contemporană, Eminescu (n.n.), suferea de o tulburare afectivă bipolară tip I, cu episoade maniacale acute cu factori psihotici congruienţi cu dispoziţia, alternate cu perioade subclinice depresive şi cu remisiuni (parţiale) interfazice” (pg 102). Dincolo de faptul că în expozeul distinsului profesor nu se regăseşte nicăieri impactul terapiei mercuriale, nici asupra agravării manifestărilor psihotice şi nici în declanşarea şi agravarea progresivă a tulburărilor neurologice (alături de cele organice care vor conduce repede spre deces), am face totuşi precizarea că psihoza maniaco-depresivă nu este la fel de „stigmatizantă” nici măcar ca ”semnificaţie profană” în comparaţie cu stigmatul luetic. Aceasta cu atât mai mult cu cât cercetările americane prin Nancy Andreasen (invocată de autor), arată că maniaco-depresivii sunt puternic creativi, spre deosebire de neuroluetici, la care regresul morfofuncţional cerebral este progresiv şi ireversibil (vezi şi descrierea necroptică a creierului poetului), mai ales sub aspectul creativităţii, ca să nu mai vorbim despre memorie şi afectivitate.

Mai mult, într-o semnalare-recenzie a cărţii înserată în paginile on-line, ale Observatorului cultural (nr 761, 27 febr 2015) intitulat „O comisie medicală pentru Eminescu” scrisă de Paul Cernat, articol în care speram să găsim unele corecţii, observăm că bună parte din inadvertenţele semnalate sunt preluate în aceiaşi formă, în plus, aflăm cu stupoare că „de altfel, acreditarea acestui diagnostic de către G Călinescu (demenţă luetică n.n.) n-a adus nici un fel de prejudiciu imaginii poetului, Dimpotrivă”. Atunci de ce atâta strădanie şi grabă în a demonta „presupusul sifilis a lui Eminescu scos din mâneca imposturii” după cum afirmă Călin Giurcăneanu (citându-l fără ghilimele pe Ovidiu Vuia, pg 110), în „unul din cele mai pasionante studii din acest volum”(!) a cărui „acurateţe şi valoare ştiinţifică” am văzut-o mai sus, ca de altfel şi în celelalte studii în care, se vede clar că, graba a dăunat grav fondului.

Credem că pentru corectarea erorii medicale şi izbăvirea lui Eminescu de stigmatul călinescian, perpetuat şi susţinut şi astăzi, erau absolut necesare doar trei opinii; a dermato-venerologului – pentru demontarea bolii venerice, a psihiatrului – pentru obiectivarea psihozei maniaco-depresive şi a toxicologului – pentru gravele consecinţe neurologice, psihice şi organice, generate direct de dozele enorme de mercur care i-au scurtat viaţa exact atunci când dr Sutzo credea că poetul va mai trăi cel puţin încă trei ani (şi nu prin stimularea şi accelerarea ateromatozei cum, total neinspirat, încearcă să ne convingă Eduard Apetrei la pg 122, ca să nu mai vorbim de elucubraţiile lui Codruţ Sarafoleanu în legătură cu suferinţa otică la pg 130).

Ori tocmai aceste studii din cuprinsul cărţii par, în analiza noastră, cele mai deficitare; prin inexactităţi, inadvertenţe, probabilităţi şi incertitudini, ca să nu mai vorbim de stil care, pe alocuri, lasă de dorit apropos de acurateţe, claritate şi concizie. Mai mult, deşi contributorii s-au întrunit într-o conferinţă dedicată acestei teme), totuşi nu s-au pus de acord asupra unor detalii, printre care; locul doctorului Francisc Iszak în drama eminesciană – în care am decelat patru poziţii diferite, apoi atitudinea faţă de Călinescu, modul de argumentare şi izvoarele documentare, modul de apreciere a unor date medicale etc. Aici suntem întru totul de acord cu observaţiile critice ale lui Nae Georgescu, din articolul „Eminescu în oglinzi medicale” publicat în ziariştionline.ro martie 2015.

O soluţie ar fi ca întregul efort să fie reluat, regândit şi reaşezat în poziţia care să convingă pe oricine că adevărul căutat este acela pe care cartea îl susţine. Pentru că numai aşa acest demers ar reuşi să ofere „cea mai completă şi mai complexă patografie a lui Mihai Eminescu” după cum pretinde Aurel Pop, a cărui excelenta analiză istorico-literară, în treacăt fie spus, se opreşte la Ion Nica, fără să spună un cuvânt despre studiul lui Ovidiu Vuia care, de departe, este cel mai elaborat studiu ştiinţific pe care l-a cunoscut istoriografia eminesciană.

Ceea ce este regretabil este şi faptul că, nici Paul Cernat, nici prefaţatorii şi nici contributorii cărţii, nu înţeleg că timpul lui „Magister Dixit” a trecut şi că pentru fiecare din cele trei aspecte; dermato-venerologic, psihiatric şi toxicologic ar trebui formată câte o comisie de studiu care să analizeze fiecare detaliu legat de domeniul respectiv

Am mai face remarca generală că dacă sub aspect literar divagaţiile şi aproximările sunt permise, sub aspect ştiinţific expresii precum „ar fi fost, ar fi putut fi, ar explica, ar putea fi explicate, este posibil ca, cel puţin parţial, probabil că” sunt excluse, tocmai pentru gradul lor de relativitate. Din nefericire acestea abundă în articolele contributorilor.

Valeriu Lupu – doctor în ştiinţe medicale  

Sursa: Ziaristi Online

………………………………………………………………………………………………………

*Lansată la începutul anului 2014 şi oferită tuturor forurilor literare şi culturale, inclusiv Academiei Române, cartea cuprinde o suită de mărturii aparţinând lui Titu Maiorescu, Vasile Vineş, Alexandru Vlahuţă, şi studii aparţinând lui George Potra, Ovidiu Vuia şi Valeriu Lupu.

**Lansată în 2015 cu ocazia zilei de naştere a Poetului Naţional şi zilei Culturii Naţionale cartea cuprinde punctul de vedere a unor specialişti în psihiatrie, neurologie, toxicologie, dermatologie, medicină legală, istoria medicinei şi istorie literară, ce susţine diagnosticul formulat şi demonstrat de Ion Nica (1972) şi Ovidiu Vuia (1996, 1997).

Bibliografie

1.Codreanu Theodor – Eminescu, incorect politic, Ed Scara Print, Buc,

2014.

2.Călinescu George – Viaţa lui Mihai Eminescu, Ed Saeculum IO, Buc

1995.

3.Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginare ale eminescologilor – Ed.

FNAS, Buc, 2015.

4.Vuia Ovidiu – Misterul morţii lui Eminescu, Ed Paco, Buc, 1996

5.Vuia Ovidiu – Despre boala şi moartea lui Eminescu-studiu patografic,

Ed Făt Frumos, Buc, 1997.

6.Nica Ion – Eminescu – structură psihosomatică, Ed Eminescu, Buc

1972.

7.Codreanu Theodor – Eminescu martor al adevărului, Ed Scara, Buc,

2004.

8.Lupu Valeriu – Eminescu din perspectiva criticii I, Arheu, 1(6), 2015,

pg 31-36.

9.Zarifopol Christina Illas – Dulcea mea doamnă/Eminul meu iubit, Ed

Polirom Iaşi, 2000.

10.Lupu Valeriu – Cu bisturiul în obrazul lui Eminescu, Pagini Medicale

Bârlădene, nr 166-167, 2012.

11.Simion Eugen – Cazul Paulescu, Cultura, 2, 20 ian 2011

12. Potra George – Mihai Eminescu – Cauzele morţii sale-studium, Ed Lit

Cultura Poporului, Buc. 1934.

13.Sărac Gheorghe – Documente privind boala şi moartea lui Eminescu,

Ed Malasi, Buc. 2000.

14.Codreanu Theodor – Eminescu în captivitatea nebuniei, Ed Tipo

Moldova, Iaşi, 2013.

15.Sărac Gheorghe – În apărarea lui Eminescu, Ed Biharia Internaţional

2014.

16.Ivănescu Cezar – Fenomenul Eminescu atrage, Rev Armonia, 16 sept

2014.

17.Eminescu Mihai – Învăţământul democratic – în Opera Politică (1880-

1883, Ed. Eminescu, Buc 2000. pg 111.

Traian Valentin Poncea este ofiţer de informaţii în rezervă şi a fost profesor la Academia Naţională de Informaţii. Este coautorul lucrărilor de specialitate “Spionajul ungar în Romania” şi “Istorie, geopolitică şi spionaj în Balcanii de Vest“, cu subtitlul “Originile, evoluţia şi activitatea structurilor secrete de informaţii în spaţiul etnico-geografic al slavilor meridionali. Iugoslavia versus România în războiul din umbră”. Anul trecut, profesorul Poncea a lansat o nouă carte, extrem de interesantă, despre tovarăşii de drum ai României, intitulată “Istorie, geopolitică şi spionaj la Dunărea de jos.” – “Serviciile de spionaj din Bulgaria şi problema Cadrilaterului. Istoric, evoluţie şi acţiuni în spaţiul românesc” (Editura Gutinul, Baia Mare, 2014). Profesor universitar doctor în specialitatea istorie, Traian Valentin Poncea a oferit specialiştilor această nouă lucrare ca parte a unui proiect mai amplu, de cercetare a activităţilor de spionaj ale ţărilor limitrofe României, în decursul timpului, asupra graniţelor comune şi a teritoriului nostru, informa Graiul Maramureşului după lansarea de la Baia Mare. Proiectul s-a născut în urmă cu 15 ani, când Traian Valentin Poncea era cadru didactic la Academia Naţională de Informaţii şi s-a materializat până acum cu primele două volume, despre Ungaria şi fosta Iugoslavie, publicate împreună cu generalul Aurel Rogojan şi urmate, momentan, de cel privind Bulgaria.

Lucrarea este structurată pe trei mari capitole. Primul dintre acestea tratează cadrul politic şi geostrategic al Bulgariei şi problema Cadrilaterului în raporturile româno-bulgare. Acest diferend a fost soluţionat iniţial în favoarea României, în 1913, la sfârşitul celui de-al doilea război balcanic, apoi în favoarea Bulgariei, prin tratativele de la Craiova din 1940 şi Tratatul de Pace de la Paris, din 1947, aminteşte Gazeta de Maramureş.

Cel de-al doilea capitol se referă la serviciile de informaţii din Bulgaria: elemente de structură informativă în perioada interbelică, metode şi procedee utilizate în culegerea informaţiilor, organele de informaţii (spionaj) şi contrainformaţii (contraspionaj) ale Bulgariei în perioada comunistă şi după 1989.

Cel de-al treilea capitol analizează acţiunile desfăşurate în România de serviciile secrete bulgare: angrenarea organizaţiilor revizioniste bulgare în acţiuni de natură naţionalist-iredentistă şi teroristă, structuri paramilitare bulgare (comitagii) ce acţionau pe teritoriul României sub patronajul serviciilor secrete de la Sofia, rolul serviciilor de informaţii şi al acoperirii acestora (Legaţia, comunităţile, bisericile şi şcolile bulgare din România) în organizarea unor acţiuni ostile ţării noastre în perioada 1913-1940. De asemenea, sunt trecute în revistă propaganda naţionalist-revizionistă bulgară în perioada interbelică desfăşurată între 1940-1989 şi deceniile de după 1989, „motivaţia” acestor acţiuni informative, unele particularităţi privind obiectivele, sarcinile şi direcţiile de acţiune urmărite de serviciile de informaţii bulgare în acţiunile lor îndreptate împotriva României până la intrarea simultană în NATO a celor două state şi acţiunile de propagandă antiromânească desfăşurate după 1989 de elementele revizioniste din Bulgaria, mai informează sursa citată.

Cele trei capitole sunt completate de anexe, în principal hărţi, şi de o bibliografie constituită din lucrări de specialitate, izvoare istorice, cronici, documente, atlase, dicţionare, enciclopedii, studii, articole, documente de arhivă, buletine documentare, rapoarte şi note informative.

Având în vedere că lucrarea nu se găseşte pe piaţă, portalul Ziaristi Online va publica în exclusivitate pentru cititorii noştri fragmente semnificative despre activitatea serviciilor de informaţii ale Bulgariei în România, în special după 1989:

         CAPITOLUL  III.5. Acţiuni informative desfăşurate în România de structurile informative bulgare după 1989

            III.5.1. „Motivaţia“ acţiunilor informative desfăşurate de către serviciile de informaţii bulgare în România

În contextul schimbărilor produse la noi în decembrie 1989, România a devenit un obiectiv important în planurile strategice ale spionajului bulgar, atât în planul investigării informative, cât şi al organizării unor acţiuni destabilizatoare vizând scăderea prestigiului ţării noastre pe plan internaţional, dar şi al scăderii potenţialului său economic şi al influenţei politice în zona balcanică.

• Contextul geopolitic şi social a constituit suportul factorilor favorizanţi ai acţiunilor derulate de serviciile speciale bulgare imediat după evenimentele din 1989, astfel:

– calitatea de stat vecin (cu o graniţă comună de 609 km, din care 139 km pe uscat şi 470 km pe Dunăre), din care decurg numeroase elemente ce au incidenţă asupra raporturilor bilaterale[1];

– apartenenţa succesivă, la un stat sau altul, a unor teritorii din sudul Dobrogei (Cadrilaterul), ca element ce favorizează emiterea unor teorii axate pe primatul etnic bulgar în zonă, resuscitând manifestări cu tentă naţionalist-şovină[2];

– existenţa minorităţilor: bulgară (puţin numeroasă, cca. 10.000 persoane) în România şi română (mult mai numeroasă, de peste 200.000 persoane) în Bulgaria (în Cadrilater, lunca bulgărească a Dunării, Podişul prebalcanic şi pe valea Timocului bulgar);

– existenţa unor proprietăţi, monumente istorice ori religioase ale unui stat pe teritoriul celuilalt;

– ponderea cultului ortodox şi coexistenţa celor catolic şi mahomedan în ambele ţări.

La recensământul populaţiei din 7 ianuarie 1992, în ţara noastră au fost înregistrate 9.935 de persoane de etnie bulgară, această minoritate având o pondere nesemnificativă din punct de vedere numeric. Concentrări mai importante se întâlnesc în Capitală şi în judeţele Timiş, Arad, Teleorman, Dâmboviţa, Călăraşi şi Giurgiu[3]. Etnicii români trăiesc în Bulgaria într-un număr incomparabil mai mare (circa 200.000 de persoane), fiind concentraţi în unele localităţi din fostul Cadrilater, precum şi în zona riverană Dunării, îndeosebi pe valea Timocului bulgăresc, dar şi în oraşele Vidin, Ruse şi Silistra.

Pe teritoriul României există mai multe imobile care au fost revendicate de partea bulgară. Între ele menţionăm: bisericile bulgare din Galaţi, Tulcea şi Brăila cu terenurile aferente, precum şi terenul fostei şcoli bulgare din Bucureşti, clădire demolată în prezent. În contrapartidă, statul român putea revendica liceul român din Sofia (cu biblioteca şi celelalte anexe), şcolile româneşti din Siliştea şi Smacov, bisericile româneşti din Vidin (una) şi Siliştea (două), castelul şi domeniile regale din Balcic şi circa 220 vile din aceeaşi zonă care au aparţinut Casei Regale ori unor oameni de cultură şi artă, scriitori şi pictori celebri (Victor Eftimiu, Ion Pilat, George Tattarescu etc.). Din păcate, guvernanţii de la Bucureşti, indiferent de culoarea lor politică, nu s-au implicat în acţiuni revendicative.

Existenţa unor biserici cu oficierea slujbelor în limba română în Bulgaria şi a celor de limbă bulgară în România precum şi a unor monumente istorice şi cimitire de o parte şi de alta a Dunării, care atestă o convieţuire şi un trecut comun constituie, de asemenea, un element cu anumită incidenţă pe linia activităţilor informative derulate în timp de serviciile de specialitate bulgare, mai ales în sfera propagandei care a vizat aşa-zisul primat al culturii bulgare în bazinul danubiano-pontic.

În prezent, acest aspect este exploatat conjunctural, îndeosebi în contextul curentelor panslavist şi ortodox, cu reverberări în tezele susţinute de cercuri naţionaliste din interiorul Bulgariei ori din diaspora. Aşa se explică şi dezinteresul părţii bulgare (în dezacord cu înţelegerile bilaterale), pentru conservarea unor monumente istorice de pe teritoriul său, monumente şi situri arheologice care atestă civilizaţia românească la sud de Dunăre (spre exemplu, vestigiile arheologice de la punctul Chiciu, din faţa municipiului Călăraşi sau numeroase biserici ctitorite de unii domnitori români la sud de Dunăre, ale căror nume au fost radiate atât din pisanie cât şi de pe portretul votiv). În schimb, atât în Bucureşti cât şi în majoritatea oraşelor de pe malul românesc al Dunării diverse societăţi sau asociaţii culturale bulgare au „plantat“ numeroase busturi (inclusiv în Parcul Herăstrău din Capitală) sau plăci comemorative (Turnu Măgurele, lângă hotelul Turris etc.), aparţinând unor personalităţi ale vieţii politico-culturale bulgare care s-au refugiat în România în timpul ocupaţiei otomane, beneficiind de ospitalitatea poporului român.

• derularea, de-a lungul timpului, a unor activităţi comune pe Dunăre[4], funcţionarea unor obiective economice româno-bulgare şi firme mixte şi asumarea de angajamente pentru proiecte industrial-economice sau de altă natură în contextul cooperării balcanice şi în „Piaţa Mării Negre“;
• similitudinile existente între Bulgaria şi România în ceea ce priveşte compoziţia demografică şi confesională[5], evoluţiile politico-sociale interne şi datele de ordin geostrategic, ca elemente ce potenţează interesul unor cercuri străine faţă de cele două state în contextul evenimentelor din Balcani şi implicit, influenţează poziţia acestora în relaţiile bi sau multilaterale.

În ceea ce priveşte elementele de ordin geostrategic care potenţează interesul cercurilor şi forţelor angrenate într-o nouă împărţire a sferelor de influenţă pentru zona balcanică şi cea a Mării Negre, subliniem mai ales faptul că atât Bulgaria, cât şi România coexistă într-o regiune cu o puternică încărcătură explozivă de ordin etnico-religios, supranumită, încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, „butoiul de pulbere al Europei“. Ambele state sunt vecine cu un focar generator de pericole care se poate extinde atât asupra propriilor teritorii, cât şi asupra întregului continent. Ambele ţări sunt situate într-o zonă de interes politico-strategic atât pentru S.U.A. şi N.A.T.O., dar şi pentru Federaţia Rusă, un centru de putere care nu trebuie neglijat sau bagatelizat (aşa cum procedează, din păcate, unii factori de decizie politică din România, inclusiv din sferele cele mai înalte). Cele două ţări au făcut, până de curând[6], obiectul unor proiecte de reîmpărţire a sferelor de influenţă, urmând să intre împreună în proiectata „Uniune a Statelor Ortodoxe“, în realitate în sfera de interese ce urma să fie controlată de Moscova. În acelaşi timp, ambele state, membre N.A.T.O., au fost vizate pentru extinderea dispozitivelor strategice ale Alianţei Nord-Atlantice, aici fiind amplasate o serie de baze militare americane[7], un rol deosebit avându-l şi controlul Dunării, „aorta europeană“ spre care gravitează tot mai mult, pe lângă interesele americane, şi cele ale Germaniei. De asemenea, dotările portuare şi premisele instituirii unor zone libere la Marea Neagră, dar şi pe cursul Dunării, sunt tot mai mult vizate atât de investitori, cât şi de cercuri militare din exterior, implicit de servicii speciale străine.

Mutarea frontierei N.A.T.O. cu 1.000 km la est, prin aderarea concomitentă a României şi Bulgariei la Organizaţia Atlanticului de Nord şi includerea celor două state în U.E., au produs mutaţii majore atât în relaţiile celor două state cu marele vecin de la răsărit, cât şi în raporturile bilaterale româno-bulgare, care s-au îmbunătăţit considerabil în ultimul deceniu.

(Va urma)

Traian Valentin Poncea

Exclusiv Ziaristi Online

Note

[1] Menţionăm, între altele, existenţa a 7 puncte de trecere a frontierei, cel de la Giurgiu-Ruse suportând un flux deosebit datorită amplasării sale pe axul celei mai importante rute terestre care leagă Europa de Asia, mai ales în perioada când situaţia din fosta Iugoslavie a făcut inutilizabilă ruta prin Niš-Belgrad. Mai nou, finalizarea podului de la Calafat-Vidin tinde să preia o mare parte a acestui trafic. Pe fondul noilor coordonate conferite de liberalizarea circulaţiei persoanelor, atât Bulgaria cât şi România s-au confruntat (şi se mai confruntă) cu factori de risc referitor la trecerea ilegală a frontierei, introducerea sau scoaterea de valori aparţinând patrimoniului ambelor state, a tranzitării armelor, muniţiilor, substanţelor explozive sau strategice, narcoticelor, dar şi persoanelor implicate în crima organizată şi în acţiuni informative (n.n.).

[2] În perioada derulării conflictelor din Transnistria, pentru susţinerea indirectă a pretenţiilor şi manifestărilor separatiştilor găgăuzi din sudul Republicii Moldova, în mijloacele de informare în masă din Bulgaria a fost insistent prezentată originea acestora (ca bulgari turcizaţi iar nu ca turco-tătari creştinaţi, cum sunt în realitate) în contextul tezei potrivit căreia întreaga Dobroge, inclusiv Delta Dunării ar fi fost locuite iniţial de bulgari, aspect aberant (n.n.).

[3] Localităţile cu oarecare pondere bulgară în România sunt: Brăneşti şi Popeşti-Leordeni (în proximitatea Bucureştiului), Valea Dragului, Băleni Sârbi (în judeţul Giurgiu), Izvoarele (în judeţul Teleorman), Dudeştii Vechi (în judeţul Timiş) şi Vinca (în judeţul Arad). Populaţia bulgară din Banat este preponderent catolică, în timp ce restul este ortodoxă (n.n.).

[4] Ca principale state ce deţin o parte importantă de ape teritoriale pe cursul inferior al Dunării, Bulgaria şi România au cooperat şi cooperează în Comisia Dunării, fiind membre active ale Convenţiei Dunării. Importante acţiuni de cooperare bilaterală s-au derulat sau sunt în curs de derulare cu privire la exploatarea şenalului navigabil, în materie de construcţii portuare, inclusiv privind exploatarea şi întreţinerea podului Giurgiu-Ruse, construcţia noului pod trans-danubian de la Calafat-Vidin (inaugurat în iunie 2013) ori a noului bac de la Turnu Măgurele-Nikopol, inaugurat în aprilie 2010 (n.n.).

[5] Din punct de vedere demografic şi confesional reţine atenţia faptul că ambele state, în proporţii diferite, prezintă similitudini raportate la existenţa mai multor minorităţi conlocuitoare, din care una dominantă: cea maghiară în România şi cea turcă în Bulgaria, antrenând astfel şi coexistenţa, alături de religia predominant ortodoxă în ambele state, a altor culte cu oarecare pondere (catolicismul, respectiv, protestantismul, în ţara noastră şi mahomedanismul, în ţara vecină). Aceast fapt a generat în ambele state situaţii conflictuale de natură etnico-confesională, conturând pericole potenţiale ce pot exploda în manifestări de natură naţionalist-separatistă, cu atât mai mult cu cât ambele minorităţi (maghiară şi turcă) deţin o anumită pondere în zone din proximitatea frontierelor cu „patriile-mamă“, respectiv Ungaria şi Turcia, ţări care se implică major, atât economic, cât şi politic, în susţinerea revendicărilor formulate de conaţionalii proprii. Existenţa minorităţii turco-tătare în România şi îndeosebi, bunele raporturi existente între aceasta şi populaţia majoritară, este receptată de autorităţile de la Sofia ca un element ce stă la baza consolidării relaţiilor turco-române, şi ca urmare nu este privită într-o lumină favorabilă. Din acest motiv, atât situaţia minoritarilor turci, cât şi raporturile româno-turce s-au aflat şi se află de peste un secol în atenţia serviciilor speciale bulgare (n.n.).

[6] Până la intrarea lor simultană în N.A.T.O. (n.n.).

[7] Bazele americane de la Mihail Kogălniceanu şi Deveselu, în România (n.n.).

Continuarea la Spionajul bulgar în România (II). Profesorul Traian Valentin Poncea: La Ruse a funcţionat un centru G.R.U. cu atribuţii pe întreaga zonă balcanică. EXCLUSIV Ziaristi Online

Citiţi şi:

• STUDIU. Insula Şerpilor – Un alt pământ românesc aflat sub stăpânire ucraineană (I). Prof. Dr. Traian Valentin Poncea
• STUDIU. Cum a fost furata Romaniei Insula Serpilor si de catre cine (II). Prof. Dr. Traian Valentin Poncea
• Exclusiv Roncea.ro: Ucraina vs Romania si problema Bugeacului, a Basarabiei “taiate” de la Basarabia. Prof. Dr. Traian Valentin Poncea

În exclusivitate pentru cititorii Ziaristi Online, continuăm să publicăm fragmente din cea mai recentă lucrare a profesorului de intelligence Traian Valentin Poncea, “Istorie, geopolitică şi spionaj la Dunărea de jos.” – “Serviciile de spionaj din Bulgaria şi problema Cadrilaterului. Istoric, evoluţie şi acţiuni în spaţiul românesc” (Editura Gutinul, Baia Mare, 2014). Prima parte aici: Spionajul bulgar în România (I). O nouă lucrare a profesorului dr. Traian Valentin Poncea. EXCLUSIV: NATO şi “Uniunea Statelor Ortodoxe” ale Moscovei

III.5.2. Unele particularităţi privind obiectivele, sarcinile şi direcţiile de acţiune urmărite de serviciile de informaţii bulgare în acţiunile lor îndreptate împotriva României până la intrarea simultană în N.A.T.O. a celor două state

În primul deceniu post-decembrist, ca reflex al curentului panslavist şi al unor remanenţe ideologice menţinute şi impulsionate de forţe politice de stânga, cooperarea Bulgariei în domeniul special cu Federaţia Rusă (dar şi Ucraina) s-a manifestat pregnant în acţiunile informative specifice muncii secrete de informaţii, înregistrându-se şi situaţii ce atestă că, pe anumite tematici, serviciile speciale bulgare au executat sarcini sub coordonarea celor ruseşti. De altfel, date consistente relevă faptul că în municipiul Ruse a funcţionat, până în urmă cu un deceniu, un centru al G.R.U. cu atribuţii specifice raportate la întreaga zonă balcanică.

Până la intrarea noastră în Alianţa Nord-Atlantică (simultan cu Bulgaria), obiectivele urmărite de serviciile speciale din Bulgaria în şi cu privire la România se circumscriau strategiei de ansamblu a guvernanţilor de la Sofia pentru Peninsula Balcanică şi zona adiacentă (spaţii cu mare încărcătură periculoasă, vulnerabilităţi şi factori de risc la adresa stabilităţii şi securităţii în care se interferau (şi se interferează încă) influenţele divergente ale marilor puteri), dar se raportau permanent la specificitatea raporturilor bilaterale, derivate din calitatea de stat vecin, de interese comune ori concurenţiale în exploatarea Dunării şi de cooperare în zona Mării Negre.

Sarcini diferite, permanente ori conjuncturale ale acestora se raportau la existenţa minorităţii bulgare (nesemnificativă numeric) în România şi a celei româneşti în Bulgaria (cu mult mai numeroasă), la diferenţele de opinii privind primatul etnic ori apartenenţa statală a unor teritorii (îndeosebi Dobrogea şi Cadrilaterul), la aşa-numitul contencios ecologic (din zonele Giurgiu-Ruse şi Turnu Măgurele-Nikopol, pentru a „contracara“ masiva infestare radioactivă de la Kozlodui), dar şi la existenţa unor filiere ale crimei organizate ce tranzitau (şi încă tranzitează) teritoriile ambelor state.

Direcţiile de acţiune ale serviciilor speciale bulgare privind România vizau (până la intrarea noastră simultană în N.A.T.O.), îndeosebi:

– culegerea de date şi informaţii cu caracter militar vizând prioritar şansele ţării noastre de integrare în N.A.T.O.;
– măsurile întreprinse pentru perfecţionarea şi dotarea cu tehnică, armament şi muniţie a armatei şi celorlalte structuri din sistemul naţional de apărare;
– tăria şi misiunile unităţilor din apropierea frontierei comune;
– amenajările cu utilităţi strategice;
– partenerii occidentali din industria specială;
– conţinutul eventualelor înţelegeri stabilite în dialog cu diverse delegaţii militare străine, îndeosebi din S.U.A., Germania şi Turcia.

*
* *

Putem conchide că, indiferent de regimurile politice care s-au succedat în ultimul secol la conducerea Bulgariei, revizionismul, alimentat dinăuntru de elemente naţionaliste sau ultranaţionaliste ori indus dinafară de ţări, cercuri, grupări sau organizaţii naţionalist-revizioniste interesate în subminarea bunelor raporturi româno-bulgare, a reprezentat o constantă majoră a politicii externe a acestei ţări.

În primul deceniu după evenimentele din anul 1989, această tendinţă a cunoscut o ofensivă fără precedent, manifestată pe mai multe planuri. Astfel, cercuri şi organizaţii naţionalist-revizioniste din Bulgaria, sprijinite de serviciile secrete speciale, au acţionat pentru:

– încurajarea curentului antiromânesc în mediul celor circa 9.000 de etnici bulgari din România;
– identificarea unor persoane sau grupări din România capabile şi interesate să promoveze acţiuni ce urmăreau susţinerea dezideratelor revizionismului bulgar;
– culegerea de informaţii privind personalităţi românofile şi legăturile acestora din România sau diaspora românească, în scopul discreditării lor;
– promovarea tezelor conform cărora „România Mare a fost un imperiu“, „statul român fiind o etnicitate artificială, multinaţională şi deci un imperiu multinaţional“.

Toate aceste acţiuni au avut ca scop final crearea în mediile de interes din Occident a unor imagini defavorabile României şi impunerea propriilor interese. Pentru realizarea acestui scop s-a acţionat pe diverse căi, însă, cel mai adesea, tezele antiromâneşti au fost (şi încă mai sunt) promovate în mass-media internaţională cu prilejul unor simpozioane ştiinţifice, congrese, conferinţe cu caracter istoric, la care participarea este foarte largă. În acest context, revizioniştii bulgari sau agenţii lor au lansat informaţii denaturate în privinţa proceselor demografice şi au indus în circuitul ştiinţific doar acele izvoare care evidenţiau continuitatea elementului slav în zonă, cu clare trimiteri asupra „dreptului istoric de revendicare a Dobrogei“ şi discreditarea argumentelor ce demonstrează primatul şi continuitatea elementului românesc şi a romanităţii orientale în spaţiul carpato-danubiano-balcano-pontic.
Pe tot parcursul raporturilor româno-bulgare, în atenţia autorităţilor de la Sofia s-a aflat permanent perfectarea căilor de obţinere a informaţiilor utile fundamentării propriei poziţii în relaţiile bilaterale ori cele faţă de terţe state în care interesele româneşti au incidenţă, concură sau pot concura pe cele bulgare.
De asemenea, permanentă a fost şi preocuparea de a obţine date şi informaţii cu caracter militar-strategic referitoare la ţara noastră – demersurile sale pe linia perfectării unor alianţe militare, amănunte privind dispozitivele de apărare, cu precădere cele din Dobrogea şi Câmpia Dunării, dar şi date referitoare la structurile informative ale României –, informaţii utile conceperii propriului sistem de apărare în conjunctura situaţiei explozive din Balcani.

Totodată, se poate concluziona că, deşi în ţara noastră numărul etnicilor bulgari (circa 9.000 persoane) şi importanţa lor în planul vieţii economice şi social-politice sunt nesemnificative, în primul deceniu post-decembrist autorităţile şi serviciile speciale bulgare au acordat o atenţie deosebită acestui segment de populaţie în scopuri revizioniste.

În acest context, preocupările principale au vizat:

– identificarea şi organizarea elementului etnic bulgar;
– iniţierea unor acţiuni de conştientizare şi de exacerbare a sentimentului naţional al etnicilor bulgari;
– depistarea şi exploatarea în scop propagandistic şi denigrator, atât a unor izvoare istorice de factură arheologică şi documentară, cât şi a pretinsei deznaţionalizări şi lipsei de drepturi pentru minoritarii bulgari;
– acţiuni de propagandă naţionalist-revizionistă pe timpul desfăşurării unor manifestări ştiinţifice internaţionale cu caracter istoric (colocvii, simpozioane, sesiuni de comunicări etc.);
– încercări de conştientizare a opiniei publice interne şi internaţionale vizând atestarea primordialităţii elementului bulgar în toată zona Dobrogei.

De asemenea, în această perioadă o parte a mass-mediei bulgare previziona repetarea „scenariului“ iugoslav, prin desprinderea de la România a Banatului (prin autonomizare), a Transilvaniei (prin anexarea la Ungaria), a Moldovei (prin constituirea Moldovei Mari) şi a Dobrogei (prin revenirea la Bulgaria).

Traian Valentin Poncea

(Va urma)

Exclusiv Ziaristi Online

Citiţi şi:

• STUDIU. Insula Şerpilor – Un alt pământ românesc aflat sub stăpânire ucraineană (I). Prof. Dr. Traian Valentin Poncea
• STUDIU. Cum a fost furata Romaniei Insula Serpilor si de catre cine (II). Prof. Dr. Traian Valentin Poncea
• Exclusiv Roncea.ro: Ucraina vs Romania si problema Bugeacului, a Basarabiei “taiate” de la Basarabia. Prof. Dr. Traian Valentin Poncea

La 25 de ani de la schimbarea violentă de regim din România, încă se bâjbâie în ce priveşte cercetarea istorică a evenimentelor din decembrie 1989. Nici până în ziua de azi, de exemplu, nu există un Fond documentar al Revoluţiei Române, la Arhivele Naţionale, unde să fie concentrate toate documentele – multe încă nestudiate – privind revoluţia/lovitura de stat din urmă cu 25 de ani. Documente istorice – unele în stadiu avansat de degradare – sunt rătăcite prin arhive ale instanţelor de judecată din ţară sau ale unor alte instituţii, în timp ce diverşi comentatori îşi dau cu presupusul, anual, asupra unor evenimente, repetăm, încă necercetate pe de-a-ntregul, cu metode ştiinţifice, care presupun obligatoriu apelul la documente. Mai multe astfel de lucrări, publicate de cercetători sau chiar participanţi la evenimente, nu şi-au atins, din păcate, scopul scontat. În continuare, an de an, presa răspândeşte mituri si falsuri, scrise şi răspândite după dorinţa cercului de interese care îi comandă vreunui patron de faţadă al unui ziar central sau post tv.  Încă un volum de documente, ce îşi propune să scoată la lumină o serie de fapte nestudiate temeinic, este în curs de apariţie la Editura Mica Valahie. În exlusivitate pentru Ziaristi Online, prezentăm din acest volum două seturi de facsimile care reproduc, în două moduri, faimoasă şedinţă CPEx condusă de Nicolae Ceauşescu în 17 decembrie 1989, cât şi Teleconferinţa care a urmat, cu sublinierea că ambele au fost contestate pe motivul că reprezintă mistificări ale realităţii.

La Arhivele Naţionale ale României există Fondul CC al PCR, Secţia Cancelarie, unde se află Dosarul 338/1989. În acest Dosar, sub nota de provenienţă de pe pagina de garda – “Cabinet S. Curticeanu” – se regăsesc 43 de file de stenograme din 1989. Între acestea şi cea care face obiectul discuţiei – cea din 17 decembrie 1989. Însă aceasta este reconstituită din memorie de stenografa Maria Ionescu, la 4 ianuarie 1990, cu specificarea că stenograma originală integrală, “împreuna cu caietele martor, au fost predate, din dispoziţia lui Emil Bobu, şefului Cancelariei CC al PCR, Silviu Curticeanu, în ziua de 18 decembrie 1989, în două exemplare”. Din păcate pentru cercetătorul neiniţiat, sa spunem, în misterele revoluţiei, la Arhivele Naţionale ale României nu există şi o copie a stenogramei “originale” integrale, care numără 21 de pagini, spre deosebire de cea reprodusă din memorie, care are numai 8 pagini. Tocmai de aceea o reproducem mai jos, transcrisă dar şi în facsimul, după ce am regăsit-o în arhivele Comisiei şi ale instanţelor militare si civile, cărora le mulţumim şi pe această cale.

În depoziţia sa din faţă Comisiei senatoriale pentru Cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, dată la 23 octombrie 1993, fostul şef al Cancelariei, Silviu Curticeanu, avea să afirme că, dupa 22 decembrie, „Biroul meu a fost spart, iar cineva, nu i-am aflat numele, a luat stenograma şi a dus-o la Ministerul Petrolului”. De aici, afirmă Curticeanu, Silviu Brucan (agent sovietic) a dus stenograma la “România Liberă” unde Petre Mihai Băcanu (fost racolat într-o reţea sovietică) a forfecat-o, eliminând pagina 19, şi a publicat-o sub titlul “Stenograma morţii”. La aceeaşi audiere, Sergiu Nicolaescu avea să susţină că el a primit o variantă a stenogramei înainte ca Băcanu să o publice pe cea de la Brucan. Din acest moment nu mai există nici o garanţie că aceasta ar fi cea originală. De altfel, fostul şef al Departamentului Securităţii Statului, general col. Iulian Vlad, avea să conteste în instanţă autenticitatea acesteia, afirmând că i-au fost atribuite fraze pe care nu le-a rostit. Curticeanu avea să recunoască în faţa Comisiei: “Aş vrea să mai fac precizarea că stenogramele nu reprezintă în întregime adevărul, pentru că stenografa poate greşi, poate spune ce nu a spus unul şi spune altul”. Deşi cam confuză exprimarea, se înţelege, desigur, că stenografa este om şi poate greşi. O înregistrarea a şedintei CPEx nu a existat, afirmă Curticeanu, pentru că Ceauşescu interzicea acest lucru în cazul Comitetului Politic Executiv al CC al PCR.

Jurnalistul clujean de la celebra revista “NU” a anilor ’90 Victor Mihai Eugen Lungu, reproduce într-un serial despre decembrie 1989, publicat pe propriul blog, marturia dată de generalului Iulian Vlad în faţa Comisiei senatoriale, despre această stenogramă “originală”, aşa cum a fost transpusă de fostul senator şi membru al Comisiei în cauză, Şerban Săndulescu, în cartea sa apărută în 1997 la Editura Omega Press a Ziarului ZIUA, “Decembrie ’89 – Lovitura de stat a confiscat Revoluţia Romană”:

“De altfel, instanţa reţine, şi, citez, «ca reale diferenţele sesizate de inculpat în sensul că unele răspunsuri ce îi sunt atribuite aparţin în realitate ministrului de interne Postelnicu T.» sau că nu au fost rostite cuvintele: «este greşeală fundamentală». La un moment dat Ceauşescu spune: «voi aţi trădat, aţi făcut… plutonul de execuţie… » iar eu am spus: «da, aveţi dreptate, tov. general»; cum era posibil să rostesc o astfel de inepţie? (…) Faptul că stenograma în discuţie este contrafăcută sau reconstituită rezultă cu toată claritatea şi din interviul dat ziarului Adevărul 7/6 1990 de procurorul general de atunci, care, referindu-se la unii martori mai importanţi în procesul C.P.Ex., spune: «o importanţă aparte, să spunem pentru istorie, au fost depoziţiile fostului activist Andrei Vela şi stenografelor Ionescu şi Stanciu, cu ajutorul cărora au fost reconstituite lacunele stenogramelor şedinţelor hotărâtoare, precum şi pagina lipsă din vestita şedinţă din 17 decembrie» (…) Întrebat cum se explică aceste lacune, dl. fost procuror general răspunde: «Poate că unele omisiuni se datorează rapidităţii succesiunii replicilor în momentele fierbinţi ale şedinţelor, dar în mod cert există şi lacune voite sau chiar provocate.» (…) Prima modificare au făcut-o Bobu şi Curticeanu şi apoi s-a făcut reconstituirea, pentru că nu se ştie ce s-a făcut cu cea originală, unde a ajuns. (…)”.

Fără ale comentarii dar cu promisiunea că vom reveni cu noi mărturii si documente, reproducem mai jos, în facsimil, cele două documente controversate şi transcrierea stenogramei “originale”, cu menţiunea că acestea apar pentru prima oară în spaţiul online în această formulă completă.

Victor Roncea / Ziaristi Online

STENOGRAMA

şedinţei Comitetului Politic Executiv al CC al PCR

din ziua de 17 decembrie 1989

Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român.
Au participat tovarăşii: Bobu Emil, Ceauşescu Elena, Ciobanu Lina, Constantin Nicolae, Constantin Dăscălescu, Dincă Ion, Dobrescu Miu, Fazekaş Ludovic, Mănescu Manea, Niculescu Paul, Olteanu Constantin, Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Popescu Dumitru, Radu Ion, Rădulescu Gheorghe, Totu Ioan, Andrei Ştefan, Curticeanu Silviu, Gere Mihai, Giosan Nicolae, Milea Vasile, Mureşan Ana, Pacoste Cornel, Postelnicu Tudor, Stoian Ion, Szasz Iosif, Toma Ioan, Ursu Ion.

Au fost invitaţi tovarăşii Bărbulescu Vasile, Radu Constantin.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu sînt toţi tovarăşii?
Tov. Silviu Curticeanu: Lipsesc tovarăşii Coman Ion şi Ilie Matei, care sînt la Timişoara şi tovarăşa Suzana Gâdea.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Uite, tovarăşi, de ce am convocat Comitetul Politic Executiv. La Timişoara au avut loc aseară unele evenimente, care s-au reluat astăzi la prînz. Pretextul l-a format aşa zisul preot reformat, care a fost sancţionat pe linia lor, l-au mutat din Timişoara în alt judeţ şi trebuia să plece din casa pe care o ocupa. N-a vrut să elibereze casa. Episcopul s-a adresat tribunalului, care a hotărît să-l evacueze. Lucrurile s-au tărăgănat mult. Ieri s-au dus să pună în aplicare hotărîrea tribunalului. El şi-a organizat un grup. Aici este amestecul cercurilor din afară, a cercurilor străine de spionaj, începînd cu Budapesta, pentru că el a dat şi un interviu. De fapt lucrurile sînt cunoscute. De altfel este cunoscut şi faptul că că atît în răsărit cît şi în apus toţi discută că în România ar trebui să se schimbe lucrurile. Şi-au propus şi cei din răsărit şi cei din apus să schimbe şi folosesc orice.
Aseară organele noastre au reuşit să pună ordine. A fost evacuat şi trimis acolo unde a fost dat de Episcopie. Aceasta era, practic, o problemă strict a lor şi trebuia să se aplice o hotărîre judecătorească de evacuare a casei, ceea ce era ceva normal.
Astăzi, spre prînz, de altfel au fost şi ieri, dar tovarăşii n-au înţeles că vor reveni astăzi, o serie de elemente declasate s-au adunat din nou şi au provocat dezordine, au intrat în sediul Comitetului judeţean de partid. Organele noastre de interne s-au purtat slab, pentru că normal era să nu lase să intre pe nimeni în sediul Comitetului judeţean de partid. Trebuia pusă pază, pentru că asta este o regulă generală. Au avut o atitudine defetistă, capitulardă, atît organele Ministerului Apărării Naţionale cît şi ale Ministerului de Interne.
Aseară am discutat cu el şi le-am spus ca în cursul zilei de astăzi să facă demonstraţii cu unităţi de tancuri. Să fie în centrul oraşului, să facă demonstraţie. Aceasta presupune că unităţile trebuiau să se găsească în centru.
Eu am dat ordin să se facă acest lucru, iar voi aţi făcut o plimbare. Nu era posibil să se întîmple ce s-a întîmplat dacă unităţile se găseau în centru. trebuia lichidat repeded toate aceste lucruri. Le-a trebuit o oră şi jumătate pînă s-au mişcat unităţile militare. Unde a fost demonstraţia de care am vorbit, pentru care am dat ordin?

Cercetătorul timişorean Marius Mioc preia şi transmisia audio a Teleconferinţei care a urmat Şedinţei CPEx (video mai sus), publicând, de asemenea, transcrierea acesteia, AICI.

Sursa: Ziaristi Online

În exclusivitate pentru cititorii Ziaristi Online, continuăm să publicăm fragmente din cea mai recentă lucrare a profesorului de intelligence Traian Valentin Poncea, “Istorie, geopolitică şi spionaj la Dunărea de jos.” – “Serviciile de spionaj din Bulgaria şi problema Cadrilaterului. Istoric, evoluţie şi acţiuni în spaţiul românesc” (Editura Gutinul, Baia Mare, 2014). În contextul în care serviciile speciale ruseşti provoacă România prin constituirea “Radei Populare a Basarabie”, în Bugeacul românesc, actualmente în Ucraina, socotim instructiv să vedem care sunt si planurile de conexiune ale extremiştilor bulgari. Prima parte din cartea profesorului Poncea, aici: Spionajul bulgar în România (I). O nouă lucrare a profesorului dr. Traian Valentin Poncea. EXCLUSIV: NATO şi “Uniunea Statelor Ortodoxe” ale Moscovei. A doua parte aici: Spionajul bulgar în România (II). Profesorul Traian Valentin Poncea: La Ruse a funcţionat un centru G.R.U. cu atribuţii pe întreaga zonă balcanică. EXCLUSIV Ziaristi Online. În partea a IV-a şi ultima din selecţia noastră, vom prezenta câteva acţiuni de spionaj ale Bulgariei comuniste, efectuate sub umbrelă KGB/GRU şi demantelate de celebra Unitate a DSS 0110 “anti-KGB”.

III.6. Acţiuni de propagandă antiromânească desfăşurate după 1989 de elemente revizioniste din Bulgaria

Pe fundalul tendinţelor de exacerbare a sentimentelor naţionale, al acceptării unor idei separatist-autonomiste pe criterii etnice în ţările Europei centrale şi de est, ca modalităţi de realizare a intenţiilor şi intereselor expansioniste ale unor state, şi Bulgaria a manifestat în ultimele decenii preocupări evidente de acest gen. Analizând presa şi studiile de specialitate apărute în ultimele decenii în Bulgaria, şi îndeosebi în anii premergători şi ulteriori evenimentelor din 1989, am constatat că activitatea naţionalist-revizionistă a Bulgariei era angajată pe două planuri (intern şi extern) şi anume:

• Pe teritoriul naţional bulgar, având ca obiective principale exacerbarea sentimentelor naţionaliste cu conotaţii revizioniste în întreaga societate bulgară (prin acţiuni de propagandă şi dezinformare); mediatizarea, inclusiv în exterior, a acestui deziderat în vederea obţinerii acceptului, precum şi a unui sprijin moral şi material; de asemenea, persecutarea – în scop de timorare şi descurajare a comunităţilor româneşti, îndeosebi a celor din Cadrilater, din Podişul Prebalcanic şi de pe valea Dunării (din proximitatea frontierei cu România), estomparea şi contracararea sentimentelor naţionale a acestora[1].
• Al doilea plan al acţiunii viza comunităţile bulgare din România, având ca obiective: redeşteptarea şi acutizarea sentimentelor naţionaliste a celor circa 9.000 de etnici bulgari din ţara noastră, organizarea şi folosirea acestora ca mase de manevră în susţinerea şi promovarea acţiunilor serviciilor speciale de la Sofia.

După înfiinţarea, în anul 1992, a „Asociaţiei culturale a bulgarilor din România“ („Bratstvo“), sub coordonarea unor diplomaţi ai Ambasadei Bulgariei la Bucureşti – în cvasitotalitatea lor, cadre de informaţii sub acoperire diplomatică -, liderii comunităţii din perioada respectivă (Luca Velciov – preşedinte, Leonida Gheorghiev şi Anghel Tudor – vicepreşedinţi, Gheorghe Ramcov şi Radu Popescu – secretari), au întreprins acţiuni concertate privind creşterea fictivă din punct de vedere numeric a grupului etnic bulgar, îndeosebi prin determinarea unor români de a se declara de origine bulgară în schimbul unor avantaje materiale sau de altă natură.

Acţiuni de acest gen s-au desfăşurat în rândul locuitorilor români din comuna Izvoarele, judeţul Teleorman, precum şi la nivelul municipiului Alexandria.

De asemenea, în preajma alegerilor parlamentare din anul 1992, liderii comunităţii, însoţiţi de diplomaţi ai Ambasadei Bulgariei între care îi menţionăm pe Plamen Petkov (consulul) şi pe Petăr Kostov, precum şi preotul P. Totev, au constituit „un comitet de iniţiativă“ pentru afiliere la „Bratstvo“, solicitând sătenilor din comuna Izvoarele (Teleorman) să-i susţină în alegeri, în scopul obţinerii de mai multe locuri în Parlament. Cei în cauză şi-au motivat acţiunea prin „necesitatea reprezentării pe scară mai largă a intereselor lor şi susţinerea afirmării comunităţii etnicilor bulgari în toate domeniile de activitate“, inclusiv iniţierea unor acţiuni de combatere a celor care încearcă să-i „denigreze“.

În mod asemănător, lideri din conducerea organizaţiei „Bratstvo“, însoţiţi de preotul P. Totev, s-au deplasat în mai multe rânduri pe raza judeţului Călăraşi vizând constituirea unei filiale locale a comunităţii bulgare. Cu ocazia acestor deplasări au fost selectate persoane cu pregătire superioară din învăţământ, sănătate şi administraţia locală de stat, îndeosebi din rândul unor familii mixte şi chiar din rândul românilor, interesate în obţinerea unor burse de studii pentru descendenţii lor la institute de învăţământ superior din Bulgaria.

În acelaşi timp, la sugestia unor organisme şi organizaţii guvernamentale sau neguvernamentale, inclusiv a serviciilor secrete, s-a acţionat pentru culegerea de date atât despre situaţia conaţionalilor lor, cât şi a etnicilor maghiari şi turco-tătari, precum şi privind atitudinea României referitor la drepturile minorităţilor etnice, inclusiv la condiţiile şi limitele în care acestea pot obţine autonomie politico-administrativă.

Preocupări cu caracter naţionalist-revizionist s-au semnalat şi în rândul unor lideri ai conducerii „Uniunii Bulgarilor din Banat“ – „U.B.B.“ Astfel, atât preşedintele Carol-Matei Ivanciov, cât şi unele persoane din conducerea filialei din comunele Dudeştii Vechi, judeţul Timiş (Gheorghe Ghergulov, Vichente Ghergulov, Petru Augustinov, Dumitru Calapis şi Gheorghe Calciov)[2] au emis ideea creării unei enclave a etnicilor bulgari din zonă intenţionând ca în viitor să ceară „unirea cu Ungaria“ în baza comunităţii confesionale[3]. Pentru realizarea acestei „iniţiative“, şi-au propus înlocuirea treptată a tuturor românilor care deţin funcţii de conducere în administraţia locală sau în cadrul altor instituţii de stat (şcoală, sănătate etc.) cu etnici bulgari, realizarea unei legături mai strânse cu bulgarii din Ungaria în detrimentul celor din „ţara mamă“, participarea directă ai unor membri ai U.B.B. la manifestările culturale ale U.D.M.R., acţiuni de propagandă în rândul enoriaşilor bulgari[4] – desfăşurate de Dumitru Kalapis – invocând dorinţa „de a trece la unguri“.

În argumentarea scopului propus (unirea Banatului cu Ungaria), sunt relevante opiniile exprimate de Gheorghe Calciov, în care acesta scoate în evidenţă continuitatea bulgarilor pavlicheni (catolici) pe teritoriul Banatului încă din perioada Imperiului Habsburgic, respectiv Austro-Ungar, pretinzând că „suntem la noi acasă de peste 250 de ani şi aici vrem să rămânem“[5]. Astfel, se încearcă influenţarea opiniei publice interne şi internaţionale că „au aceleaşi drepturi ca şi românii în ceea ce priveşte administrarea zonei locuite“[6] – drept pe care, de altfel, nu-l contestă nimeni -, iar în perspectivă, potrivit afiliaţiei de interese – „unirea cu Ungaria, care ar fi un act firesc“[7] în conjunctura în care se va ajunge la dezmembrarea unor state pe criterii etnice.

Coroborând datele de mai sus cu unele teze emanate de cercuri revizioniste ungare referitoare şi la zona Olteniei, se poate trage concluzia că între acţiunile serviciilor de informaţii bulgare şi ungare au existat strânse legături de cooperare care au avut la bază acelaşi interes comun, respectiv contestarea continuităţii poporului şi a limbii române la nord de Dunăre.

În acest sens este relevantă teza lansată de Lavai Bela în revista „Erdely Tükor“(„Oglinda Ardealului“) conform căreia etnicii bulgari ar adopta poziţii similare cu cele ale Ungariei în problema minorităţilor din ţara noastră.

Acţiuni revizioniste au fost susţinute şi prin articole apărute în unele cotidiene bulgăreşti şi receptate în cadrul minorităţii respective, precum „Standard“, „24 ore“, „Expres“, care fac referire directă la „graniţele etnice“, „Bulgaria Mare“, precum şi la „drepturile statului bulgar asupra Dobrogei“.

În context, trebuie subliniată şi preocuparea istoricilor din ţara vecină, îndeosebi a celor de la Institutul de Balcanistică din cadrul Academiei de Ştiinţe a Bulgariei, de a aduce la cunoştinţa opiniei publice interne şi internaţionale puncte de vedere privind „valabilitatea“ unor tratate care atestă „dreptul“ Bulgariei asupra Dobrogei de Nord.

În acest sens, persoanele în cauză şi-au intensificat activitatea de elaborare, redactare şi editare a unor cărţi şi articole cu asemenea conţinut şi de publicarea lor atât în presa de circulaţie internaţională cât şi în cea autohtonă, cu deosebire în aceea din localităţile de pe malul drept al Dunării, unde românii reprezintă încă circa 60% din populaţie.

În realizarea planurilor naţionalist-revizioniste ale Sofiei s-au înscris şi activităţile vizând angajarea unor minoritari bulgari din România în susţinerea ori desfăşurarea de acţiuni pendinte intereselor respective.

Astfel, sub patronajul „Asociaţiei culturale a bulgarilor din România“ („Bratstvo“), s-au iniţiat încercări de contestare a procesului formării limbii şi poporului român în spaţiul carpato-danubiano-pontic (cu extensie şi în spaţiul prebalcanic şi balcanic, unde a existat o puternică populaţie traco-romană), ca fundament al unor eventuale pretenţii teritoriale cu privire la ţara noastră. În context, revista „Luceafărul bulgar“, oficios al „Asociaţiei culturale a bulgarilor din România“, a publicat mai multe materiale în care se insinua „rolul hotărâtor al elementului slav în istoria poporului român“[8] şi un serial intitulat „66 de legende despre aşezările locuite de bulgari“, în care incrimina „politica de asimilare forţată“ promovată de statul român faţă de această minoritate[9].

Demersurile revizioniştilor bulgari referitoare la zona Dunării de Jos se bazează pe teze antiromâneşti promovate insistent în mass-media internă şi internaţională precum şi cu prilejul unor simpozioane, congrese, expoziţii şi conferinţe cu caracter istoric şi participare internaţională.

Asemenea acţiuni au fost încurajate de unele cercuri interesate din Bulgaria, îndeosebi cu ocazia unor întâlniri la care au participat istorici bulgari. Astfel, cu prilejul „Colocviului de tracologie“, desfăşurat în mai 1992 la Mangalia, delegaţia istoricilor bulgari s-a opus încheierii protocolului final, pretextând că România este lipsită de tradiţie în acest domeniu iar cercetările sale istorice se află în fază „incipientă“, motiv pentru care „piesele arheologice ce se deţin nu sunt în măsură să convingă cu privire la originea şi continuitatea poporului român în zonă“ – aspect cel puţin aberant, având în vedere faptul că dacii sau geţii reprezentau ramura nord-danubiană a tracilor.

Paralel cu desfăşurarea acţiunilor cu caracter revizionist de către istoricii bulgari, sunt semnalate încercări de promovare a unor concepţii roesleriene, de contestare a procesului formării limbii şi poporului român, ca fundament al unor pretenţii teritoriale cu privire la ţara noastră.

În context, sunt relevante ideile propagate de Todor Ghiorgulov Balkanski, lector pe la începutul anilor ’90 la Universitatea din Craiova, potrivit cărora „geneza daco-romană a poporului român nu are justificare ştiinţifică“.

Abordarea politizată şi informarea denaturată în privinţa proceselor demografice şi introducerea în circuitul ştiinţific numai a unor izvoare care evidenţiază continuitatea elementului slav în zonă, cu clare trimiteri asupra „dreptului istoric“ de revendicare a Dobrogei se derulează în paralel cu eliminarea/discreditarea acelor argumente ce demonstrează primatul şi continuitatea formelor specifice de comunitate socială românească la sud de Dunăre şi în regiunea Balcanilor. Totodată, sunt susţinute şi promovate o serie de argumente fals-ştiinţifice conform cărora arealul din vestul Mării Negre – cu trimitere expresă la Dobrogea şi sudul Basarabiei – a reprezentat leagănul de formare a primelor structuri statale bulgăreşti.

Conform acestor teorii, teritoriul Dobrogei centrale şi de sud, ca şi zona sudică a României ar fi fost populate din cele mai vechi timpuri, în mod preponderent cu populaţie de origine slavă şi ulterior bulgară, iar firavele formaţiuni statale româneşti şi personalităţile politice care le-au condus (inclusiv activitatea politico-militară, dovezile material-artistice rezultate) se constituie ca parte integrantă a istoriei bulgarilor sau au fost influenţate de aceştia.

Mai nou, propaganda revizionistă bulgară este susţinută şi de apariţia frecventă în publicaţiile din ţara vecină a teoriilor privind apartenenţa întregii Dacii, posterior retragerii romane, la entităţi statale conduse de ţari bulgari, îndeosebi a Dobrogei. În principal, istoricii bulgari de ieri şi de azi consideră Dobrogea, aşa cum am mai spus, leagănul de formare al statului bulgar, deci teritoriu bulgăresc, vehiculând o serie de teze străine spiritului ştiinţific:

• apartenenţa întregii Dacii, posterior retragerii romane, dar îndeosebi a Dobrogei, la entităţi statale conduse de ţari bulgari. Referitor la ultimul aspect precizăm crearea unui „Institut al Dobrogei“ în Bulgaria în paralel cu punerea în circulaţie a variantei conform căreia această ţară ar fi îndreptăţită să stăpânească nu numai întreaga Dobroge, ci şi judeţele Cahul, Ismail şi Bolgrad – aflate astăzi în componenţa Ucrainei – dar şi Comratul (parte componentă a Republicii Moldova), unde trăiesc bulgari turcizaţi, respectiv găgăuzi[10];
• Dobrogea este leagănul statului bulgar, constituind una din regiunile de bază în care s-a format poporul bulgar. Protobulgarii conduşi de Asparuh au găsit în Delta Dunării triburi slave[11], reuşind să cucerească toată Dobrogea până la Varna, primul ţarat bulgar cuprinzând şi teritorii de la nord de Dunăre[12]. „Cernoziomul dobrogean este temelia primului ţarat bulgar. Dobrogea este leagănul statului bulgar“[13].

În multe articole de presă şi lucrări istorice publicate în Bulgaria, ulterior anului 1990, trecerea Dobrogei în componenţa României cât şi măsurile luate de către autorităţile politice şi administrative româneşti au vizat şi realizat deznaţionalizarea forţată a elementului bulgar şi desfiinţarea proprietăţilor bulgăreşti din această provincie[14]. Totodată, integrarea Dobrogei la statul român este prezentată ca „o compensaţie pentru o sută de ani“ – (sic) acordată în schimbul trecerii la Imperiul Rus a sudului Moldovei pruto-nistrene (Bugeacul, adică judeţele Cahul, Ismail şi Bolgrad). În context, Todor Ghiorgulov a interpretat în mod speculativ şi într-o manieră sui generis prevederile Tratatului de la Berlin (1878), a cărui valabilitate privind cedarea Dobrogei către România ar fi nulă întrucât ea ar fi fost făcută doar pe o perioadă de 100 de ani, astfel că în prezent „de drept, teritoriul în cauză nu se mai află sub jurisdicţia României“. În continuare, a pretins că „dacă România forţează redobândirea Basarabiei, în mod similar Dobrogea de Nord ar putea fi revendicată de Ucraina sau chiar de Turcia“[15].

Pe aceeaşi linie revizionistă se înscriu şi studiile şi materialele apărute la Sofia în colecţia „Phoenix“. Spre exemplificare, menţionăm lucrarea: „Istoria Bulgariei cu unele fapte trecute sub tăcere până acum“, apărută în prima parte a anului 1993. Între altele, ea cuprinde stenogramele cercetătorului Petăr Constantinov făcute la diverse adunări publice. În opinia autorilor, contestarea prevederilor Tratatului de Pace de la Berlin (1878) este considerată o direcţie prioritară de acţiune a noilor guverne de la Sofia, deoarece tratatul amintit a statuat „destrămarea unităţii etnice bulgare“ ca urmare a atribuirii Dobrogei de Nord României „pentru o perioadă de 100 de ani“ (sic), în schimbul cedării Basarabiei de Sud (judeţele Cahul, Ismail şi Bolgrad) către Rusia. De asemenea, se afirmă că, iniţial, linia de demarcaţie urma să fie pe aliniamentul Cernavodă-Marea Neagră, dar ulterior România a inclus şi teritoriile situate dincolo de Valea Carasu, până la sud de Mangalia (Vama Veche). În încercarea de a dovedi că Dobrogea este pământ bulgăresc, autorii lucrării menţionează faptul că, deşi România a încorporat Basarabia în anul 1918, nu şi-a pus problema restituirii Dobrogei de Nord, mai mult, a reocupat şi Dobrogea de Sud (Cadrilaterul).

Referindu-se la atribuirea Dobrogei României „pentru o sută de ani“ (fapt aberant, deoarece niciun paragraf din Tratatul de la Berlin nu stipulează termenul de „o sută de ani“), acesta a apreciat că hotărârea de la Berlin a Marilor Puteri a contribuit major la destrămarea unităţii etnice bulgare, ceea ce a făcut în secolul al XX-lea ca Peninsula Balcanică să devină „butoiul de pulbere al Europei“ [16], o altă aberaţie.

Din lucrare mai transpare şi faptul că „Dobrogea nu este locuită de români iar graniţa etnică dintre cele două popoare o constituie această provincie“. În sprijinul celor susţinute, autorul subliniază faptul că la intrarea trupelor române în Dobrogea, Carol I a dat o proclamaţie în care a inserat fraza: „nu intrăm ca ocupanţi în teritoriul repartizat nouă de Europa“.

În studiile şi articolele sale Petăr Constantinov invocă preocuparea constantă a Bulgariei de a „recupera“ (diplomatic sau manu militari) şi uni într-un singur stat («Bulgaria Mare») toate teritoriile locuite de bulgari în decursul timpului. În acest sens, el aminteşte că încă din anul 1902 autorităţile de la Sofia au încheiat o convenţie militară cu Rusia împotriva României, pentru „recuperarea“ Dobrogei româneşti.

În numeroase lucrări apărute în Bulgaria ultimului deceniu al secolului XX au fost scoase la lumină o serie de idei de sorginte naţionalist-revizionistă şi militaristă foarte prezente în literatura de specialitate şi în propaganda bulgară din prima jumătate a secolului amintit. Între acestea menţionăm şi lucrarea apărută sub semnătura lt. col. Todor Kantargiev, profesor la Şcoala Superioară de Război din Sofia, intitulată „Geografia istorică a Bulgariei“. Ea reprezintă o expresie a tendinţelor expansioniste manifestate de cercurile politico-militare bulgare în prima decadă a secolului XX, autorul subliniind faptul că: „Bulgaria nu poate să-şi atingă idealul naţional fără un atac direct pe Dunăre asupra inimii României, cu ajutorul unei puternice flote de război, deoarece Bulgaria va cunoaşte în viitor fie o victorie, fie prăbuşirea sa“[17].

Ulterior, în timpul războaielor balcanice din 1912 –1913 se va realiza parţial acest deziderat de „recuperare a tuturor ţinuturilor bulgăreşti“ (cu excepţia Macedoniei, Traciei şi Dobrogei de Sud, ultima „anexată“ de România).

În timpul primului război mondial, armata bulgară a „eliberat“ Dobrogea de Nord şi de Sud (cu sprijin masiv germano-turc), ulterior fiind obligată să le părăsească, România „cotropind“, conform afirmaţiilor istoricului bulgar, „pământuri străine cu populaţie neromânească“.

În perioada interbelică, Bulgaria a făcut din nou încercări de recuperare a ţinuturilor dobrogene şi a Macedoniei sârbeşti, refuzând în acest sens să adere la Pactul Balcanic, care condiţiona participarea prin renunţarea la pretenţiile teritoriale faţă de semnatarele convenţiei. În acest scop, se încearcă reabilitarea acţiunilor ţarului Boris al III-lea (acuzat că a introdus fascismul în Bulgaria), evidenţiind preocuparea sa de reîntregire a teritoriului Bulgariei.

Anul 1940 este considerat de cercetătorul bulgar un an de referinţă în istoria Bulgariei, prin reîntregirea teritoriului naţional şi cu o parte din Dobrogea (Cadrilaterul), convenţia româno-bulgară de la Craiova (7 septembrie 1940) hotărând nu numai „retrocedarea“ celor două judeţe dobrogene, ci şi schimbul de populaţie între populaţia bulgară din Dobrogea Veche şi coloniştii români din Dobrogea Nouă.

Menţionăm că sub semnătura aceluiaşi autor, tratând probleme identice, au mai fost publicate broşurile „Luptele de eliberare a Dobrogei între anii 1925-1940“ şi „50 de ani de la cedarea Dobrogei de sud Bulgariei“, ultima apărută în anul 1990 prin contribuţia muzeelor din Silistra şi Dobrici, lucrări în care sunt subliniate aşa-zisele «pretenţii româneşti» asupra Cadrilaterului.

În anul 1992, sub egida Academiei de Ştiinţe a Bulgariei, a apărut volumul I al lucrării „Izvoare ale istoriei Dobrogei: 1878-1919, având ca autori pe Jeko Popov, Cosico Pencicov, Petr Todorov şi Antonina Kuzmanova. Primul volum reuneşte un număr de 437 documente păstrate în arhivele bulgare şi străine, redate în limba în care au fost redactate (română, franceză, engleză, germană, rusă şi bulgară), în scopul de a le conferi autenticitate sporită.

În lucrare sunt reluate idei de sorginte revizionistă, vehiculate în literatura de specialitate şi în presa interbelică, ce transpar din modul de abordare şi tratare a evenimentelor istorice, fiind adaptate noilor realităţi geopolitice. Astfel, autorii consideră Dobrogea pământ bulgăresc, leagăn al vechilui hanat al lui Asparuch, care ulterior a fost ocupat de bizantini[18] şi otomani şi colonizat cu alte naţionalităţi, iar în 1878 a fost dat României. Mai mult, se apreciază că acest teritoriu este important pentru asigurarea vecinătăţii cu Ucraina şi, prin aceasta, cu Rusia, prin prisma originii slave comune.

La rândul ei, Antonina Kuzmanova de la Institutul de Balcanistică al Academiei Bulgare de Ştiinţe a publicat la 23 aprilie 1993 un material în „Noua Tribună a Silistrei“ în care pretinde că „ocupaţia Dobrogei de sud“ în anul 1913 este considerată prima catastrofă naţională a Bulgariei moderne. Antonina Kuzmanova tratează probleme similare şi în articolul intitulat „Problema Dobrogei – situaţia actuală“, în care pretinde că partea de sud a Dobrogei a fost ocupată în urma Păcii de la Bucureşti (1913). Şi în acest articol cercetătoarea bulgară consideră Pacea de la Bucureşti „prima catastrofă a Bulgariei“[19]. Autoarea „uită“ deliberat faptul că acest teritoriu, parte a vechiului pământ dacic, stăpânit de Dobrotici (Dobrotiţă) şi de marele voievod Mircea cel Bătrân, avea, la 1878, o populaţie de peste 300.000 locuitori, în majoritate turco-tătari la acea dată. Majoritatea locuitorilor de origine bulgară au fost colonizaţi pe aceste meleaguri post 1878, în cadrul măsurilor politico-militare luate de guvernul de la Sofia în această zonă, aspect „necunoscut“ sau, mai precis, greu de „recunoscut“ de istoricii bulgari. În final, autoarea consideră că problemei Dobrogei ar trebui să i se acorde o importanţă mai mare de către autorităţile de la Sofia.

Aceeaşi autoare, în cadrul unei conferinţe de presă ţinută la data menţionată mai sus a afirmat că „problemei dobrogene, lăsată până acum pe plan secundar în favoarea chestiunii Macedoniei, i se acordă în ultima perioadă mai multă atenţie“, ea fiind concretizată prin tipărirea a trei volume numai în anul 1992, pe primul loc aflându-se colecţia de „Izvoare ale istoriei Dobrogei – 1878-1919“, menţionat anterior.

În susţinerea pretinselor drepturi ale Bulgariei asupra teritoriului Dobrogei au fost angrenaţi, pe lângă cei menţionaţi, alţi numeroşi istorici şi doctoranzi care au venit frecvent în ţara noastră în primul deceniu post-decembrist. Între aceşti, îi menţionăm pe Liuben Bescov – istoric din Tolbuhin, Boiaciev Pirin – istoric din Silistra, Negulov Constantinov şi Tatiana Ganev, ultimii doi foşti doctoranzi la Universitatea din Bucureşti[20].

În opinia cvasitotalităţii istoricilor bulgari, integrarea Dobrogei şi îndeosebi a Dobrogei de Sud la statul român şi măsurile luate de către autorităţile politice şi administrative româneşti au vizat şi realizat deznaţionalizarea forţată a elementului bulgar şi desfiinţarea proprietăţilor bulgare din această provincie, punct de vedere total fals deoarece, în realitate, în anul 1878, când Dobrogea de Sud a fost atribuită Bulgariei, ţinutul acesta, cunoscut şi sub numele de Cadrilater era locuit de o populaţie formată majoritar din turco-tătari care erau răspândiţi într-o zonă în care condiţiile naturale permiteau o colonizare amplă[21].

*

Deşi România şi Bulgaria împărtăşesc aceleaşi valori europene în cadrul U.E. şi euro-atlantice în cadrul N.A.T.O., activităţile serviciilor secrete bulgare în România au fost întotdeauna foarte intense, atât în timpul comunismului, cât şi în primul deceniu post-decembrist. Chiar şi după intrarea noastră simultană în N.A.T.O. şi U.E., o serie de elemente cu vederi naţionalist-revizioniste din cadrul puterii politice de la Sofia au încercat să implice diplomaţia bulgară în culegerea de informaţii din statele în care aceasta ţară are reprezentanţe diplomatice, îndeosebi în ţările limitrofe (Serbia, România, Grecia, Turcia). Acest lucru a fost posibil deoarece în Ministerul de Externe bulgar, conform unor descoperiri rezultate în urma unei anchete ordonate chiar de Sofia, aproape 190 de ambasadori şi consuli ai Bulgariei au colaborat sau au fost agenţi ai securităţii comuniste, anunţa Sofia News Agency. Investigaţia a vizat nu mai puţin de 462 diplomaţi şi a dezvăluit că aproape 50% dintre diplomaţii verificaţi au fost colaboratori sau ofiţeri acoperiţi ai fostelor structuri de informaţii. Şeful Executivului din acea vreme de la Sofia, Boiko Borisov, a declarat  că toţi aceşti diplomaţii ar trebui demişi şi că va discuta subiectul cu ministrul de Externe, Nikolai Mladenov. „Cred că ar trebui demişi şi cred că partidul mă va susţine“, a declarat Borisov, referindu-se la partidul său, G.E.R.B. „Dacă 50% dintre ambasadorii şi consulii noştri au fost agenţi, vă imaginaţi ce s-a întâmplat în ţară? Severa rezistenţă faţă de G.E.R.B. la toate nivelele instituţionale demonstrează că am subestimat răul făcut de securitate ţarii noastre“, a adaugat acesta. Printre diplomaţii deconspiraţi ca foşti colaboratori ai Securitaţii din perioada comunistă se numără ambasadori, consuli şi directori adjuncţi ai misiunilor diplomatice din Marea Britanie, Germania, Italia, Naţiunile Unite (New York şi Geneva), Portugalia, Spania, Olanda, Turcia, Rusia, China, Suedia, România, Norvegia, Japonia, Qatar, Kuweit, Siria, Egipt, Bosnia, Grecia, Vatican, Slovacia, Albania, Georgia, Armenia şi Venezuela.

Ambasador bulgar demascat drept colaboraţionist al securităţii

Cea mai şocantă informaţie din acest scandal este că ambasadorul Bulgariei la Bucureşti în deceniul trecut, Valentin Radomirski, fost consilier al liderului Partidului Socialist, ex-premierul Serghei Stanisev, a fost şi el nominalizat printre colaboratorii Securităţii bulgare. În martie 2009, Radormiski declara că Marinov Zikolov, bulgarul condamnat în România la 12 ani de închisoare pentru spionaj, a fost asistent al ataşatului militar al Ambasadei Bulgariei la Bucureşti între 1998 şi până la mijlocul anului 2000, dar a precizat că acesta nu şi-a dus mandatul până la capăt şi s-a întors în Bulgaria de unde ulterior a revenit în România ca persoană particulară. Reprezentantul diplomatic al Bulgariei  a accentuat atunci că acesta este un caz izolat, care nu trebuie să afecteze bunele relaţii între două ţări membre N.A.T.O.

Spionaj militar bulgar în România post 1989

În context, menţionăm faptul că, la începutul anului 2009, subofiţerul M.Ap.N. Floricel Achim şi cetăţeanul bulgar Marinov Zikolov (fost asistent al ataşatului militar bulgar la Bucureşti) au fost arestaţi în România, primul pentru trădare prin transmitere de secrete şi al doilea, pentru spionaj, fiind acuzaţi că au manipulat informaţii de natură să pună în pericol securitatea naţională. Anchetatorii au stabilit că în anul 2001 Marinov Zikolov l-a cunoscut pe subofiţerul român cu care a legat o relaţie de amiciţie, în baza căreia, timp de aproape opt ani, adică în perioada 2001-2009, acesta i-ar fi procurat din reţelele informatice ale unitaţii militare documente secrete de stat pe care le-ar fi transmis agentului bulgar. Cazul a fost documentat şi cei doi au fost trimişi în judecată în 22 iunie 2009 de către procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (D.I.I.C.O.T.). Floricel Achim a fost judecat pentru trădare prin transmitere de secrete, instanţa stabilind în cazul său şi degradarea militară, iar Marinov Zikolov, pentru spionaj. La 18 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti i-a condamnat pentru spionaj la câte 12 ani şi şase luni de detenţie fiecare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis definitiv, în decembrie 2010, să menţină condamnările la câte 12 ani şi 6 luni de închisoare dispuse de Curtea de Apel Bucureşti în luna iunie, Instanţa Supremă hotărând, totodată, achitarea superiorilor fostului subofiţer Floricel Achim, deferiţi justiţiei în acelaşi dosar. Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât, prin sentinţă rămasă definitivă, să respingă apelurile lui Floricel Achim şi Zikolov Marinov împotriva deciziei din iunie 2010 a Curţii de Apel Bucuresti, care i-a condamnat pe cei doi la câte 12 ani şi 6 luni de închisoare în dosarul de trădare şi spionaj, instanţa confiscând, totodată, mai multe sume de bani, aflate sub sechestru, respectiv 600 de dolari, 7.400 de euro, 2.000 de leva, dar şi sumele din conturile bancare provenite din acţiunea de trădare-spionaj.

Traian Valentin Poncea

Exclusiv Ziaristi Online

Note:

[1] În acest sens, la iniţiativa serviciilor speciale bulgare s-au constituit „Comitetul Bulgarilor din România“ cu sediul la Sofia şi organizaţiile „Dobrogea“ din Tolbuhin şi „Silistra“, din oraşul cu acelaşi nume, conduse de cadre de spionaj bulgare. Toate cele trei asociaţii, prin publicaţiile proprii („Dobrogea“ şi „Tribuna Silistrei“), dar şi prin intermediul emisiunii „Brazde“ a postului naţional de televiziune au susţinut că „în Câmpia Dunării trăiesc 250.000 de etnici bulgari lipsiţi de cele mai elementare drepturi şi libertăţi“, afirmaţie nesusţinută documentar. Nici măcar în perioada interbelică, înainte de cedarea Cadrilaterului (1940) şi a schimbului de populaţie ce a urmat, numărul etnicilor bulgari din Capitală, Dobrogea, Muntenia şi Banat nu depăşea 185.000 de persoane. Acestora li se adăugau circa 160.000 de bulgari în Basarabia. În total, numărul bulgarilor din România Mare se cifra undeva la 345.000 persoane (n.n.).

[2] Numele şi funcţiile corespund perioadei 1990-1995 (n.n.).

[3] Comunitatea bulgarilor bănăţeni este în cvasitotalitatea ei catolică (aşa-zişii bulgari pavlikeni sau pavlicheni („pălchene“, cum singuri se autointitulează). La fel se autodenumesc şi bulgarii din Popeşti şi Cioplea, de lângă Bucureşti (n.n.).

[4] Bulgarii din Banat, în cvasitotalitatea lor, sunt de religie romano-catolică (n.n.).

[5] Aceste puncte de vedere au fost exprimate de Gheorghe Calciov într-un articol publicat în revista Uniunii Bulgarilor din Banat, „Naşa Glas“, nr. 17 din 1993.

[6] Ibidem.

[7] Ibidem.

[8] La formarea limbii şi a poporului român (etnogeneza românească) au participat: elementul autohton dacic (substratum), elementul colonizator roman (stratum) şi elementul migrator slav (adstratum, de suprafaţă), care la noi a înlocuit elementul german din geneza popoarelor neolatine occidentale. Noi nu negăm participarea elementului slav la etnogeneza românească – ar fi un neadevăr ce vizează prostia -, ci doar „rolul hotărâtor“, determinant, al slavilor în acest proces (n.n.).

[9] În realitate, bulgarii de pe malul stâng al Dunării, din Banat şi până în Deltă nu sunt altceva decât descendenţii sutelor sau miilor de refugiaţi sud-dunăreni veniţi aici din cauza asupririi otomane ori colonizaţi de turci, ca mână de lucru, în zona fostelor raiale (n.n.).

[10] În realitate, găgăuzii sunt turco-tătari creştinaţi în decursul timpului. Vezi Dicţionar Enciclopedic, vol. II, D-G, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1996, p. 417.

[11] În realitate, ruşii (lipoveni) din Delta Dunării sunt elemente de colonizare târzii, de secol XVIII, venirea lor aici fiind determinată de persecuţiile religioase la care au fost supuşi credincioşii de rit vechi din partea autorităţilor ţariste (n.n.).

[12] Dragomir Jecev, Dobrogea, în „Slavianii“, nr. 5 (1966). În realitate, stăpânirea bulgară (primul ţarat bulgar) la nord de Dunăre a fost efemeră şi s-a rezumat la controlarea căilor de acces spre exploatările de sare din Subcarpaţii Olteniei şi Munteniei cu prelungiri până în Transilvania, şi asta la sfârşitul primului mileniu al erei creştine. Revenirea Bizanţului la gurile Dunării (post 971, ba chiar mai devreme cu circa un secol) a însemnat şi controlul cursului inferior al fluviului de către escadrele militare bizantine, fapt care pune serios sub semnul întrebării aşa-zisa stăpânire bulgară în zonă. De altfel, baza navală bizantină de pe insula Păcuiu lui Soare şi valurile dobrogene nu sunt decât argumente în plus ce dovedesc revenirea Imperiului Bizantin la Dunărea de Jos după un interregn mai mic decât se credea până de curând (n.n.).

[13] Evgheni Constantinov, Han Asparuh, Sofia, Editura Sofia Pres, 1968.

[14] Autorii uită faptul că în timpul războiului ruso-româno-turc din 1877-1878 bulgarii au fost aceeia care s-au împroprietărit forţat pe pământurile turcilor, după cum au făcut-o pe pământurile românilor, în perioada 1916-1918 (n.n.).

[15] Autorul articolului uită, de asemenea, un fapt elementar: Dobrogea a fost cedată României (de fapt, i s-a impus acest schimb de către Rusia Ţaristă la San Stefano şi ulterior, de areopagul Marilor Puteri întrunite la Berlin) în contrapartidă cu cele trei judeţe basarabene (Cahul, Ismail şi Bolgrad, situate la Dunărea Maritimă, judeţe ce în prezent ţin de Ucraina). Teoretic (şi ipotetic), Rusia şi nu Ucraina poate cere Dobrogea de la România, dar asta numai în contrapartidă, prin retrocedarea celor trei judeţe de la Gurile Dunării (pe care însă nu le mai are, ele făcând parte din Ucraina). În ceea ce priveşte Turcia, ea nu are nici un drept, fiind învinsă în războiul ruso-româno-turc. În plus, în Europa de astăzi se aplică principiul etnic (vezi cazul Kosovo), mai puţin sau deloc cel istoric (eventual, o combinaţie a principiului etnic cu cel istoric), fiindcă un teritoriu aparţine populaţiei majoritare, nu minorităţilor. Altfel, aplicând numai principiul istoric, ar trebui să revenim la începuturile evului mediu sau, de ce nu, la vremurile antice. Or, în această situaţie, bulgarii, şi nu numai ei, ar trebui să se reîntoarcă în Asia Centrală sau în cel mai fericit caz, la gurile Volgăi, în „Bulgaria de pe Volga“ sau „Bulgaria Mare“ (n.n.).

[16] Petăr Constantinov a uitat câteva elemente cheie: primul război mondial a început prin atacarea Serbiei de către Austro-Ungaria, în timp ce a doua mare conflagraţie mondială a început prin atacarea Poloniei de către Germania, respectiv Uniunea Sovietică. În Balcani el a început din cauza tendinţelor expansioniste ale Italiei fasciste, nemulţumite doar cu înglobarea Albaniei. Ca atare, Italia a atacat Grecia. Înfrântă, a solicitat ajutorul aliaţilor ei, Germania şi Bulgaria. Şi exemplele pot continua (n.n.).

[17] Lt. col. dr. Mihai Macuc, România: Diplomaţie şi război în Europa de sud-est (1912-1913), în „Revista de istorie militară, Bucureşti, 2001, p. 43.

[18] Autorii uită că Scythia Minor (Dobrogea) a fost timp de peste 600 de ani provincie romană (respectiv bizantină), şi asta înainte de venirea slavilor (602) şi bulgarilor (681).

[19]Antonina Kuzmanova, Problema Dobrogei – situaţia actuală, articol apărut în „Noua Tribună a Silistrei“, Silistra, nr. din 23 aprilie 1993.

[20] La începutul anilor ’90.

[21] P.S. Arbore, Caracterul etnografic al Dobrogei sudice (din epoca turcească până la 1913), în „Analele Dobrogei“, XIX (1938), p. 112 sq.

Publicăm azi ultima parte din selecţia realizată de Ziaristi Online din lucrarea profesorului Traian Valentin Poncea, “Istorie, geopolitică şi spionaj la Dunărea de jos.” – “Serviciile de spionaj din Bulgaria şi problema Cadrilaterului. Istoric, evoluţie şi acţiuni în spaţiul românesc” (Editura Gutinul, Baia Mare, 2014). 

III.4. Acţiuni desfăşurate în România de către serviciile de informaţii bulgare în perioada 1940 –1989

La sfârşitul anului 1940, activitatea cadrelor de informaţii din Legaţia bulgară din Bucureşti era condusă de Theodor Dabrev, care îi utiliza ca agenţi informatori pe: Marin Tomsev, profesor la Şcoala bulgară din Calea Călăraşilor; Cristu Nedev, fiul generalului Nedev din cadrul Statului Major al Armatei bulgare; Dobre Makarov, despre care S.S.I.-ul a stabilit că a absolvit o şcoală de spionaj la Berlin; Gheorghe Ancev, domiciliat în Bucureşti, B-dul Ion Ghica nr.84; Ivan Cîrstev din Bucureşti, Calea Dudeşti nr.119 şi Eugenia Palikarpova din aceeaşi localitate, str. Ştirbei Vodă nr.65.

În anul 1941, în cadrul Legaţiei bulgare de la Bucureşti s-a creat o aşa-zisă secţie militară cu două compartimente, unul condus de ataşatul militar acreditat în România, iar celălalt, direct de Centrala din Sofia, ambele fiind angrenate în acţiuni de spionaj.

În 1943 funcţiona în cadrul Legaţiei, ca ataşat de presă, Alexandru Catanev care era permanent în contact cu doctorul Vicev, fost conducător al misiunii dobrogene. Fratele său, Vladimir Catanev era subdirector al Biroului de informaţii de pe lângă Siguranţa generală din Sofia şi utiliza (cu precădere), în misiuni informative ce le executa în exterior, femei. Una dintre acestea era Angelica Dalkalaşcova, aflată în contactul secretarului Legaţiei, Hristu Boiadgev.

În această formă organizatorică s-a acţionat până la 9 septembrie 1944, când Bulgaria a fost ocupată de Armata Sovietică „eliberatoare“.

După o perioadă de diminuare a activităţii, spionajul bulgar în România a înregistrat, începând cu toamna anului 1944, o nouă etapă de creştere a acţiunilor antiromâneşti. Astfel, în anul 1947 organele contrainformative româneşti au depistat o reţea de spionaj aflată sub coordonarea ataşatului militar bulgar la Bucureşti.

În perioada regimului comunist, acţiunile serviciilor bulgare de spionaj în România s-au diminuat considerabil, ele înregistrând un veritabil reviriment începând cu 1964 şi îndeosebi după 1968. Într-adevăr, după „defecţiunea“ lui Gheorghe-Gheorghiu Dej faţă de Moscova şi îndeosebi după evenimentele de la Praga din vara anului 1968, guvernul comunist de la Sofia a iniţiat, cu sprijinul serviciilor secrete (şi cu consimţământul tacit al Moscovei), acţiuni cu caracter neorevizionist care vizau întreaga Dobroge, în care a angrenat o serie de istorici bulgari.

Din punct de vedere statistic, în perioada comunistă, spionajul bulgar a trimis sau a recrutat pe teritoriul statului român circa 203 cadre şi informatori, dar situaţia lor ulterioară a rămas, în cea mai mare parte, neclarificată. Printre cazurile identificate pe parcurs este şi cel al lui Athanase Constantinov, fost informator al Legaţiei bulgare din Bucureşti şi plecat în Australia în 1944, care în luna iunie 1970 ne-a vizitat ţara ca turist.

Între 1948-1976 a acţionat pentru culegerea de informaţii din ţara noastră o reţea de spionaj care a fost destrămată prin arestarea şi condamnarea a trei persoane. Şeful reţelei, generalul M.Ap.N. de origine bulgară Nedelciu[1], infiltrat de spionajul bulgar în cele mai înalte cercuri politice şi militare româneşti, s-a sinucis în momentul în care urma să fie arestat[2]. Trei dintre legăturile sale (un ziarist, un medic şi o asistentă medicală) au fost condamnate pentru trădare.

În 1979 au fost documentate şi finalizate alte reţele de spionaj conduse de două cadre, primul lucrând sub acoperire de preot la biserica bulgară din Bucureşti, iar al doilea, sub acoperire diplomatică.

„Preotul“ bulgar a angrenat în acţiunile sale un fost colonel de securitate, un funcţionar de la Arhivele Statului şi altul de la Ministerul Agriculturii, precum şi un inginer de la fabrica de cinescoape, asupra cărora, la vremea respectivă, s-au întreprins măsuri diversificate de documentare şi finalizare[3].

Originar din România, diplomatul angrenat în acţiuni de spionaj pe teritoriul României îndeplinea funcţia de consilier politic al Ambasadei Bulgariei în ţara noastră, cu legături de natură informativă atât în Ministerul Comerţului Exterior, cât şi în fostul AGERPRES, dar şi în raporturi de „colaborare“ cu un specialist din domeniul metalurgiei care, pentru furnizarea de date secrete, a fost condamnat la 5 ani de închisoare. Ceilalţi doi (economistul din cadrul Ministerului Comerţului Exterior şi ziaristul de la AGERPRES) au fost avertizaţi şi îndepărtaţi din posturile pe care le ocupau. Diplomatul bulgar a fost „compromis“ (în mod legendat) de organele noastre de specialitate, acţiune ce a determinat Ministerul de Externe bulgar să-l retragă de la post.

În 1988 au fost documentate şi finalizate alte două rezidenturi ale structurilor de spionaj bulgare conduse de doi diplomaţi-spioni (primul cu studii în România, celălalt, ataşat cultural) care vizau obţinerea de informaţii din domeniul politic, economic, tehnico-ştiinţific, mass-media şi chiar despre organele de specialitate româneşti. Cei doi diplomaţi-spioni au fost declaraţi persona non grata de către Ministerul Român de Externe, fiind retraşi de la post de factorii decizionali de la Sofia.

Precizăm că în perioada comunistă s-a evidenţiat colaborarea deosebită bulgaro-sovietică nu numai în plan politico-ideologic, militar sau economic, ci şi informativ, serviciile de profil bulgare fiind angrenate în acţiuni de spionaj ce serveau intereselor Kremlinului.

Dirijarea de către organele K.G.B. şi, în parte, G.R.U., a unor cadre şi agenţi bulgari a fost evidenţiată şi în relaţia cu România, fiind axată mai ales pe cunoaşterea acelor acţiuni politico-diplomatice sau de altă natură, receptate la Moscova ca „tendinţe de insubordonare“ faţă de Kremlin, precum şi a datelor necesare „menţinerii ori readucerii Bucureştiului în sfera strict controlată de Uniunea Sovietică“. În acest sens, diplomaţii-spioni bulgari au fost direcţionaţi pentru culegerea de date confidenţiale privind: raporturile ţării noastre cu statele occidentale, în special S.U.A., R.F.G., Franţa şi Marea Britanie, dar şi cu China şi Iugoslavia; poziţia României în cadrul Tratatului de la Varşovia (având în vedere neparticiparea sa cu trupe la manevrele militare comune[4] şi neacceptarea folosirii teritoriului naţional pentru desfăşurarea acestor acţiuni) şi în sistemul C.A.E.R.; atitudinea ţării noastre cu privire la situaţia din Orientul Mijlociu şi rolul asumat ca mediator în raporturile israeliano-arabe; relaţiile economice pe piaţa arabă sau latino-americană (obstrucţionate, în multe situaţii, de înşişi partenerii noştri din C.A.E.R., inclusiv de Bulgaria).

Şi în prezent, deşi România şi Bulgaria sunt aliate în cadrul N.A.T.O. şi membre ale Uniunii Europene, sunt semnalate unele încercări de promovare a unor concepţii revizioniste, de contestare a procesului de formare a limbii şi poporului român în spaţiul carpato-danubiano-ponto-balcanic, de transfer de moştenire istorico-culturală, ca fundament al unor pretenţii teritoriale cu privire la ţara noastră[5], acţiuni în care sunt angrenate atât serviciile de informaţii din Bulgaria cât şi elemente ultranaţionaliste din rândul minusculei minorităţi bulgare din România, îndeosebi cea bănăţeană, instigată şi de serviciile secrete ungare.

Traian Valentin Poncea

Exclusiv Ziaristi Online

[1] Aspectul menţionat mi-a fost relatat de regretatul meu prieten, col. (r) Ioan Eugeniu, fost ofiţer în cadrul Direcţiei de Informaţii Externe (n.n.).

[2] Sorin Oprea, Op.cit., p. 7.

[3] Ibidem.

[4] Îndeosebi neimplicarea ţării noastre în agresiunea armată din Cehoslovacia (august 1968) în care au fost angrenate cvasitotalitatea statelor membre ale Tratatului de la Varşovia, acţiune iniţiată şi coordonată de Moscova (n.n.).

[5] E drept, aceste încercări se manifestă îndeosebi în tratate de istorie, cărţi sau reviste de specialitate (articole, studii), ori la congrese sau colocvii de profil dar asemenea idei transpar şi în presă (n.n.).

În temeiul dispoziţiilor art. 37 lit. d şi art. 61 alin. 5 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, în şedinţa din 24 ianuarie 2008, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat nota Inspecţiei Judiciare nr. 95/IJ/33/SIP/2008 privind efectuarea unui control la Secţia parchetelor militare, Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj şi Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara – în legătură cu modul de îndeplinire a atribuţiilor de conducere ce decurg din legi şi regulamente de către procurorii cu funcţii de conducere, a eficienţei manageriale şi a calităţii corespunzătoare a serviciului.

Controlul a fost efectuat în perioada 04 februarie – 28 februarie 2008. Controlul a vizat activitatea desfăşurată de parchetele militare în perioada 01 ianuarie 2006 – ianuarie 2008.

SECTIA PARCHETELOR MILITARE

Titlul I. Prezentarea generală a Secţiei parchetelor militare .

Organizarea şi atribuţiile Secţiei parchetelor militare sunt prevăzute în capitolul IV din Regulamentul de ordine interioară a parchetelor aprobat prin Ordinul nr. 529/C/21 februarie 2007 al ministrului justiţiei .

Secţia este structurată în 2 servicii şi un compartiment după cum urmează: Serviciul de urmărire penală şi judiciar, Serviciul de organizare, mobilizare, resurse umane, economico-financiar şi administrativ şi Compartimentul informaţii clasificate.

Secţia este condusă de un procuror şef ajutat de un procuror şef adjunct, iar serviciile şi biroul sunt conduse de procurori şefi.

Titlul II. Verificarea organizării eficiente a activităţii, a comportamentului şi comunicării, a asumării responsabilităţilor şi a aptitudinilor manageriale.

Capitolul I. Folosirea adecvată a resurselor umane şi materiale.

Secţiunea 1. Resurse umane.

Statul de funcţiuni întocmit la nivelul Secţiei parchetelor militare, în prezent, prevede un număr 14 posturi de procurori şi 13 posturi personal auxiliar de specialitate, 7 funcţii specific militare şi 6 posturi de funcţionar public. Dintre acestea sunt vacante 2 posturi de procuror militar şi 4 posturi personal auxiliar.

În anul 2006 au fost delegaţi din teritoriu să-şi desfăşoare activitatea la Secţia parchetelor militare un număr de 9 procurori după cum urmează:

• colonel magistrat Siserman Viorel delegat pe o perioadă de 180 de zile de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, începând cu data 01 ianuarie 2006;
• lt. magistrat Moraru Traian delegat pe o perioadă de 180 de zile de la de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial începând cu data de 01 ianuarie 2006;
• colonel magistrat Levanovici Mircea delegat pe o perioadă de 120 de zile de la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel începând cu data de 01 februarie 2006;
• lt. colonel magistrat Truică Paul delegat pe o perioadă de 150 de zile de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti începând cu data de 01 februarie 2006;
• colonel magistrat Chiriţă Ionel delegat pe o perioadă de 180 de zile de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti începând cu data de 02 mai 2006;
• colonel magistrat Stoenică Titi delegat pe o perioadă 180 de zile de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj începând cu data de 15 iunie 2006.
• colonel magistrat Cosneanu Gheorghe delegat pe o perioadă de 180 de zile de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara începând cu data de 15 iunie 2006;
• colonel magistrat Câmpeanu Mircea delegat pe o perioadă de 180 zile de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj începând cu data de 01 iulie 2006;
• colonel magistrat Vasilache Ion delegat pe o perioadă de 150 zile de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti începând cu data de 01 iulie 2006;

De asemenea, şi în cazul personalului contractual a fost dispusă delegarea. Astfel, în anul 2006 a fost delegată la Secţia parchetelor militare pe o perioadă totală de 120 de zile Uşurelu Aurelia, referent la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara.

În anul 2007 s-a continuat practica delegării procurorilor din teritoriu pe perioade cuprinse între 90 şi 180 zile după cum urmează:

• maior magistrat Băcanu Liviu, delegat de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj pe o perioadă de 180 de zile, începând cu data de 01 ianuarie 2007;
• colonel magistrat Vasilache Ion delegat de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti pe o perioadă de 90 zile, începând cu data de 15 februarie 2007;
• căpitan magistrat Tudor Marian delegat de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti pe o perioadă de 180 de zile, începând cu data 01 ianuarie 2007;
• căpitan magistrat Moraru Traian delegat de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti pe o perioadă de 180 de zile, începând cu 15 ianuarie 2007;
• căpitan magistrat Museanu Marius delegat de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 15 ianuarie 2007;
• lt. colonel magistrat Truică Paul delegat de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti pe o perioadă de 180 de zile, începând cu 01 februarie 2007;
• căpitan magistrat Piţu Cătălin delegat de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara pe o perioadă de 180 de zile după cum urmează: 16 aprilie – 16 iulie 2007 şi 01 august – 29 octombrie 2007;
• colonel magistrat Dinu Dumitru delegat de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti în perioada 15 noiembrie – 31 decembrie 2007;

Concluziile verificărilor efectuate cu privire la practica delegării procurorilor au evidenţiat faptul că prin aceasta s-a creat un dezechilibru în activitatea celorlalte unităţi militare de parchet.

În cursul anului 2007 la Secţia parchetelor militare a fost detaşată pe o perioadă de un an de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, grefiera Niculae Victoriţa.

1. 2. Repartizarea personalului pe compartimente şi stabilirea atribuţiilor în raport de sectorul de activitate.

La Secţia parchetelor militare, în baza notei din 24 octombrie 2007 emisă de procurorul şef, procurorii şi personalul auxiliar de specialitate şi contractual sunt repartizaţi pe servicii şi compartimente după cum urmează: 6 procurori şi 5 grefieri în cadrul Serviciului de urmărire penală şi judiciar, 3 procurori şi 3 grefieri la Serviciul de organizare, mobilizare, resurse umane, economico-financiar, contabilitate şi administrativ, un procuror şi un grefier la Compartimentul informaţii clasificate,   6 funcţionari publici, un referent, 2 cadre militare şi 2 îngrijitori la Biroul economico-financiar, contabilitate şi administrativ.

1. 3. Repartizarea echilibrată a lucrărilor şi respectarea principiului continuităţii.

Cu ocazia controlului ce a avut ca obiectiv identificarea cauzelor mai vechi de un an de la sesizare şi de 6 luni de la începerea urmăririi penale, efectuat de Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii în luna noiembrie 2007, s-a constatat că nu exista o repartizare echilibrată a cauzelor pe procuror care să ţină seama de complexitatea dosarelor. S-a reţinut faptul că dosarele de mare complexitate se aflau în lucru la general maior magistrat Dan Voinea, în timp ce ceilalţi procurori instrumentau între 1-4 dosare care nu prezentau un grad de complexitate deosebit;

După această dată, procurorul şef secţie a luat unele măsuri, în sensul că a mai desemnat şi alţi procurori să lucreze în cauzele complexe alături de procurorul căruia îi fuseseră repartizate iniţial.

Cu toate acestea, s-a constat că nu fost rezolvată în totalitate problema dezechilibrului existent între volumul de activitate desfăşurat de un singur procuror în raport cu volumul celorlalţi procurori din cadrul secţiei. Astfel, dosarele cu cea mai mare complexitate, ca de exemplu, cele vizând evenimentele din decembrie 1989 şi mineriadele au rămas în instrumentarea unui singur procuror.

1. 4. Organizarea pregătirii şi perfecţionării profesionale continue a procurorilor şi a personalului auxiliar.

Procurorii militari au participat la programele de pregătire continuă descentralizată ale Institutului Naţional al Magistraturii.

În cadrul Secţiei parchetelor militare a fost desemnat un procuror militar care se ocupă de pregătirea profesională.

În cursul anului 2007 s-au desfăşurat trimestrial colocvii de formare profesională continuă a personalului auxiliar de specialitate.

Responsabil cu activitatea de pregătire a personalului auxiliar a fost desemnat colonel magistrat Boştină Pantelimon.

Secţiunea 2. Resursele materiale.

Bugetul parchetelor militare este gestionat de Ministerul Apărării Naţionale şi, potrivit Ordinului 55 din 21 martie 2006 al ministrului apărării naţionale privind stabilirea ordonatorilor de credite şi a competenţei acestora în derularea procesului bugetar în Ministerul Apărării Naţionale, ministrul apărării naţionale are calitatea de ordonator principal de credite, iar procurorul militar şef al Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe cea de ordonator terţiar de credite.

2.1. Dotarea tehnico – materială.

Resursele materiale ce sunt alocate Secţiei parchetelor militare, în calitate de ordonator terţiar de credite, sunt limitate, fapt care se reflectă în echipamentul informatic şi birotic vechi şi depăşit din punct de vedere tehnic.

În ceea ce priveşte parcul auto, Secţia se confruntă cu o problemă respectiv aceea a dotării necorespunzătoare (numeric şi calitativ ) cu mijloace auto.

2. 2. Dotarea cu echipament informatic.

Secţia parchetelor militare, nici în prezent, nu este dotată cu echipament informatic corespunzător.

Cap. II. Managementul procurorilor cu funcţii de conducere.

Verificarea managementului la nivelul Secţiei parchetelor militare a evidenţiat o instabilitate în ceea ce priveşte ocuparea funcţiilor de conducere.

Delegările succesive şi existenţa unor perioade de vacanţă a funcţiilor au avut drept consecinţă înregistrarea unor disfuncţionalităţi în activitatea desfăşurată.

În anul 2006, conducerea Secţiei a fost asigurată după cum urmează:

• pe funcţia de procuror şef secţie, în perioada 15 mai 2006 – 22 octombrie 2006, a fost delegat general maior magistrat Dan Voinea;
• pe funcţia de procuror şef adjunct secţie au fost delegaţi: colonel magistrat Boştină Pantelimon (90 de zile, începând cu 01 ianuarie 2006); general maior magistrat Dan Voinea (începând cu 01 aprilie 2006). La data de 20 aprilie 2006 prin Decretul Preşedintelui României [Traian Basescu] nr. 446/20 aprilie 2006 pe funcţia de procuror şef adjunct a fost numit general maior Dan Voinea. Întrucât titularul funcţiei a fost delegat ca procuror militar şef secţie, pe funcţia procuror militar şef adjunct a fost delegat colonel magistrat Boştină Pantelimon (90 de zile, începând cu 15 mai 2006);

• pe funcţia de procuror şef Serviciu urmărire penală a fost delegat colonel Stanca Vasile (90 de zile începând cu 01 martie 2006);
• pe funcţia de procuror şef Serviciu judiciar a fost numit, în perioada 01. 01. 2006 – 05.03. 2007, colonel Iordăchescu Elefterie;
• pe funcţia de procuror şef Serviciu control, organizare şi personal au fost delegaţi: colonel magistrat Cornescu Gheorghe (90 de zile, începând cu 01 februarie 2006 ), colonel magistrat Boştină Pantelimon (120 de zile, începând cu 13 august 2006 ):
• pe funcţia de şef Serviciu financiar contabilitate şi asigurare logistică a fost detaşat lt. colonel Baranga Marinache.
• funcţiile de şef Birou informatică şi financiar salarizare şi Birou asigurare logistică şi deservire au fost vacante.

În cursul anului 2007, urmare şi a modificării Regulamentului de ordine interioară a parchetelor, funcţiile de conducere au fost ocupate după cum urmează:

• pe funcţia de procuror militar şef secţie au fost delegaţi : general maior Dan Voinea (01 ianuarie 2007 – 29 iunie 2007); colonel magistrat Vasilache Ion (15 octombrie 2007 – 31 decembrie 2007 ). În prezent pe această funcţie, începând cu data de 01 ianuarie 2008 este delegat pe o perioadă de 90 de zile colonel magistrat Vasilache Ion;
• funcţia de procuror militar şef adjunct în perioada 01 ianuarie 2007 – 29 iunie 2007 nu a fost exercitată efectiv de nicio persoană, întrucât titularul acesteia ocupa prin delegare funcţia de procuror militar şef secţie, iar din 30 iunie 2007 a fost exercitată de titularul acesteia, general maior Dan Voinea;
• pe funcţia de procuror militar şef Serviciu urmărire penală, potrivit vechiului Regulament a fost delegat colonel magistrat Siserman Viorel (90 de zile începând cu 01 februarie 2007), iar pe funcţia de procuror militar şef Serviciu judiciar a fost delegat, în perioada 05 martie 2007 – 02 mai 2007, colonel magistrat Iordăchescu Elefterie;
• urmare a modificărilor survenite în structura Secţiei, pe funcţia de procuror militar şef Serviciu urmărire penală şi judiciar au fost delegaţi: colonel magistrat Siserman Viorel (90 de zile începând cu 02 mai 2007 ); lt. colonel Nicolau Adrian (15 noiembrie 2007 – 31 decembrie 2007 ). În prezent pe această funcţie este delegat în continuare pentru o perioadă de 90 de zile lt. colonel Nicolau Adrian;
• pe funcţia de procuror militar şef Serviciu control organizare personal a fost delegat colonel Boştină Pantelimon ( în perioada 01 ianuarie – 01 aprilie 2007). Ca urmare a modificărilor intervenite în structura Secţiei, pe funcţia de procuror militar şef Serviciu organizare, mobilizare, resurse umane, economico – financiar şi administrativ, începând cu data de 02 mai 2007, a fost delegat colonel magistrat Boştină Pantelimon care a fost apoi numit prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii 156/14 iunie 2007;
• pe funcţia de şef Serviciu financiar contabilitate şi asigurare logistică a fost delegat lt. colonel Baranga Marinache;
• funcţiile de şef Birou informatică şi financiar salarizare şi Birou asigurare logistică şi deservire au fost vacante. După modificarea structurii Secţiei, pe funcţia de şef Birou financiar, contabilitate şi administrativ, începând cu data de 02 mai 2007, a fost detaşat pe perioadă nedeterminată lt. colonel Baranga Marinache;
• funcţia de procuror militar şef Birou documente clasificate a fost ocupată prin delegare în perioada 01 iunie 2007 – 20 septembrie 2007 de general de brigadă Joarză Samoilă, care la data de 20 septembrie 2007 a fost numit în această funcţie.

În ceea ce priveşte pe procurorul Boştină Pantelimon, delegat în cursul anului 2006 şi 2007, pe diferite funcţii de conducere, nu au fost respectate dispoziţiile art. 57 alin 6 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, în sensul că a fost depăşită perioada maximă de 180 de zile în care poate fi dispusă delegarea.

Secţiunea 1. Capacitatea managerială de planificare a activităţilor şi actul decizional .

La nivelul Secţiei Parchetelor Militare, în perioada supusă controlului nu a existat o planificare a activităţilor.

Secţiunea 2. Organizarea activităţi.

În anii 2006 – 2007, procurorii delegaţi pe funcţii de conducere, datorită perioadelor scurte de timp în care ocupau aceste poziţii, nu au luat măsuri de ordin organizatoric.

În ceea ce-l priveşte de procurorul militar şef adjunct, deşi în perioada supusă controlului a ocupat funcţii de conducere, s-a constatat că activitatea sa a vizat în principal soluţionarea unor dosare.

Au fost totuşi identificate câteva ordine emise de către acesta care vizau: organizarea structurii de securitate şi Compartimentului documente clasificate din cadrul Secţiei (ordinul nr. 3210/26 octombrie 2006) precum şi organizarea învăţământului personalului auxiliar de specialitate (ordinul nr. 552/14 februarie 2007).

Începând cu luna octombrie 2007, colonelul magistrat Vasilache Ion, delegat pe funcţia de procuror şef secţie a emis mai multe note interne ce vizau organizarea activităţii, după cum urmează: nota din data de 24 octombrie 2007 privind repartizarea personalului pe servicii şi birouri, nota internă 132/12 noiembrie 2007 privind derularea normală a activităţii personalului auxiliar de specialitate şi înfiinţarea unor evidenţe, nota de serviciu din data de 15 noiembrie 2007 privind circuitul lucrărilor şi documentelor, programul de lucru şi organizarea activităţii de urmărire penală, nota internă nr. 128/01 noiembrie 2007 privind repartizarea grefierilor pentru evidenţa, distribuirea şi redactarea lucrărilor pe fiecare serviciu, nota internă nr. 128/01 noiembrie 2007 privind repartizarea resurselor materiale.

În exercitarea atribuţiilor ce-i revin în calitate de procuror şef Serviciu urmărire penală şi judiciar, lt. colonel magistrat Nicolau Adrian a emis nota internă nr. 12 din data de 31 ianuarie 2008 privind desemnarea procurorilor militari pentru a răspunde direct de anumite atribuţii prevăzute în regulament.

Secţiunea 3. Controlul activităţii.

Datorită faptului că funcţiile de conducere au fost ocupate prin delegări succesive, în perioada supusă controlului, nu s-a realizat un control eficient al activităţii.

În cursul anului 2007, procurorul şef secţie urmărire penală şi judiciar, lt. colonel Nicolau Adrian a efectuat un singur control operativ curent privind cauzele aflate în lucru la procurori.

Secţiunea 4. Comunicarea instituţională şi interpersonală.

Problema identificată la nivelul Secţiei parchetelor militare este aceea a existenţei unor bariere de comunicare între conducerea Secţiei, în special procurorul militar şef adjunct, şi procurorul general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.

Aspectele care au condus la înregistrarea unui scurtcircuit pe canalele de comunicare au vizat:

1. activitatea desfăşurată de conducerea Secţiei parchetelor militare în domeniul resurselor umane;
2. delegările procurorilor din teritoriu dispuse în vederea soluţionării unor dosare înregistrate la Secţia parchetelor militare în condiţiile în care procurorul general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel nu era consultat;
3. încălcarea de către conducerea Secţiei a dispoziţiilor înscrise în Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, care conferă procurorului general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel atribuţii în ceea ce priveşte: delegarea, evaluarea şi promovarea personalului auxiliar.

În acest sens indicăm adresa nr. 930/2007, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia parchetelor militare, prin care i se solicita procurorului general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel să anuleze decizia nr. 22 din 05 iulie 2007 motivat de faptul că, potrivit prevederilor din Regulamentul de ordine interioară a parchetelor, detaşarea şi delegarea personalului auxiliar de specialitate sunt atribute ale Secţiei. Prin decizia nr. 22 din 05 iunie 2007, în exercitarea prerogativelor sale, procurorul general, a dispus detaşarea unui grefier de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.

Decizia s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 55 alin. 1 din Legea 567/2004 potrivit cărora „în cazul în care o instanţă judecătorească sau un parchet nu poate funcţiona normal datorită lipsei temporare a unor categorii de personal auxiliar de specialitate, a existenţei de posturi vacante ori a altor asemenea cauze, preşedintele curţii de apel sau procurorul general al parchetului de pe lângă această instanţă, la propunerea conducătorului instanţei ori al parchetului de pe lângă aceasta, poate delega personal auxiliar de specialitate din circumscripţia teritorială a aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă această instanţă”.

De asemenea, un alt conflict ivit între procurorul general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi conducerea Secţiei parchetelor militare a vizat competenţa păstrării carnetelor de muncă ale personalului auxiliar încadrat la toate parchetele militare.

Astfel, prin adresa nr. A 162/21 mai 2007, Secţia parchetelor militare a solicitat să-i fie înaintate carnetele de muncă ale personalului auxiliar încadrat la toate parchetele militare.

Solicitarea a fost argumentată pe ideea că Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel nu are prevăzut un compartiment de resurse umane în structura organizatorică. De asemenea, s-a mai susţinut că în urma controlului efectuat de Secţia de Audit intern din cadrul Ministerului Apărării Naţionale în vederea reducerii riscului neacordării tuturor drepturilor prevăzute de lege sau acordarea unor drepturi nelegale, s-a recomandat ca Serviciul de organizare, mobilizare, resurse umane, economico-financiar şi administrativ să ţină carnetele de muncă ale personalului auxiliar încadrat la toate parchetele militare.

Procurorul general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel a contestat competenţa Secţiei parchetelor militare în aceste domenii, adresând Consiliului Superior al Magistraturii cererea de a soluţiona aceste conflicte de competenţe.

În şedinţa din 04 octombrie 2007, Secţia pentru procurori a aprobat nota nr. 1777/IJ/603/2007 a Inspecţiei Judiciare – Serviciul inspecţie judiciară pentru procurori, stabilind că :

• în materia delegării personalului auxiliar, potrivit art. 55 alin. 1 din Legea 567/2004, competenţa revine procurorului general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel;
• sursa generatoare a conflictului de competenţă privind păstrarea carnetelor de muncă ale personalului auxiliar încadrat la toate parchetele militare o reprezintă inadvertenţele existente între dispoziţiile înscrise în Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, Regulamentul de ordine interioară a parchetelor şi Ordinul nr. 55 din 21 martie 2006 al ministrului apărării naţionale privind stabilirea ordonatorilor de credite şi a competenţei acestora în derularea procesului bugetar în Ministerul Apărării Naţionale. Pentru aceste considerente, nota în discuţie a fost înaintată Direcţiei legislaţie, documentare şi contencios şi Grupul de lucru legislaţie din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii pentru a-şi exprima punctul de vedere.

Din analiza tuturor aspectelor care au generat existenţa unor conflicte între procurorul general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi conducerea Secţiei parchetelor militare s-a desprins faptul că în problemele importante care ţin de organizarea şi desfăşurarea activităţii nu există un dialog între conducerea Secţiei şi procurorul general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.

Această lipsă de comunicare produce consecinţe negative asupra activităţii tuturor parchetelor militare din subordine.

Faţă de cele constatate, apreciem că se impune îmbunătăţirea comunicării între procurorul general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi conducerea Secţiei parchetelor militare.

Secţiunea 5. Relaţia cu mass-media şi asigurarea transparenţei actului de conducere

Relaţia Secţiei parchetelor militare cu mass-media se realizează prin Biroul de presă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În perioada supusă controlului, conducerea Secţiei a avut stabilit un program de primire în audienţă a cetăţenilor.

Titlul III. Verificarea activităţii de urmărire penală, activitatea judiciară precum şi a activităţii de grefă, registratură şi arhivă.

Cap. I  Urmărirea penală    

Secţiunea 1. Cauze aflate în lucru.

Cauze aflate în curs de soluţionare. Cauze mai vechi de 1 an de la sesizare şi de 6 luni de la începerea urmăririi penale.

La data începerii controlului, respectiv 04 februarie 2008 se aflau în lucru la procurori un număr de 39 de dosare.

Verificarea acestor cauze au evidenţiat următoarele aspecte:

1. Nu există o repartizare echilibrată a cauzelor pe procuror care să ţină seama de complexitatea dosarelor. În acest sens, evidenţiem faptul că mai multe dosare de mare complexitate se află în continuare în lucru la un singur procuror.
2. În unele cauze, deşi urmărirea penală se realizează, în general, în mod ritmic, termenul rezonabil de soluţionare a fost cu mult depăşit.

Din verificări a rezultat că la data controlului se aflau în lucru un număr de 16 cauze mai vechi de un an de la sesizare şi 7 cauze mai vechi de 6 luni de la începerea urmăririi penale.

Cele mai vechi cauze aflate în lucru, în care este depăşit atât termenul de un an de la sesizare cât şi termenul de 6 luni de la începerea urmăririi penale sunt:

• Cauza formată în urma disjungerii din rechizitoriu prin care s-a dispus: trimiterea în judecată a unui număr de 17 inculpaţi, scoaterea de sub urmărire penală a unui număr de 10 învinuiţi şi încetarea urmăririi penale faţă de alţi 5 învinuiţi. Prin ordonanţa din 20 septembrie 1995 s-a dispus încetarea urmăririi penale. Soluţia a fost infirmată prin ordonanţa din 07 decembrie 2004, dispunându-se redeschiderea urmăririi penale.

La această cauză au fost conexate un număr de 137 dosare.

De la data infirmării şi până în prezent au fost audiate un număr de 6384 de persoane (în anul 2005 -1810 persoane, în anul 2006 – 1514 persoane iar în anul 2007 – 3060 persoane); au fost efectuate 136 de cercetări la faţa locului, 214 activităţi de căutare, ridicări de înscrisuri.

În cauză, procurorul anchetator a dispus, în temeiul art. 135 şi art. 219 Cod procedură penală delegarea unui număr de 37 de lucrători de poliţie pentru efectuarea unor acte de urmărire penală.

Prin ordonanţa din 04 februarie 2008 s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la persoanele civile cercetate şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

De precizat este faptul că măsura procesuală a declinării a intervenit cu mare întârziere în raport cu data de 20 iunie 2007 la care Curtea Constituţională a pronunţat decizia nr. 610.

• Cauza înregistrată la data de 23 octombrie 1998, în care urmărirea penală a fost începută la data de 20 octombrie 1999.

În dosar, procurorul anchetator a dispus, în temeiul art. 135 şi art. 219 Cod procedură penală, delegarea unui număr de 36 de lucrători de poliţie pentru efectuarea unor acte de urmărire penală.

În cauză au fost audiate un număr de 1369 de persoane, au fost efectuate: 3769 de verificări în evidenţe, 626 de procese-verbale de prezentare pentru recunoaştere după albume foto, 532 activităţi de căutare în teren şi 122 ridicări de înscrisuri, au fost întocmite 3054 de adrese către diferite instituţii ale statului şi s-a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea prejudiciului.

Prin ordonanţele din 20 iulie 2007 şi 28 decembrie 2007, în temeiul          art. 210, art. 29 alin.1 pct.1 lit. a, art. 35 alin. 2, art. 42 şi art. 45 din Codul de procedură penală, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică în ceea ce priveşte persoanele civile cercetate în cauză.

De precizat este faptul că şi în acest dosar măsura procesuală a declinării a intervenit cu mare întârziere în raport cu data de 20 iunie 2007 la care Curtea Constituţională a pronunţat decizia nr. 610.

• Cauza a fost înregistrată la Secţia parchetelor militare la data de 13 octombrie 1997, în care la data de 24 noiembrie 1998 a fost începută urmărirea penală.

În dosar, procurorul anchetator a dispus, în temeiul art. 135 şi art. 219 Cod procedură penală, delegarea unui număr de 9 de lucrători de poliţie pentru efectuarea unor acte de urmărire penală.

Deşi probatoriile s-au administrat în mod ritmic, întârzierea a fost determinată de efectuarea unei comisii rogatorii în străinătate.

În prezent cercetările sunt finalizate, urmând să fie dispusă soluţia.

• Cauza înregistrată la 10 ianuarie 1991 la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial sub nr. 223/P/1995, în care urmărirea penală a fost începută la data de 01 octombrie 1993.

La data de 16 august 1995 a fost sesizată instanţa de judecată. Tribunalul Militar Teritorial a dispus restituirea cauzei la procuror.

După restituire, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial a dispus, în temeiul dispoziţiile art. 249 Cod procedură penală raportat la art. 11 lit. b raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, înregistrarea cauzei în evidenţele cu autor necunoscut şi continuarea cercetărilor.

La data de 28 aprilie 2005, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, a dispus începerea urmăririi penale „in rem”.

La data de 15 februarie 2007, cauza a fost preluată de Secţia parchetelor militare, iar prin ordonanţa din 12 septembrie 2007 s-a dispus infirmarea soluţiei de scoatere de sub urmărire penală, redeschiderea urmăririi penale şi reluarea cercetărilor faţă de inculpat.

În prezent cauza se află în lucru la un colectiv de 3 procurori.

• Cauza a fost înregistrată iniţial la data de 03 martie 1990 la Procuratura Militară Cluj. În anul 1991 a fost preluată de Direcţia Procuraturilor Militare. Prin ordonanţa din 15 octombrie 1992 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor cercetaţi în cauză.

Prin rezoluţia din data de 22 septembrie 1997, Secţia parchetelor militare a dispus infirmarea soluţiei şi începerea urmăririi penale faţă de mai mulţi învinuiţi.

Prin ordonanţa din 30 octombrie 2001 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor. Şi această din urmă soluţie, a fost infirmată prin ordonanţa din 04 septembrie 2006, dispunându-se redeschiderea urmăririi penale şi reluarea cercetărilor.

De la data infirmării şi până în prezent în cauză s-au efectuat în mod ritmic acte de urmărire penală, fiind audiaţi 235 de martori şi 9 părţi vătămate.

În prezent cauza este instrumentată de un colectiv format din 3 procurori militari.

• Într-o cauză, în care la data de 22 august 1999, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, prin sentinţa penală din 09 ianuarie 2001, instanţa de judecată a hotărât restituirea dosarului la parchet în vederea refacerii urmăririi penale.

După restituirea cauzei, Secţia parchetelor militare a dispus la data de 28 septembrie 2004 declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.

Prin ordonanţa din 13 decembrie 2004, ca urmare a schimbării încadrării juridice, Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Teritorial Bucureşti.

La data de 18 octombrie 2007 cauza a fost preluată de Secţia parchetelor militare.

În prezent cauza este instrumentată de 2 procurori.

O trăsătură comună a tuturor cauzelor prezentate mai sus este aceea a duratei excesive a procedurilor.

Articolul 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului consacră principiul celerităţii procedurilor judiciare, prin impunerea „respectării unui termen rezonabil pentru înfăptuirea actului de justiţie”. Raţiunea acestei prevederi a fost aceea de a sublinia pe de o parte, necesitatea administrării justiţiei fără întârzieri de natură să-i compromită eficacitatea şi credibilitatea, iar pe de altă parte, necesitatea ca nici o persoană cercetată să nu rămână prea multă vreme sub acuzaţie (în acest sens indicăm cu titlul de exemplu deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 27 octombrie 1994 şi 13 septembrie 1995 date în cauzele Katee Klitsche de la Grange contra Italia şi Vernillo contra Italia citate de Corneliu Bîrsan – Convenţia europeană a drepturilor omului – comentariu pe articole, vol. I, editura All Beck, p.533) .

Apreciem că prelungirea în timp a duratei procedurilor are consecinţe directe şi asupra stabilirii circumstanţelor în care au fost comise faptele, întrucât după aproape 20 de ani, 17 ani şi respectiv 10 ani de la săvârşirea lor, persoanele implicate în evenimentele cercetate nu-şi mai pot aminti toate aspectele relevante pentru soluţionarea corectă a cauzelor.

Mai mult decât atât trecerea unei perioade îndelungate de timp de la data săvârşirii faptelor poate conduce şi la intervenirea prescripţiei răspunderii penale.

Ca atare, apreciem că se impune urgentarea soluţionării acestor cauze.

Cu ocazia controlului ce a avut ca obiectiv identificarea cauzelor mai vechi de un an de la sesizare şi de 6 luni de la începerea urmăririi penale, efectuat de Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii în luna noiembrie 2007, în registrul de evidenţă a cauzelor penale pe anul 1991, a fost identificat ca nesoluţionat un dosar cu autor necunoscut, având ca obiect comiterea infracţiunii de ucidere din culpă.

Dosarul nu se afla în lucru la nici un procuror, iar din actele acestuia rezulta că la data de 31 martie 1994 s-a întocmit o ordonanţă de declinare a competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, reţinându-se că decesul victimei a survenit în urma unui accident de circulaţie.

În dosar a fost întocmită şi adresa de înaintare către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, însă cauza nu a fost nici până în prezent declinată.

Dosarul nesoluţionat s-a găsit în arhiva Secţiei.

La data prezentului control, dosarul nu era soluţionat.

În condiţiile în care s-ar fi exercitat controlul asupra cauzelor aflate în lucru nu ar fi fost posibil ca timp de 17 ani să nu se constate că un dosar, deşi nu a fost soluţionat nu se află în lucru la nici un procuror.

Verificările efectuate au mai evidenţiat următoarele dosare aflate în lucru la procuror, mai vechi de un an de la prima sesizare şi 6 luni de la începerea urmăririi penale:

• O cauză la care, ordonanţa din 09 octombrie 2007, s-a dispus conexare altor două dosare a fost redistribuită, în fapt, unui alt procuror la sfârşitul lunii octombrie 2007 (potrivit evidenţelor din registrul penal şi evidenţelor privind situaţia dosarelor în lucru), fără a exista însă o rezoluţie. Acest neajuns a fost remediat în timpul controlului.

În dosar actele au fost efectuate cu ritmicitate.

• Într-un dosar redistribuit la mai mulţi procurori, la data de 10 mai 2005 s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem”, deşi prima sesizare viza un general al Jandarmeriei.

Cauza a fost soluţionată în timpul controlului.

• O cauză înregistrată la data de 09 mai 2006 a a fost redistribuită unui alt procuror data de 08 noiembrie 2006, iar primele activităţi au fost realizate la 21 noiembrie 2007 şi 07 decembrie 2007.

Astfel, în perioada 09 mai 2006 – 21 noiembrie 2007 în cauză nu a fost efectuat nici un act de urmărire penală.

• Dosarul constituit în baza disjungerii şi declinării de competenţă dispuse de Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de combatere a infracţiunilor comise de militari.

La data de 12 iunie 2007, procurorul şef secţie şi-a repartizat dosarul, urmărirea penală urmând să fie efectuată împreună cu un alt procuror.

În fapt, activităţile de urmărire penală au fost efectuate numai de cel de-al doilea procuror.

Cu excepţia perioadei de concediu a procurorului, în cauză s-au efectuat acte de urmărire penală ritmic.

1. 2. Respectarea normelor procedurale.

Verificarea dosarelor aflate în lucru a evidenţiat faptul că nu în toate cazurile au fost respectate normele de procedură.

Astfel:

Într-un dosar au fost încălcate dispoziţiile art. 278 alin. 1 Cod procedură penală potrivit cărora „plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”.

În cursul anului 2007, la plângerea unor persoane interesate, procurorul şef adjunct al Secţiei parchetelor militare a infirmat mai multe soluţii pronunţate de procurorii parchetelor militare din subordine, deşi competenţa aparţinea prim-procurorilor. În acest sens exemplificăm: rezoluţia din 04 aprilie 2007, rezoluţia 02 mai 2007 şi ordonanţele din 03 mai 2007, 16 iulie 2007 prin care a fost admise plângerile formulate în temeiul art. 278 Cod procedură penală şi infirmate soluţiile pronunţate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial;

Într-o altă cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 49 potrivit cărora „persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia, când refacerea este dispusă de instanţă”.

Procurorul care a efectuat urmărirea penală, a procedat după restituirea cauzei, la administrarea probatoriilor constând în audierea unor martori.

Secţiunea 2. Cauze soluţionate.

2.1. În cursul anului 2006, procurorii militari din cadrul Secţiei Parchetelor Militare au soluţionat un număr de 44 dosare, dispunând în 43 de cauze soluţii de neîncepere a urmăririi penale şi într-o cauză scoaterea de sub urmărire penală. Separat de acestea, în alte 24 cauze s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare sau conexarea.

În anul 2007 au fost soluţionate un număr de 65 de dosare penale. Dintre acestea, în 3 cauze a fost sesizată instanţa de judecată, în 61 de cauze s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi într-o cauză s-a dispus încetarea urmăririi penale.

Separat de acestea, procurorul şef adjunct, într-un număr de 190 de cauze, a dispus infirmarea soluţiei şi conexarea la un dosar.

În perioada supusă controlului s-a înregistrat o soluţie de restituire a cauzei la procuror, care nu este definitivă, fiind atacată cu recurs de Secţia parchetelor militare. Această hotărâre a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 74/P/1998. La data de 27 iulie 2007, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 174 – 175 lit. e Cod penal şi art. 174-176 lit. b Cod penal sub forma participaţiei improprii, cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal şi art. 13 Cod penal.

De asemenea, nu s-a dispus în nici o cauză luarea de măsuri preventive.

Nu au fost înregistrate soluţii de achitare.

Dispoziţiile art. 18¹ Cod procedură penală s-au aplicat, în dosarul nr. 66/P/2006, faţă de 11 învinuiţi. Sancţiunile au fost puse în executare.

2.1. Verificarea cauzelor soluţionate a evidenţiat faptul că, deşi procurorii militari au un volum redus de activitate, unele dosare au fost soluţionate peste termenul de un an de la sesizare şi 6 luni de la începerea urmăririi penale, prevăzute în Strategia de reformă a justiţiei aprobată prin H.G. 232/2005. Astfel indicăm dosarele:

• dosarul în care sesizarea a fost formulată la data de 23 ianuarie 2006 a fost soluţionat prin rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale la data de 16 mai 2007;
• dosarul în care data sesizării a fost 15 februarie 2006 s-a soluţionat prin rechizitoriu la data de 09 octombrie 2007; acest dosar a fost soluţionat şi cu depăşirea termenului de 6 luni de la data începerii urmăririi penale;
• dosarul în care data sesizării a fost la 02 martie 2006 s-a soluţionat prin rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale la data de 01 octombrie 2007;
• dosarul în care data sesizării a fost la 23 martie 2006 s-a soluţionat prin rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale la data de 01 octombrie 2007;
• dosarul în care data sesizării a fost formulată la data de 13 octombrie 2004 s-a soluţionat prin rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale la data de 23 octombrie 2007;
• dosarul înregistrat iniţial ca petiţie la data de 10 mai 2006, după 10 luni de zile a fost cartat la cauze penale şi soluţionat prin ordonanţă de declinare a competenţei la data de 11 decembrie 2007;
• dosarul în care plângerea a fost înregistrată la 29 mai 2006 ca memoriu, iar apoi cartată la cauze penale la 18 martie 2007, a fost soluţionat prin rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale la data de 10 octombrie 2007;

În acelaşi sens este şi un alt dosar în care urmărirea penală a fost începută la data de 12 ianuarie 2000. Prin rechizitoriul din 18 mai 2000 s-a dispus trimiterea în judecată a 5 inculpaţi. Prin sentinţa penală din 30 ianuarie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, rămasă definitivă prin decizia penală nr. din 16 februarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 9 judecători s-a dispus restituirea cauzei la Secţia Parchetelor Militare.

Prin rezoluţia din 14 octombrie 2005 s-a dispus în temeiul art. 249 Cod de procedură penală, art. 11 pct. 1 lit. b şi art. 10 lit. c Cod de procedură penală scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor.

Soluţia a fost infirmată din oficiu ca nelegală şi netemeinică, în temeiul art. 220 Cod de procedură penală, prin ordonanţa dispusă de procurorul şef secţie la data de 10 septembrie 2006.

La data de 24 aprilie 2007 procurorul şef secţie a dispus repartizarea cauzei unui procuror în vederea instrumentării şi soluţionării.

Cu toate acestea, la data de 19 iunie 2007 procurorul şef secţie a efectuat acte de urmărire penală, dispunând începerea urmăririi penale faţă de o persoană. Ulterior, procurorul căruia i-a fost repartizat dosarul încă din luna aprilie 2007 a dispus disjungerea cauzei cu privire la persoana faţă de care s-a început urmărirea penală, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea unei alte unităţi de parchet.

Începerea urmăririi penale de către un procuror ierarhic superior          într-un dosar repartizat spre soluţionare unui procuror operativ, nu are corespondent în nici una din dispoziţiile legale aplicabile în materie, reprezentând o încălcare vădită a principiului independenţei procurorului în măsurile dispuse, statuat de art. 64 alin. 2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată.

Deşi dosarul era înregistrat din anul 1998, în urma infirmării acesta a fost reînregistrat cu un nou număr din anul 2006. În cele din urmă, prin rechizitoriul din data de 27 iulie 2007 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a 4 inculpaţi precum şi încetarea urmăririi penale faţă de alt inculpat.

Se constată astfel, că un dosar ce priveşte fapte comise în anul 1990, în care urmărirea penală a fost începută în anul 2000, a fost soluţionat printr-un al doilea rechizitoriu în anul 2007.

De asemenea, s-au constatat deficienţe şi în ceea ce priveşte repartizarea cu operativitate a cauzelor penale de către conducerea secţiei.

Astfel, exemplificăm lucrarea din 06 aprilie 2006, care, în urma referatului din 18 aprilie 2006 a fost ca dosar penal. Abia la data de 23 iulie 2007, respectiv după un an şi trei luni, dosarul a fost repartizat unui alt procuror în vederea efectuării urmăririi penale.

2.3 Calitatea actelor procesuale şi procedurale. Comunicarea acestora. Încălcări ale normelor de procedură.

Controlul a evidenţiat nerespectarea dispoziţiilor legale privind modurile de sesizare a organelor de urmărire penală.

Astfel, au fost identificate cauze penale înregistrate pe bază de referat,            ca urmare a studierii Buletinul Informativ al Armatei, nefiind respectate dispoziţiile art. 221 alin. 1 Cod de procedură penală;

Aceeaşi încălcare se reţine şi în ceea ce priveşte efectuarea de cercetări              în cauza având ca obiect sesizări anonime;

Nerespectarea dispoziţiilor art. 43 Cod de procedură penală, privind soluţionarea conflictelor de competenţă. S-a constatat că şi în alte două dosare penale, în sensul că deşi Secţia Parchetelor Militare a fost investită cu soluţionarea conflictelor negative de competenţă ivite între Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj şi Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti, şi respectiv Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara şi Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti, a reţinut cauzele spre soluţionare.

Această modalitate de preluare spre soluţionare a unor cauze penale aflate în competenţa parchetelor inferioare, constituie în acelaşi timp şi o nerespectare a dispoziţiilor art. 209 alin. 4¹ Cod de procedură penală.

În ceea ce priveşte comunicarea soluţiilor, s-au constatat cazuri în care au fost încălcate dispoziţiile art. 228 alin. 6 Cod de procedură penală.

Astfel, în 4 dosare soluţia nu a fost comunicată persoanelor faţă de care s-a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale.

Au fost identificate cazuri în care soluţia nu a fost comunicată persoanei care a făcut sesizarea, iar într-un alt caz, deşi soluţia fost dispusă „in rem”, aceasta a fost comunicată persoanei care avea calitatea de făptuitor.

De asemenea, într-un dosar nu s-a comunicat un exemplar al rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, ci doar soluţia dispusă în cauză, pe bază de adresă, iar în alt dosar soluţia nu a fost comunicată.

Într-un dosar penal, deşi ordonanţa de declinare a cauzei a fost dispusă la data de 8 mai 2007, dosarul a fost înaintat parchetului competent abia la data de 15 octombrie 2007, după aproximativ 5 luni de la adoptarea soluţiei.

Secţiunea 3. Plângeri împotriva actelor şi măsurilor dispuse de procuror. Lucrări cu caracter general.

În cursul anului 2006, au fost soluţionate un număr de 17 plângeri formulate în temeiul art. 278 Cod procedură penală , din care 3 au fost admise, iar 14 respinse.

În anul 2007 au fost soluţionate 27 de astfel de plângeri din care 5 au fost admise şi 22 au fost respinse.

Verificările au evidenţiat faptul că, în majoritatea cazurilor nu au fost respectate termenele procedurale impuse de lege. În acest sens exemplificăm următoarele plângeri în care termenul de 20 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 277 Cod procedură penală a fost cu mult depăşit:

• o plângere formulată la data de 06 decembrie 2006 şi soluţionată la 05 iulie 2007;
• o plângere formulată la data de 23 noiembrie 2006 şi soluţionată la 23 mai 2007;
• o plângere formulată la data de 24 martie 2006 şi soluţionată la data de 19 iunie 2006;
• o plângere nr. 4949/2006, formulată la data de 23 august 2006 şi soluţionată la data de 11 octombrie 2006;
• o plângere nr. 6381/2006, formulată la data de 19 octombrie 2006 şi soluţionată la 28 martie 2007;
• o plângere nr. 8155/2006, formulată la data de 30 noiembrie 2006 şi soluţionată la data de 24 aprilie 2007;

Verificarea acestor plângeri a evidenţiat o serie de deficienţe după cum urmează:

• încălcarea dispoziţiilor înscrise în art. 278¹ Cod procedură penală, în sensul că deşi procurorul şef a soluţionat o primă plângere formulată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă într-un dosar, ulterior a mai soluţionat o plângere, formulată de aceeaşi persoană împotriva rezoluţiei, deşi, potrivit art. 278¹ Cod procedură penală, competenţa revenea instanţei de judecată;
• nemotivarea în drept şi în fapt a rezoluţiei de respingere a plângerii.
• neindicarea temeiului infirmării soluţiei. În acest sens indicăm ordonanţa din 21 iunie 2006;

La data controlului a fost identificată la urma unui dosar o plângere formulată în temeiul art. 278 Cod procedură penală care nu era soluţionată. Astfel, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost dispusă la data de 09 octombrie 2007, iar la data de 16 octombrie 2007, s-a formulat plângere împotriva acesteia.

Plângerea împotriva soluţiei a fost înregistrată la Secţia Parchetelor Militare la data de 25 octombrie 2007, iar procurorul şef secţie la data de 30 octombrie 2007 a dispus ataşarea acesteia la lucrare, astfel încât aceasta rămas nesoluţionată.

Lucrări cu caracter general:

În anul 2006 au fost soluţionate de către procurori un număr de 192 plângeri, memorii, petiţii.

Separat de acestea au fost înregistrate un număr de 4095 cereri formulate de participanţii la evenimentele din decembrie 1989 prin care se solicita eliberarea unor adeverinţe din care să rezulte gradul de implicare şi contribuţia la victoria revoluţiei.

Audierile acestor persoane au constituit acte de urmărire efectuate în dosarul penal.

În anul 2007 au fost soluţionate de către procurori un număr de 141 plângeri, memorii, petiţii.

Separat de acestea au fost, de asemenea, înregistrate un număr de 7630 cereri formulate de participanţii la evenimentele din decembrie 1989 prin care se solicita eliberarea unor adeverinţe din care să rezulte gradul de implicare şi contribuţia la victoria revoluţiei.

Şi audierile acestor persoane au constituit acte de urmărire efectuate în dosarul penal.

La data controlului se aflau în lucru la procurori un număr de 36 plângeri şi memorii.

În urma verificării acestora s-au constatat o serie de deficienţe, după cum urmează:

În multe cazuri s-a constatat depăşirea cu mult a termenelor de soluţionare a acestora (în acest sens exemplificăm: lucrarea înregistrată la 24 mai 2006, repartizată la data de 07 iunie 2006, soluţionată la 29 ianuarie 2008; lucrarea din 17 mai 2006, repartizată la 07 iunie 2006 şi soluţionată la 07 februarie 2008; lucrarea înregistrată la 17 mai 2006, soluţionată la 26 februarie 2007).

Au fost identificate situaţii în care menţiunile din Registrul R19 nu corespund cu situaţia reală a lucrării, în ceea ce priveşte calificarea obiectului cererii şi modul de soluţionare (în acest sens exemplificăm: lucrarea din 20 iunie 2006 având ca obiect o cerere de reducere a termenului de reabilitare. Conform registrului, lucrarea este soluţionată prin clasare la data de 26 iulie 2007; în fapt, lucrarea a fost trimisă la data de 20 iunie 2007 Secţiei judiciar penale din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fără a i se comunica petentului modul de soluţionare; lucrarea din 12 iunie 2007 având ca obiect o plângere formulată împotriva unor poliţişti. Conform registrului, plângerea a fost soluţionată prin clasare, în fapt ea fiind trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti spre competentă soluţionare. Nici în acest caz nu i s-a comunicat petentului modul de soluţionare; lucrarea din 17 mai 2006 având ca obiect, conform registrului R19, o plângere formulată împotriva soluţiei, conform art. 278 Cod de procedură penală, soluţionată prin clasare. În realitate, plângerea a fost soluţionată anterior, memoriul înregistrat cu acest număr constituind o reiterare a aspectelor iniţiale).

De asemenea, au fost identificate situaţii în care, cererile formulate în cadrul unor dosare penale, au fost înregistrate în Registrul R 19, ulterior soluţionării acestora (în acest sens exemplificăm: lucrările înregistrate la data de 04 decembrie 2006, dar soluţionate în perioada 08 noiembrie – 30 noiembrie 2006; lucrările înregistrate la 28 noiembrie 2006, soluţionate în perioada 21 – 22 noiembrie 2006).

Au fost identificate situaţii în care s-au făcut verificări în cadrul unor lucrări, având la bază sesizări anonime, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 7 din O.G. 27/2002 privind reglementarea activităţii petiţiilor (În acest sens exemplificăm: lucrarea din 21 noiembrie 2006 repartizată la 23 noiembrie 2006 şi soluţionată la 06 martie 2007 prin clasare; lucrarea trimisă Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti în vederea efectuării de verificări; lucrarea din 09 mai 2006 trimisă la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara pentru verificări).

Nereguli s-au constatat şi în ceea ce priveşte comunicarea modului în care au fost soluţionate plângerile (în acest sens exemplificăm: lucrarea din 27 aprilie 2006 repartizată la 04 mai 2006, trimisă la data de 04 ianuarie 2007 Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara; lucrarea din 13 iunie 2007 trimisă la 26 iulie 2007 la Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara).

O constantă a activităţii de înregistrare a petiţiilor cu nerespectarea dispoziţiilor art. 10 alin 2 din O.G. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată şi modificată prin Legea 233                        din 23 aprilie 2002, este dată de înregistrarea fiecărei petiţii cu un număr                nou, deşi privesc memorii similare formulate şi înregistrate anterior (ex. lucrarea din 27 noiembrie 2006, în care lucrarea iniţială era înregistrată în 2005; lucrarea din 2006, în care lucrarea iniţială era înregistrată în 2005; lucrarea                          din 2007, în care lucrarea iniţială era înregistrată în 2006).

Cap. II Activitatea judiciară.

Unul din obiectivele controlului a fost şi acela al verificării activităţii desfăşurate în sectorul judiciar.

S-au urmărit: modul în care procurorii sunt planificaţi să participe în şedinţele de judecată, pregătirea acestora, evidenţele judiciare şi preocuparea pentru identificarea practicii neunitare.

În cursul anului 2006, procurorii militari din cadrul Serviciului au participat în 27 şedinţe de judecată ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, punând concluzii în 15 cauze.

În anul 2007 procurorii au participat la judecarea unei singure cauze aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Hotărârea pronunţată în această cauză a fost atacată cu recurs.

La data controlului, motivele de recurs se aflau în curs de redactare.

Cap. III. Activitatea de grefă, registratură şi arhivă.

Activitatea de grefă a Secţiei parchetelor ar trebui să se desfăşoare potrivit dispoziţiilor înscrise în Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor şi Regulamentul de ordine interioară a parchetelor.

Verificările efectuate la acest compartiment au evidenţiat existenţa unor deficienţe în ceea ce priveşte:

Modul de înregistrare a cauzelor.

Din verificarea evidenţelor penale a reieşit că numărul cauzelor înregistrate este mărit artificial.

Astfel, dosarele soluţionate de unităţile din subordine în care conducerea Secţiei a dispus infirmarea soluţiei, au fost înregistrate la Secţie sub număr de penal şi apoi conexate la un dosar.

Dosarele soluţionate de Secţia parchetelor militare în care s-a dispus infirmarea soluţiilor au fost înregistrate de asemenea, sub număr nou fiind mai apoi conexate la dosarul nr. 97/P/1990. În ambele cazuri exemplificăm:

• un dosar din 1993 al Secţiei parchetelor militare, în care s-a dispus infirmarea soluţiei a fost înregistrat sub un număr din 2006;
• un dosar din 1998 al Secţiei parchetelor militare, în care s-a dispus infirmarea soluţiei a fost înregistrat sub un număr din 2006;
• un dosar din 1991 al Secţiei parchetelor militare, în care s-a dispus infirmarea soluţiei a fost înregistrat sub un număr din 2006;
• un dosar din 1989 al Secţiei parchetelor militare, în care s-a dispus infirmarea soluţiei a fost înregistrat sub un număr din 2006;
• un dosar nr. 65/P/1993 al Secţiei parchetelor militare, în care s-a dispus infirmarea soluţiei a fost înregistrat sub nr. 42/P/2006;
• un dosar din 1991 al Secţiei parchetelor militare, în care s-a dispus infirmarea soluţiei a fost înregistrat sub un număr din 2006;
• un dosar din 1995 al Secţiei parchetelor militare, în care s-a dispus infirmarea soluţiei a fost înregistrat sub un număr din 2006;
• un dosar din 1991 al Secţiei parchetelor militare, în care s-a dispus infirmarea soluţiei a fost înregistrat sub un număr din 2007;
• un dosar din 1990 al Secţiei parchetelor militare, în care s-a dispus infirmarea soluţiei a fost înregistrat sub un număr din 2007;
• un dosar din 1991 al Secţiei parchetelor militare, în care s-a dispus infirmarea soluţiei a fost înregistrat sub un număr din 2007;
• un dosar din 1991 al Secţiei parchetelor militare, în care s-a dispus infirmarea soluţiei a fost înregistrat sub un număr din 2007;
• un dosar din 1991 al Secţiei parchetelor militare, în care s-a dispus infirmarea soluţiei a fost înregistrat sub un număr din 2007;
• un dosar din 1991 al Secţiei parchetelor militare, în care s-a dispus infirmarea soluţiei a fost înregistrat sub un număr din 2007;
• un dosar din 1992 al Secţiei parchetelor militare, în care s-a dispus infirmarea soluţiei a fost înregistrat sub un număr din 2007;

Acelaşi procedeu se reţine şi în cazul unui alt dosar din 1998 care, după infirmarea soluţiei, a fost înregistrat sub un număr din 2006.

Procedându-se în această manieră, prin infirmarea soluţiilor adoptate în propriile dosare, precum şi a celor de la alte unităţi teritoriale, s-au înregistrat în anii 2006 şi 2007, cu un număr mare de cauze penale, deşi, ca urmare a reducerii competenţei, sesizările formulate în condiţiile art. 221 Cod procedură penală au fost într-un număr redus.

Deficienţele constatate cu prilejul controlului privesc întreaga activitate de repartizare, înregistrare şi circuit al lucrărilor şi dosarelor reglementată de Regulamentul de ordine interioară a parchetelor aprobat prin Ordinul 2850/C/25.10.2004, şi cel ulterior aprobat prin Ordinul 529/C/2007 ale ministrului justiţiei.

În ceea ce priveşte activitatea de înregistrare a plângerilor, memoriilor şi petiţiilor, precum şi a celorlalte lucrări cu caracter general s-au constatat următoarele:

Lucrările au fost înregistrate de la data primirii de către Compartimentul grefă în registrul cu numere pare sau impare, fiind abia ulterior prezentate conducerii unităţii spre repartizare, încălcându-se, astfel, dispoziţiile art. 178 din vechiul Regulament şi cele prevăzute de art. 113 alin. 1 din noul Regulament.

Acest mod de lucru a generat disfuncţionalităţi, în sensul că lucrări de acelaşi tip sunt înregistrate în registre diferite, respectiv atât în cele cu numere pare, cât şi în cele cu numere impare.

Astfel, în Registrul R19 sunt înregistrate lucrări de personal, cereri de concediu de odihnă, cereri de decontare a contravalorii medicamentelor şi combustibilului, consimţământ la delegare, cereri părăsire garnizoană (ex. lucrarea 4571/2007, nr. 8697/2007, nr. 8633/2006, nr. 8973/2006), deşi acestea trebuiau înregistrate în registrul cu numere pare.

Au fost identificate situaţii în care şi cauze penale au fost înregistrate în aceste Registre, iar ulterior după repartizare, au fost înregistrate în Registrul penal (ex. un număr de 3 lucrări toate având ca obiect cauze penale venite prin declinare de competenţă de la alte unităţi de parchet).

Nici una dintre lucrările înregistrate nu este cartată cu indicativul corespunzător Nomenclatorului arhivistic.

Descrierea obiectului lucrării este deficitară, fiind identificate situaţii, aşa cum au fost expuse anterior, în care în cuprinsul registrelor s-a descris un alt obiect al lucrărilor decât cel real.

În multe cazuri, nu este menţionat modul de soluţionare şi comunicare al lucrărilor, grefierul rezumându-se în unele cazuri la a menţiona clasarea lucrării, iar în alte cazuri nu a mai făcut nici o menţiune, (în acest sens exemplificăm: un număr de 4 lucrări).

La nivelul Secţiei Parchetelor Militare au fost instituite alte indicative pentru individualizarea unor categorii de lucrări, cum ar fi litera „a”, pentru lucrările care privesc urmărirea penală.

În cuprinsul registrelor nu se menţionează procurorul căruia i s-a repartizat lucrarea, atestându-se, prin indicativ, doar sectorul din care face                  parte acesta (în acest sens exemplificăm un număr de 4 lucrări. Acest mod de lucru a fost determinat de practica existentă în interiorul secţiei, având în vedere că lucrările sunt înregistrate de către grefieri înainte de repartizarea acestora de către conducerea secţiei către procurori. Cu toate acestea, la nivelul Secţiei Parchetelor Miliare s-au instituit alte condici în care sunt trecuţi procurorii cărora le sunt repartizate lucrările.

De asemenea, înregistrarea lucrărilor nu se efectuează în sistem partidă, conform dispoziţiilor art. 118 din noul Regulament şi art. 183 din vechiul Regulament (în acest sens exemplificăm mai multe lucrări).

În ceea ce priveşte Registrul cauzelor penale s-au constatat următoarele deficienţe:

• la rubrica „neurmărire penală şi temeiul juridic” în majoritatea cauzelor penale înregistrate şi soluţionate în cursul anului 2006 nu a fost menţionat temeiul juridic în baza căruia a fost dispusă soluţia;
• la o poziţie din 2007 este menţionată data înregistrării ca fiind 29 octombrie 2007, iar soluţia de declinare a competenţei apare în registru ca fiind dată la data de 26 octombrie 2007, deci anterior înregistrării;
• în Registrul penal pe anul 2008, la o poziţie era operată în creion, fiind completată rubrica „ numele procurorului delegat”, iar la rubrica „ obiectul şi data săvârşirii faptei” era menţionat doar „ disjuns din …”. Celelalte rubrici nu erau completate. Din verificări a rezultat faptul că un dosar s-a format ca urmare a disjungerii dintr-un alt dosar, iar la data de 06 februarie 2008 s-a dispus prin ordonanţă declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
• nu au fost respectate dispoziţiile art. 123 şi art. 124 din Regulamentul de ordine interioară a parchetelor, în sensul că la sfârşitul anului nu s-a certificat de către grefierul şef sau grefierul desemnat numărul înregistrărilor şi numărul filelor folosite.

Cu privire la Registrul special de începere a urmăririi penale, conform art. 228 alin. 2 Cod de procedură penală, s-a constatat că a fost completat pentru perioada 1993 – 2007 pentru un număr de 13 cauze penale, deşi dispoziţiile legale sus menţionate au intrat în vigoare la data de 06 septembrie 2006, fiind introduse prin art. I pct. 127 din Legea 356/2006. În plus, menţiunile nu sunt efectuate cronologic.

PARCHETUL MILITAR DE PE LÂNGĂ CURTEA MILITARĂ DE APEL

Titlul I. Prezentarea generală a Parchetului Militar de pe lângă

Curtea Militară de Apel

Potrivit dispoziţiilor înscrise în art. 98 teza II din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată şi republicată, pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti funcţionează Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel cu o competenţă teritorială generală.

Activitatea Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel se desfăşoară pe două paliere, unul ca parte componentă a Ministerului Public iar altul ca unitate militară cu indicativ propriu ce aparţine structurii Ministerului Apărării Naţionale.

Ca unitate de parchet ce aparţine Ministerului Public, îşi desfăşoară activitatea potrivit reglementărilor aplicabile tuturor parchetelor, iar ca unitate militară, atribuţiile specifice pe timp de pace, în cursul desfăşurării unor operaţiuni de luptă sau în teatrele de operaţii, sunt stabilite prin regulamente, ordine, instrucţiuni şi dispoziţii emise de către ministrul apărării naţionale care vizează domeniile privind: ordinea şi disciplina militară, managementul resurselor umane şi materiale.

Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel are, în prezent, următoarea structură:

• Secţia de urmărire penală;
• Secţia judiciară;
• Biroul de documente clasificate;

Potrivit dispoziţiilor înscrise în art. 99 alin. 2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel este condus de procurorul general militar ajutat de procurorul general militar adjunct.

Cele două secţii sunt conduse de procurori militari şefi secţie, activitatea grefei este coordonată de un prim-grefier, iar activitatea biroului de documente clasificate este condusă de un cadru militar.

Dispoziţiile legii de organizare judiciară referitoare la adunarea generală a procurorilor şi colegiul de conducere, conform articolului 100 alin.4 din acest act normativ, se aplică şi în cazul parchetelor militare.

Titlul II. Verificarea organizării eficiente a activităţii, a comportamentului şi comunicării, a asumării responsabilităţilor şi a aptitudinilor manageriale.

Capitolul I. Folosirea adecvată a resurselor umane şi materiale.

Secţiunea 1. Resurse umane.

Statul de funcţiuni întocmit la nivelul anului 2004 prevede un număr 14 posturi de procurori şi 8 posturi personal auxiliar de specialitate.

În anul 2006, la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel   şi-au desfăşurat activitatea un număr de 7 procurori.

În aceeaşi perioadă au fost delegaţi din teritoriu să-şi desfăşoare activitatea la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, pe o perioadă de 90 de zile, un număr de 6 procurori după cum urmează:

• colonel magistrat Chiriţă Ionel delegat de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti începând cu 01 februarie 2006;
• lt. col. magistrat Ionică Voicu delegat de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti de la 01 septembrie 2006;
• colonel magistrat Galeş Aurel delegat de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj de la data de 01 octombrie 2006;
• colonel magistrat Rotlender Adrian delegat de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti de la 01 octombrie 2006;
• colonel magistrat Pânzariu Liviu delegat de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi de la 01 octombrie 2006;
• colonel magistrat Stoica Gheorghe delegat de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi de la 01 octombrie 2006.

În anul 2006 şi-au desfăşurat activitatea un număr de 6 grefieri, un referent şi un îngrijitor.

În anul 2007 au fost ocupate 6 posturi de procurori.

Şi în cursul acestui an s-a continuat practica delegării procurorilor din teritoriu pe perioade cuprinse între 90 şi 180 zile după cum urmează:

• lt. col. magistrat Ionică Voicu delegat de la Parchetul Militar Bucureşti pe o perioadă de 180 zile, începând cu data de 03 ianuarie 2007;
• colonel magistrat Galeş Aurel delegat de la Parchetul Militar Bucureşti pe o perioadă de 90 zile, începând cu data de 03 ianuarie 2007;
• colonel magistrat Rotlender Adrian delegat de la Parchetul Militar Bucureşti pe o perioadă de 180 de zile, începând cu data 01 martie 2007;
• colonel magistrat Pânzariu Liviu delegat de la Parchetul Militar Iaşi pe o perioadă de 180 de zile, începând cu 03 ianuarie 2007;
• colonel magistrat Iepure Viorel delegat de la Parchetul Militar Cluj pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 01 iunie 2007;
• colonel magistrat Stoica Gheorghe delegat de la Parchetul Militar Iaşi pe o perioadă de 180 de zile.

Cu privire la delegarea acestui din urmă procuror s-a constatat o situaţie deosebită, în sensul că după expirarea celor 6 luni prevăzute de dispoziţiile            art. 57 alin. 7 şi 8 din Legea 303/2004, a rămas încă 6 luni să lucreze în dosarul „Procesul Comunismului” înregistrat la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.

Procurorul general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară a justificat prelungirea delegării după termenul de 180 de zile prevăzut de legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor, prin aceea că a făcut aplicarea instituţiei delegării prevăzute de art. 135 din Codul de procedură penală.

Apreciem ca fiind discutabilă modalitatea aleasă de prelungire a delegării, întrucât instituţia prevăzută de art. 135 Cod procedură penală are o altă natură juridică, ea fiind o procedură folosită pentru administrarea unor probe sau efectuarea unor acte procedurale şi nicidecum o posibilitate alternativă pentru modificarea raporturilor de muncă.

Schema personalului auxiliar de specialitate s-a menţinut ca şi în anul 2006, în sensul că şi-au desfăşurat activitatea 6 grefieri, un referent şi un îngrijitor.

La data de 01 iunie 2007 un post de grefier a fost eliberat prin pensionare.

Toţi procurorii delegaţi au efectuat acte de urmărire penală în aşa – numitul dosar „Procesul Comunismului”, înregistrat la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel sub nr. 19/P/2005.

Concluziile verificărilor efectuate cu privire la practica delegării procurorilor au evidenţiat faptul că prin aceasta s-a creat un dezechilibru în activitatea celorlalte unităţi militare de parchet.

O altă disfuncţionalitate identificată la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel priveşte personalul auxiliar, materie în care Secţia parchetelor militare, prin politica de resurse umane pe care a înţeles să o desfăşoare, a golit de conţinut prerogativele recunoscute procurorului general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel de Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.

Astfel,

În exercitarea prerogativelor sale, procurorul general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 22 din 05 iunie 2007, a dispus detaşarea unui grefier de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.

Decizia s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 55 alin. 1 din Legea 567/2004 potrivit cărora „în cazul în care o instanţă judecătorească sau un parchet nu poate funcţiona normal datorită lipsei temporare a unor categorii de personal auxiliar de specialitate, a existenţei de posturi vacante ori a altor asemenea cauze, preşedintele curţii de apel sau procurorul general al parchetului de pe lângă această instanţă, la propunerea conducătorului instanţei ori al parchetului de pe lângă aceasta, poate delega personal auxiliar de specialitate din circumscripţia teritorială a aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă această instanţă”.

Prin adresa nr. 930/2007, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia parchetelor militare, i s-a solicitat procurorului general să anuleze decizia nr. 22 din 05 iulie 2007, motivându-se în pofida dispoziţiilor înscrise în lege, că detaşarea şi delegarea personalului auxiliar de specialitate sunt atribute ale Secţiei.

1. 2. Repartizarea personalului pe compartimente şi stabilirea atribuţiilor în raport de sectorul de activitate.

La Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, în conformitate cu dispoziţiile înscrise în art. 95 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi cu dispoziţiile înscrise în actele normative care reglementează segmentul militar, repartizarea pe sectoare de activitate a procurorilor, a personalului auxiliar şi contractual s-a făcut în baza unor ordine emise de procurorul general, prin care s-au stabilit şi atribuţiile de serviciu.

1. 3. Repartizarea echilibrată a lucrărilor şi respectarea principiului continuităţii.

În general, s-a procedat la o repartizare echilibrată a lucrărilor, cu respectarea principiului continuităţii.

1. 4. Organizarea pregătirii şi perfecţionării profesionale continue a procurorilor şi a personalului auxiliar.

Începând din anul 2006, procurorii militari au participat la programele de pregătire continuă descentralizată ale Institutului Naţional al Magistraturii. În cadrul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel a fost desemnat un procuror militar care se ocupă de pregătirea profesională.

În cursul anului 2007 s-au desfăşurat un număr de 8 seminarii ce au avut ca teme prezentarea unor instituţii de drept comunitar precum şi practica neunitară în materie penală ( informările: nr. 19/CSM/01 iunie 2007; nr. 19/CSM/27 iunie 2007; nr. 19/CSM/27 septembrie 2007; nr. 19/CSM/26 noiembrie 2007; nr. 28 decembrie 2007).

În ceea ce priveşte personalul auxiliar de specialitate, deşi în cursul anului 2007 s-au desfăşurat seminarii de pregătire profesională, apreciem că acestea nu au avut finalitatea scontată întrucât în activitatea de grefă au fost constatate nenumărate deficienţe.

1.5. Evaluarea profesională a procurorilor militari.

Faptul că activitatea parchetelor militare se desfăşoară pe două paliere, unul ca parte componentă a Ministerului Public iar altul ca unitate militară cu indicativ propriu ce aparţine structurii Ministerului Apărării Naţionale are consecinţe şi asupra evaluării profesionale a procurorilor militari.

Astfel, în această materie există o inadvertenţă de ordin legislativ, întrucât activitatea profesională a procurorilor militari este evaluată pe de o parte anual, potrivit regulamentelor militare, iar pe de altă parte, o dată la 3 ani, potrivit dispoziţiilor Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Din analiza fişei de evaluare a performanţelor profesionale ale ofiţerilor, rezultă că indicatorii de apreciere sunt aceeaşi ca şi indicatorii prevăzuţi pentru evaluarea activităţii profesionale a procurorilor.

Astfel, la aprecierea competenţei profesionale se are în vedere, printre altele: nivelul de însuşire a cunoştinţelor profesionale, modul de aplicare a acestora, rezultatele şi performanţele obţinute în activitatea profesională, competenţa lingvistică în limbi străine, capacitatea de perfecţionare profesională.

De asemenea, şi evaluarea procurorilor militari cu funcţii de conducere prezintă similitudini în ceea ce priveşte indicatorii de apreciere.

Consecinţele care decurg din această dublă evaluare sunt următoarele:

• întrucât dispoziţiile Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor referitoare la promovarea în funcţii de execuţie sau conducere sunt aplicabile şi procurorilor militari, se pune problema calificativului ce poate fi luat în discuţie la aprecierea îndeplinirii condiţiilor de înscriere la examen. Această problemă se poate ridica în situaţia în care, pe parcursul celor 3 ani ce se scurg de la ultima evaluare potrivit Legii 303/2004, procurorul militar primeşte alte calificative ca urmare a evaluării potrivit regulamentului militar, iar acestea din urmă nu sunt de F. Bine. În atare condiţii, apreciem că procurorului militar i se creează o situaţie mai grea decât aceea a procurorului civil, întrucât deşi are calificativul de F. Bine la ultima evaluare efectuată în baza Legii 303/2004, nu poate participa la examen pentru că ulterior, anual, a obţinut calificative de „Bine”, ca urmare a evaluării potrivit regulamentelor militare.
• evaluarea activităţii profesionale a procurorilor militari potrivit regulamentelor militare pune în discuţie o problemă ce ţine de separaţia puterilor în stat, respectiv aceea a unei posibile interferenţe a puterii executive cu cea judecătorească.

Pentru aceste argumente apreciem că se impune o modificare de ordin legislativ care să prevadă, la fel ca în domeniul disciplinar, că procurorilor militari le sunt aplicabile numai dispoziţiile Legii 303/2004 în materia evaluării activităţii profesionale.

Secţiunea 2. Resursele materiale.

O primă problemă identificată de control ca fiind generatoare de disfuncţionalităţi în activitatea Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel se referă la faptul că, la nivelul unităţii, nu au fost înfiinţate toate structurile organizatorice prevăzute de art. 125 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară.

Această situaţie a fost determinată de inadvertenţele ce există între dispoziţiile înscrise în Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, Regulamentul de ordine interioară a parchetelor şi Ordinul nr. 55 din 21.03.2006 al ministrului apărării naţionale privind stabilirea ordonatorilor de credite şi a competenţei acestora în derularea procesului bugetar în Ministerul Apărării Naţionale.

Astfel:

Legea 304/2004, care este o lege organică, prevede în art. 125 că „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, curţile de apel, parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunalele şi parchetele de pe lângă tribunale au în structură câte un departament economico-financiar şi administrativ, condus de un manager economic.

(2) Managerul economic este subordonat preşedintelui instanţei sau, după caz, conducătorului parchetului în cadrul căruia funcţionează.

(4) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică şi Curţii Militare de Apel Bucureşti şi Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti”.

Din interpretarea acestor dispoziţii înscrise în articolul 125 reiese că Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel trebuie să aibă în structură un departament economico-financiar şi administrativ condus de un manager economic.

Dispoziţiile art. 96 alin 1 din Regulamentul de ordine interioară a parchetelor nu prevăd o astfel de structură, aceasta existând numai la nivelul Secţiei parchetelor militare (art. 42 alin. 1 Regulamentul de ordine interioară a parchetelor).

Înfiinţarea departamentului doar la nivelul secţiei a fost justificat de faptul că bugetul parchetelor militare este gestionat de Ministerul Apărării Naţionale şi, potrivit Ordinului 55 din 21 martie 2006 al ministrului apărării naţionale privind stabilirea ordonatorilor de credite şi a competenţei acestora în derularea procesului bugetar în Ministerul Apărării Naţionale, ministrul apărării naţionale are calitatea de ordonator principal de credite, iar procurorul militar şef al Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe cea de ordonator terţiar de credite.

În atare situaţie, pentru desfăşurarea în condiţii de normalitate a activităţii Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, apreciem că se impune, de lege ferenda, corelarea dispoziţiilor normative menţionate.

2.1. Dotarea tehnico – materială.

Resursele materiale ce sunt alocate de Secţia parchetelor militare, în calitate de ordonator terţiar de credite, sunt limitate, fapt care se reflectă în echipamentul informatic şi birotic vechi şi depăşit din punct de vedere tehnic.

Materialele consumabile sunt procurate în mare măsură prin contribuţia personalului unităţii.

Din lipsa fondurilor necesare, nu există o bibliotecă.

De asemenea, sediul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel este o clădire veche care nu corespunde standardelor de mediu şi urbanism.

Cele 3 autoturisme marca „Dacia” din dotarea unităţii, ca de altfel toate autoturismele parchetelor militare din subordinea Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, au fost fabricate în anii 1997, 1999 şi 2000.

În prezent se află în derulare un proiect de amenajare a unei parcări proprii, coordonat de procurorul general adjunct.

2. 2. Dotarea cu echipament informatic.

Până în luna decembrie a anului 2007, Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi unităţile din subordine nu au fost dotate cu echipament informatic.

Constituirea sistemului informatic a fost efectuată cu sprijinul Direcţiei Naţionale Anticorupţie care a transmis Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, fără plată, un număr de 67 de computere şi 11 imprimante. De asemenea, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a furnizat resursele IT şi a acordat sprijinul tehnic de specialitate pentru modernizarea reţelei de telecomunicaţii, instalarea şi implementarea sistemelor informatice locale .

La data de 27 decembrie 2007, computerele au fost conectate la reţeaua locală şi la Internet , iar de la data de 03 ianuarie 2008, programul „LEX” poate fi accesat de toţi procurorii.

Dotarea cu echipament informatic şi implementarea programului „LEX”          s-au realizat sub coordonarea directă a procurorului general adjunct.

Cap. II. Managementul procurorilor cu funcţii de conducere.

Conducerea Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel este asigurată de: col. magistrat Mihail Popov, numit în funcţia de procuror general prin Hotărârea CSM nr. 510 din 26 octombrie 2005; lt. col. magistrat Ciobanu Nelu, numit în funcţia de procuror general adjunct prin Hotărârea CSM                    nr. 208/26 iunie 2007; col. magistrat Vasile Niculescu, numit în funcţia de procuror şef secţie urmărire penală prin Hotărârea CSM nr. 165/21 iunie 2006 şi col. magistrat Geangu Dan, numit în funcţia de procuror şef secţie judiciar prin Hotărârea CSM nr. 165/21 iunie 2006.

Secţiunea 1. Capacitatea managerială de planificare a activităţilor şi actul decizional .

La nivelul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel au fost întocmite programe de activitate pentru anul 2006, semestrul I al anului 2007 şi semestrul I al anului 2008 în cuprinsul cărora au fost stabilite obiectivele şi nominalizate persoanele care să urmărească şi să execute activităţile propuse.

În programele de activitate figurează şi obiectivele înscrise în strategia de reformă a sistemului judiciar (monitorizarea cauzelor mai vechi de un an de la sesizare şi de 6 luni de la începerea urmăririi penale, perfecţionarea continuă a procurorilor şi personalului auxiliar şi identificarea practicii judiciare neunitare în vederea unificării acesteia).

Pentru semestrul II al anului 2007 nu a existat un program de activitate.

Secţiunea 2. Organizarea activităţii:

În perioada supusă controlului procurorul general şi procurorul general adjunct au luat măsuri pentru organizarea activităţii în sensul: stabilirii atribuţiilor persoanelor cu funcţii de conducere şi a personalului auxiliar, emiterea unor ordine de zi pe unitate, protecţia datelor cu caracter personal, dotarea cu echipament informatic, reorganizarea activităţii de grefă şi perfecţionarea pregătirii profesionale a personalului auxiliar.

Secţiunea 3. Controlul activităţii:

În cursul anului 2007, procurorul şef secţie urmărire penală a efectuat mai multe controale ce au avut ca obiect identificarea cauzelor mai vechi de un an de la sesizare şi 6 luni de la începerea urmăririi penale (informările nr. 250/15 mai 2007; 420/15 iunie 2007; 420/18 iulie 2007; 127/CSM/23 noiembrie 2007 şi 680/05 decembrie 2007).

La începutul anului 2008, procurorul general adjunct a efectuat un control al activităţii de grefă şi secretariat (referatele din 08 ianuarie 2008 şi din 29 ianuarie 2008).

Procurorul şef secţie judiciar a delegat în mare parte atribuţiile ce îi reveneau, astfel încât analiza activităţii judiciare pe anii 2006 şi 2007 a fost efectuată de procurorul Nae Nicolae (informarea nr. 228/18 mai 2007; nr. 228/21 mai 2007; informarea nr. 700/22 ianuarie 2008).

Secţiunea 4. Comunicarea instituţională şi interpersonală.

Problema identificată la nivelul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel este aceea a existenţei unor bariere de comunicare între procurorul general şi conducerea Secţiei parchetelor militare.

Aspectele care au suscitat controverse la nivelul conducerii Parchetului Militară de pe lângă Curtea Militară de Apel, reprezentată de procurorul general militar Mihail Popov, şi conducerea Secţiei parchetelor militare, reprezentată de procurorul şef adjunct Dan Voinea au fost următoarele:

1. activitatea desfăşurată de conducerea Secţiei parchetelor militare în domeniul resurselor umane;
2. delegările procurorilor din teritoriul dispuse în vederea soluţionării unor dosare înregistrate la Secţia parchetelor militare în condiţiile în care procurorul general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel nu era consultat;
3. blocarea activităţii Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel atât din punct de vedere al resurselor umane (prin delegările procurorilor şi personalului auxiliar dispuse de Secţie), cât şi din punct de vedere al resurselor materiale (sub acest din urmă aspect, procurorul general Mihail Popov a criticat măsura luată de conducerea Secţiei parchetelor militare, de a dispune mutarea sediului Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel într-o clădire pe care a apreciat-o ca fiind improprie desfăşurării activităţii în condiţii normale precum şi neasigurarea logisticii necesare);
4. coordonarea de către Secţie, dincolo de cadru legal instituit de Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, a activităţii parchetelor militare din subordinea Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel. Sub acest aspect este de subliniat faptul că, deşi din dispoziţiile înscrise în articolul 125 din Legea 304/2004 reiese că Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel trebuie să aibă în structură un departament economico-financiar şi administrativ condus de un manager economic, acest segment de activitate se desfăşoară doar la nivelul Secţiei.
5. încălcarea de către conducerea Secţiei a dispoziţiilor înscrise în Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, care conferă procurorului general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel atribuţii în ceea ce priveşte: delegarea, evaluarea şi promovarea personalului auxiliar.

Astfel, prin decizia nr. 22 din 05 iunie 2007, în exercitarea prerogativelor sale, procurorul general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, a dispus detaşarea unui grefier de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.

Decizia s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 55 alin. 1 din Legea 567/2004 potrivit cărora „în cazul în care o instanţă judecătorească sau un parchet nu poate funcţiona normal datorită lipsei temporare a unor categorii de personal auxiliar de specialitate, a existenţei de posturi vacante ori a altor asemenea cauze, preşedintele curţii de apel sau procurorul general al parchetului de pe lângă această instanţă, la propunerea conducătorului instanţei ori al parchetului de pe lângă aceasta, poate delega personal auxiliar de specialitate din circumscripţia teritorială a aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă această instanţă”.

Prin adresa nr. 930/2007, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia parchetelor militare, i s-a solicitat procurorului general să anuleze decizia nr. 22 din 05 iulie 2007 motivat de faptul că, potrivit prevederilor din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, detaşarea şi delegarea personalului auxiliar de specialitate sunt atribute ale Secţiei.

De asemenea, un alt conflict ivit între procurorul general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi conducerea Secţiei parchetelor militare a vizat competenţa păstrării carnetelor de muncă ale personalului auxiliar încadrat la toate parchetele militare.

Astfel, printr-o adresă, Secţia parchetelor militare a solicitat să-i fie înaintate carnetele de muncă ale personalului auxiliar încadrat la toate parchetele militare.

Solicitarea a fost argumentată pe ideea că Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel nu are prevăzut un compartiment de resurse umane în structura organizatorică. De asemenea, s-a mai susţinut că în urma controlului efectuat de Secţia de Audit intern din cadrul Ministerului Apărării Naţionale în vederea reducerii riscului neacordării tuturor drepturilor prevăzute de lege sau acordarea unor drepturi nelegale, s-a recomandat ca Serviciul de organizare, mobilizare, resurse umane, economico-financiar şi administrativ să ţină carnetele de muncă ale personalului auxiliar încadrat la toate parchetele militare.

Procurorul general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel a contestat competenţa Secţiei parchetelor militare în aceste domenii, adresând Consiliului Superior al Magistraturii cererea de a soluţiona aceste conflicte de competenţe.

În şedinţa din 04 octombrie 2007, Secţia pentru procurori a aprobat nota nr. 1777/IJ/603/2007 a Inspecţiei Judiciare – Serviciul inspecţie judiciară pentru procurori, stabilind că :

• în materia delegării personalului auxiliar, potrivit art. 55 alin 1 Legea 567/2004, competenţa revine procurorului general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel;
• sursa generatoare a conflictului de competenţă privind păstrarea carnetelor de muncă ale personalului auxiliar încadrat la toate parchetele militare o reprezintă inadvertenţele existente între dispoziţiile înscrise în Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, Regulamentul de ordine interioară a parchetelor şi Ordinul nr. 55 din 21 martie 2006 al ministrului apărării naţionale privind stabilirea ordonatorilor de credite şi a competenţei acestora în derularea procesului bugetar în Ministerul Apărării Naţionale. Pentru aceste considerente, nota în discuţie a fost înaintată Direcţiei legislaţie, documentare şi contencios şi Grupul de lucru legislaţie din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii pentru a-şi exprima punctul de vedere.

Din analiza tuturor aspectelor care au generat existenţa unor conflicte între procurorul general şi conducerea Secţiei parchetelor militare s-a desprins faptul că principalele obstacole în calea comunicării sunt:

• tendinţa de a transforma dialogul în monolog fie datorită lipsei de încredere, fie datorită lipsei de interes faţă de părerea exprimată de fiecare dintre cei implicaţi în conflict;
• folosirea unui ton marcat de iritabilitate;
• lipsa de atenţie sau de abilitate în dirijarea şi controlul dialogului către realizarea unor obiective comune;
• persistenţa în prejudecata că ceilalţi parteneri de dialog nu pot avea păreri sau sugestii bune pentru rezolvarea unor probleme;
• tendinţa de a considera că orice idee exprimată de celălalt are un caracter ostil şi persecutoriu;
• tendinţa de a contesta deciziile luate în cadrul actului de conducere;
• exacerbarea aprecierilor privind propria persoană;

În ceea ce îi priveşte pe ceilalţi procurori care îndeplinesc funcţii de conducere în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, comunicarea atât cu personalul din subordine cât şi cu procurorii ierarhici se încadrează în limitele normalităţii.

Acelaşi tip de relaţii se regăsesc şi la nivel instituţional, constatându-se o bună colaborare cu ceilalţi participanţi la actul de justiţie, cu autorităţile administrative şi alte instituţii publice.

Faţă de cele constatate, apreciem că se impune îmbunătăţirea comunicării între procurorul general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi conducerea Secţiei parchetelor militare. Acest lucru presupune ca ambele părţi să acorde mai multă atenţie atât conţinutului mesajului pe care doresc să-l transmită cât şi modului de prezentare al acestuia.

Secţiunea 5. Relaţia cu mass-media şi asigurarea transparenţei actului de conducere.

Deşi la nivelul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi la unităţile din subordine nu sunt constituite birouri de informare şi relaţii publice, în baza Ordinului nr. 101/2002 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a Ordinului nr. 1262/C/2002 al Ministerului Justiţiei, au fost desemnate persoanele care să desfăşoare activităţi de informare publică şi relaţii cu presa.

În perioada 2006 – 2007 nu s-au înregistrat solicitării de informaţii de interes public a căror soluţionare să implice respectarea normelor de protecţie a datelor cu caracter personal.

În timpul controlului a fost creată pagina web a parchetelor militare, găzduită de serverul Ministerului Public, proiect coordonat de procurorul general adjunct.

Titlul III. Verificarea activităţii de urmărire penală, activitatea judiciară precum şi a activităţii de grefă, registratură şi arhivă.

Cap. I   Urmărirea penală.  

Secţiunea 1. Cauze aflate în lucru.

La data controlului se aflau în lucru la procurori un număr de 8 dosare.

În aceste cauze nu au fost luate măsuri preventive faţă de învinuiţi sau inculpaţi, nu au fost dispuse percheziţii sau interceptări a convorbirilor telefonice.

Într-o singură cauză a fost începută urmărirea penală.

Verificarea dosarelor a evidenţiat următoarele aspecte:

1. existenţa unei repartizări relativ echilibrate, ţinându-se de seama atât de complexitatea cauzelor cât şi de volumul de activitate desfăşurat de fiecare procuror;
2. deşi volumul de activitate al procurorilor militar este redus (8 dosare repartizate unui număr de 4 procurori), totuşi, în unele dintre aceste cauze, urmărirea penală nu se realizează întotdeauna în mod ritmic. Astfel:

• într-un dosar, în perioada iulie 2007- 12 februarie 2008, nu s-a efectuat nici un act de urmărire penală;
• într-un dosar, în perioada 13 septembrie – 12 februarie 2008, nu s-au efectuat acte de urmărire penală;

1. 2. Respectarea normelor procedurale.

Verificarea cauzelor aflate în lucru a evidenţiat că au fost respectate normele de procedură.

Secţiunea 2. Cauze soluţionate.

2.1. În cursul anului 2006, procurorii militari din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel au soluţionat un număr de 16 dosare, dispunând în 15 cauze soluţii de neîncepere a urmăririi penale şi într-o cauză scoaterea de sub urmărire penală. Separat de acestea, în alte 5 cauze s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare.

În anul 2007 au fost soluţionate un număr de 244 dosare penale. Dintre acestea, 232 cauze cu autori necunoscuţi care au avut ca obiect evenimentele din decembrie 1989 au fost soluţionate de procurorul general prin neînceperea urmăririi penale.

În celelalte dosare au fost adoptate 2 soluţii de scoatere de sub urmărire penală şi 10 soluţii de neîncepere a urmăririi penale.

O particularitate a activităţii desfăşurate în sectorul urmărire penală o reprezintă un dosar în care, prin rezoluţia din 03 iulie 2006, procurorul general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel a dispus disjungerea cauzei, şi înregistrarea separată a unui număr de 1884 de dosare cu autori necunoscuţi. Dintre acestea, 501 de dosare au fost declinate în cursul anului 2007, iar 1383, au fost soluţionate, la data de 07 februarie 2008, prin clasare, constatându-se că a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Separat de cele 501 dosare, în anul 2007 au mai fost declinate un număr de alte 9 cauze.

În perioada supusă controlului nu s-a dispus în nici o cauză sesizarea instanţei de judecată.

De asemenea, nu s-a dispus în nici o cauză luarea de măsuri preventive.

Nu au fost înregistrate soluţii de achitare sau de restituire a cauzelor la procuror.

În anul 2006, în 5 cauze s-a dispus infirmarea soluţiei. În două dintre acestea au fost adoptate alte soluţii.

În anul 2007 nu s-a înregistrat infirmări ale soluţiilor.

2. 2. Verificarea cauzelor soluţionate a evidenţiat următoarele deficienţe:

Deşi volumul de activitate al procurorilor din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel este redus, au existat totuşi situaţii în care dosarele au fost soluţionate după trecerea unui an de la sesizare.

Astfel:

• dosarul înregistrat la 21 decembrie 2004 a fost soluţionat prin ordonanţă de declinare a competenţei la data de 21 august 2007;
• dosarul înregistrat la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel la 14 martie 2006 a fost soluţionat prin rezoluţie de scoatere de sub urmărire penală la 10 decembrie 2007;

În cursul anului 2007, în urma unei sesizări s-a constatat că un dosar nu se mai regăsea în evidenţele Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, deşi nu era soluţionat.

Din verificări a reieşit că dosarul a fost disjuns din alt dosar şi a fost trimis la data de 25 august 1998 la Tribunalul Militar Teritorial în vederea judecării plângerii formulate de unul dintre inculpaţi împotriva ordonanţei de arestare preventivă.

Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, la 16 septembrie 1998, a trimis cauza Curţii Militare de Apel în vederea judecării recursului formulat împotriva încheierii prin care s-a respins plângerea inculpatului

De la această dată şi până în anul 2007 nu au mai existat informaţii despre acest dosar deşi urmărirea penală nu fusese finalizată.

În cursul anului 2007, constatându-se dispariţia dosarului, s-a procedat la reconstituirea acestuia, iar prin ordonanţa din 07 mai 2007 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Apreciem că existenţa unei astfel de situaţii dovedeşte că la nivelul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel nu a existat un control asupra cauzelor aflate în lucru la procurori precum şi cu privire la activitatea de grefă.

În condiţiile în care s-ar fi exercitat un astfel de control nu ar fi fost posibil ca timp de 9 ani să nu se constate că un dosar aflat în curs de urmărire penală nu a fost restituit de instanţa investită să judece plângerea împotriva măsurii arestării preventive.

Un alt obiectiv al controlului l-a constituit identificarea şi verificarea dosarelor care au avut ca obiect evenimentele din decembrie 1989 şi care au fost iniţial înregistrate la Secţia parchetelor militare iar, în anul 1995, au fost preluate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel. Aceste dosare au fost în număr de 241.

La Secţia parchetelor militare, poziţiile la care au fost înregistrate aceste dosare au rămas neînchise.

Cu privire la modalitatea de preluare, din discuţiile purtate cu procurorul general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel a reieşit că în urma unei şedinţe ce a avut loc la Secţia parchetelor militare şi la care a participat Procurorul general al României de la acea dată, s-a stabilit ca aceste dosare să fie soluţionate în continuare de procurorii care au fost numiţi la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.

În cursul controlului nu s-a putut identifica procesul-verbal încheiat cu ocazia acestei şedinţe.

S-a recomandat conducerii Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel să se comunice Secţiei parchetelor militare modalitatea de soluţionare a acestor cauze pentru a se închide poziţiile din registrele acestei din urmă unităţi.

2.3. Calitatea actelor procesuale şi procedurale. Comunicarea acestora.

Verificarea cauzelor soluţionate a evidenţiat faptul că au fost respectate dispoziţiile legale referitoare la condiţiile de formă ale actelor procesuale şi procedurale.

De asemenea, s-a constat că au fost respectate dispoziţiile art. 228 alin. 6¹ pct. 3, art. 246 alin. 1 pct. 3 şi art. 249 alin. 2 Cod procedură penală.

Secţiunea 3. Plângeri împotriva actelor şi măsurilor dispuse de procuror. Lucrări cu caracter general.

În cursul anului 2006, procurorii au soluţionat un număr de 65 plângeri şi memorii, iar în cursul anului 2007 un număr de 55 de astfel de lucrări.

Verificările au evidenţiat faptul că, în general, în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 275 – 278 Cod procedură penală au fost respectate termenele procedurale impuse de lege. Au existat şi situaţii în care termenul de 20 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 277 Cod procedură penală a fost depăşit.

În acest sens indicăm următoarele lucrări:

• rezoluţia din 19 decembrie 2006 prin care s-a respins, în parte, plângerea formulată împotriva soluţiei de neînceperea urmăririi penale date într-un dosar înregistrat în anul 2005. Potrivit dispozitivului rezoluţiei, lucrarea a rămas în evidenţa unităţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. 2 şi 3 din Legea 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală. Prin rezoluţia din 05.02.2008 s-a reluat soluţionarea aceleiaşi plângeri şi s-a dispus respingerea în parte a plângerii şi trimiterea acesteia spre competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Aceiaşi situaţie se regăseşte şi în soluţionarea plângerii formulate împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispuse într-un dosar înregistrat în anul 2006 ( rezoluţia din 27 martie 2007 şi rezoluţia din 11 ianuarie 2008).

Procurorii militari au mai soluţionat în cursul anului 2006 un număr de 698 alte lucrări iar în cursul anului 2007 un număr de 554, constând în: ordine de zi pe unitate, misiuni, evenimente, ordine vizând drepturi salariale, delegări raportări de date.

Cap. II Activitatea judiciară.

Unul din obiectivele controlului a fost şi acela al verificării activităţii desfăşurate în sectorul judiciar.

S-au urmărit: modul în care procurorii sunt planificaţi să participe în şedinţele de judecată, pregătirea acestora, evidenţele judiciare şi preocuparea pentru identificarea practicii neunitare.

În sectorul judiciar îşi desfăşoară activitatea procurorul şef secţie şi încă un procuror.

În cursul anului 2006, aceştia au participat într-un număr de 41 de şedinţe de judecată ale Curţii Militare de Apel, punând concluzii în 87 de cauze privind pe 98 de inculpaţi.

În exercitarea controlului ierarhic, au fost întocmite un număr de 10 note observatorii pentru procurorii de la parchetele subordonate, care au vizat modul de redactare a motivelor de apel sau recurs.

În anul 2007 procurorii au participat la 41 de şedinţe de judecată ale Curţii Militare de Apel, punând concluzii în 172 de dosare (17 în fond, 45 în apel şi 110 în recurs.

Au fost întocmite un număr de 5 note observatorii pentru procurorii din subordine.

În cursul anului 2006 a fost formulată o propunere pentru declararea unui recurs în interesul legii.

În urma verificării evidenţelor din sectorul judiciar s-a constatat că există următoarele registre şi condici: registrul de analiză a soluţiilor; condica şedinţelor de judecată, condica recursurilor, condica de evidenţă a hotărârilor judecătoreşti, mapa cu fişele de şedinţă, mapa cu motivele de recurs.

Toate aceste evidenţe erau completate la zi.

Cap. III. Activitatea de grefă, registratură şi arhivă.

Activitatea de grefă a Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel se desfăşoară potrivit dispoziţiilor înscrise în Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor şi Regulamentul de ordine interioară a parchetelor.

În cursul controlului au fost verificate următoarele evidenţe ale unităţii:

• Registrul unic de evidenţă a activităţii de urmărire penală şi de supraveghere a acesteia;
• Registrul de evidenţă a cererilor, reclamaţiilor, sesizărilor, plângerilor şi memoriilor adresate parchetului;
• Registrul de intrare-ieşire a corespondenţei, registrul general de intrări;
• Registrul pentru evidenţa rezoluţiilor de începere a urmăririi penale;
• Registrele pentru activitatea judiciară (Registrul de evidenţă a analizării soluţiilor pronunţate de instanţă, Registrul pentru evidenţa exercitării căilor de atac şi cel pentru evidenţa şedinţelor de judecată);
• Registrul evenimentelor sesizate de unităţile din circumscripţie, condica pentru repartizarea lucrărilor de urmărire penală.

Verificările efectuate la acest compartiment au evidenţiat existenţa unor deficienţe în ceea ce priveşte:

1. Modul de completare a acestor evidenţe;
2. Respectarea dispoziţiilor art. 116 alin. 2, art. 123 şi art. 124 din Regulamentul de ordine interioară a parchetelor.

1. Modul de completare a acestor evidenţe;

Din verificări a reieşit că, în mai multe situaţii, s-au efectuat menţiuni incomplete sau nu au fost completate unele rubrici din registre.

În acest sens exemplificăm:

• înregistrarea unui dosar din anul 2006 care, prin menţiunile efectuate, creează confuzii, întrucât din rubrica „obiect” se înţelege că este vorba de o plângere împotriva soluţiei, iar din rubrica soluţie reiese că este vorba de un dosar penal. Astfel, la rubrica „obiectul şi data săvârşirii faptei” se menţionează „petiţionara face plângere împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.” La rubrica „soluţia procurorului, data şi încadrarea juridică” este menţionată soluţie de neîncepere a urmăririi penale pentru art. 246 Cod penal şi art. 264 Cod penal faţă de un făptuitor.

La această poziţie au fost efectuate şi ştersături, fiind încălcate dispoziţiile art. 124 din Regulament.

• în vol. I al Registrului de evidenţă penală pe anul 2006, începând cu poziţia 8 până la poziţia 224 (dosarele cunoscute sub denumirea de „dosare ale Revoluţiei”) rubricile nu sunt completate conform specificaţiilor.
• rubrica privind soluţia nu a fost completată la un dosar, deşi acesta este soluţionat;

– o situaţie atipică de operare a soluţiilor apare în Registrul de evidenţă penală pe anul 2006: vol. I (de la poziţia 230 la 263 inclusiv), vol. II (de la poziţia 264-525inclusiv), vol. III ( de la poziţia 526-816 inclusiv) şi vol. V (de la poziţia 1051 la 1201 inclusiv) unde, la rubrica „soluţia procurorului şi data, încadrarea juridică”, există o ştampilă dreptunghiulară cu menţiunile „data: 07 februarie 2008, clasare 11 pct. 1 lit. a combinat cu art. 10 alin. 1 lit. g Cod procedură penală.”

2. Respectarea dispoziţiilor art. 116 alin. 2, 123, 124 şi 135 din Regulamentul de ordine interioară a parchetelor;

În urma verificării tuturor evidenţelor s-au constat următoarele:

• nu au fost respectate dispoziţiile art. 123 alin. 2, teza II din Regulamentul de ordine interioară potrivit cărora „la sfârşitul anului sau la închiderea unui volum din registru se certifică de către prim-grefier, grefier şef sau grefier anume desemnat numărul înregistrărilor şi numărul filelor folosite”;
• nu au fost respectate dispoziţiile art. 135 alin.1 lit. c din Regulamentul de ordine interioară a parchetelor potrivit cărora „plângerile şi denunţurile penale precum şi dosarele de la organele de cercetare penală în care plângerile şi denunţurile au fost făcute direct acestora se înregistrează în ordine cronologică în Registrul de urmărire penală şi supraveghere a acesteia. După înscrierea numărului de înregistrare se va menţiona în registru şi pe lucrare indicativul „P” (penal)”

La această unitate de parchet, evidenţa cauzelor penale este realizată în 5 registre purtând numere în ordine cronologică de la 1 – 263 vol. I; 264 – 525 vol. II, 526 – 818 vol. III, 819 – 1050 vol. IV; 1051 – 1202 vol. V.

La toate poziţiile din cele 5 volume, în registru nu este menţionat indicativul „P”, deşi dispoziţiile art. 135 alin. 1 lit. c teza 2 impun acest mod de cartare.

• nu au fost respectate dispoziţiile art. 116 din Regulament, potrivit cărora „cererile, reclamaţiile, sesizările şi memoriile se înregistrează în Registrul de evidenţă a cererilor, reclamaţiilor, sesizărilor, plângerilor şi memoriilor adresate parchetului, dându-se numere de înregistrare fără soţ” întrucât în Registre sunt menţionate şi alte categorii de lucrări cum ar fi: cereri prin care se solicită eliberarea unor adeverinţe, decontări medicamente, reducere impozit, recalcularea pensiilor, plăţi compensatorii. În acest sens exemplificăm: vol. III pe anul 2007, la 4407 – 6565 sunt evidenţiate atât solicitări de eliberare a unor adeverinţe cât şi denunţuri şi plângeri penale;
• nu au fost respectate dispoziţiile art. 124 din Regulament potrivit cărora„nu se admit ştersături în registre şi condici. Eventualele menţiuni eronate se barează printr-o linie trasată cu cerneală şi se rescriu fie în cuprinsul aceleiaşi rubrici, fie în următorul rând liber din registru. Rectificarea se certifică pe marginea filei din registru sau din condică prin semnătura conducătorului parchetului ori a procurorului desemnat să controleze activitatea grefei”.

În urma verificării evidenţelor s-a constatat existenţa unor tăieturi sau ştersături. În acest sens exemplificăm: registrul unic de evidenţă a activităţii de urmărire penală vol. I – poziţiile nr. 73, nr. 159, nr. 194; vol. II – poziţiile nr. 251, nr. 294, nr. 397, nr. 469, nr. 478, vol. III – poziţiile nr. 558, nr. 570,        nr. 572, nr. 691, vol. IV – poziţiile nr. 711, nr. 713, nr. 715, nr. 717, nr. 719,            nr. 721, nr. 723 şi nr. 725; Registrul de evidenţă a cererilor, reclamaţiilor, sesizărilor, plângerilor şi memoriilor adresate parchetului (poziţiile nr. 11, nr. 13, nr. 47, nr. 93); Registrul de intrare – ieşire a corespondenţei (poziţiile nr.8, nr. 44, nr. 90, nr. 170, nr. 174, nr. 206, nr. 226, nr. 384, nr. 406, nr. 476, nr. 488, nr. 494, nr. 540, nr. 570 şi nr. 618).

De precizat este faptul că aceste din urmă deficienţe au fost identificate şi de procurorul general adjunct care, la data de 08 ianuarie2008, a efectuat un control al activităţii de grefă.

Verificările efectuate la Biroul de documente clasificate au evidenţiat faptul că activitatea se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor înscrise Legea            nr. 182/12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate precum şi a celor reglementate de normele militare.

PARCHETUL MILITAR DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MILITAR TERITORIAL

Titlul I: Cadru general – prezentarea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial funcţionează în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată şi modificată, are competenţa materială prevăzută de art. 28 din Codul de procedură penală (infracţiuni săvârşite de militari până la gradul de colonel inclusiv, în legătură cu îndatoririle de serviciu) şi competenţă teritorială pe întreg teritoriul ţării.

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial este condus de prim procurorul militar colonel magistrat Mihai Niţu Daniel – numit în funcţie prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1925/C/13 iulie 2004, ajutat de prim procurorul militar adjunct locotenent colonel magistrat Covei Stelea – numit în funcţie prin ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1768/C/1 iulie 2004.

Are sediul în Bucureşti, str. George Georgescu nr. 3, sector 4, într-o clădire pe care o împarte cu Parchetul Militar Bucureşti şi Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.

TITLUL II : Verificarea organizării eficiente a activităţii, a comportamentului şi comunicării, a asumării responsabilităţilor şi a aptitudinilor manageriale

Capitolul 1: Folosirea adecvată a resurselor umane şi materiale.

1.1. Resurse umane.

În cursul anului 2006 în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial şi-au desfăşurat activitatea un număr de 9 procurori militari (dintr-un număr total de 11 procurori prevăzuţi în schemă) şi un număr de 6 grefieri.

Dintre aceştia un procuror, respectiv cpt. magistrat Moraru Traian a fost delegat la Secţia parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2006.

Ulterior, în cursul aceluiaşi an, începând cu data de 4 septembrie 2006, procurorul a fost delegat la Secţia Parchetelor Militare în vederea efectuării unor acte premergătoare şi de urmărire penală în cauzele privind „Evenimentele din decembrie 1989” şi „Mineriadele”, în baza art. 135 Cod procedură penală.

De asemenea, în perioada 16 august 2006 – 7 februarie 2007 procurorii militari lt. col. Covei Stelea, cpt. Tudor Marian, mr. Lazăr Marian, cpt. Museanu Marius, col. Caloian Gheorghe şi col. Coteanu Nicolae au fost delegaţi la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel într-un număr de 66 cauze penale având ca obiect sesizarea Federaţiei Române a foştilor Deţinuţi Politici şi Luptători Anticomunişti.

În cursul anului 2007 în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial şi-au desfăşurat activitatea 9 procurori militari, dintre aceştia o parte au fost delegaţi la unităţi de parchet militare ierarhic superioare, astfel:

Procurorul militar cpt. Tudor Marian a fost delegat în perioada 1 ianuarie 2007 – 1 iunie 2007 la Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul militar cpt. Museanu Marius a fost delegat în perioada 15 ianuarie 2007 – 15 aprilie 2007 la Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul militar cpt. Moraru Traian a fost delegat în perioada 15 ianuarie 2007 – 1 iunie 2007 la Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; acelaşi procuror a mai fost delegat în cauzele privind „Evenimentele din decembrie 1989” şi „Mineriadele” în perioada 1 iunie 2007 – 13 iulie 2007 şi 10 octombrie 2007 – 1 ianuarie 2008.

În schema de personal existentă sunt prevăzute un număr de 5 posturi de grefier, un post de grefier arhivar, 2 posturi de referenţi şi un post de îngrijitor.

În perioada 1 ianuarie – 1 martie 2007, la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial şi-au desfăşurat efectiv activitatea un număr de 6 grefieri, iar după această perioadă, grefierul arhivar a fost delegat şi apoi detaşat la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.

În tot cursul anului 2007, un referent s-a aflat în concediu de maternitate şi de creştere a copilului.

Din punct de vedere structural, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial este compus din Secţia de urmărire penală şi criminalistică şi Secţia judiciară, fapt care a condus la împărţirea procurorilor    pe cele două secţii, astfel încât toţi procurorii exercită activitatea de urmărire penală proprie cu excepţia procurorului militar mr. Olteanu Marius Felician care exercită atribuţii în sectorul judiciar, fiind delegat în funcţia de şef Secţie judiciară. Acesta asigura participarea la şedinţele de judecată ale Tribunalului Militar Teritorial, examinează hotărârile pronunţate, declară şi motivează căile de atac, întocmeşte situaţii specifice activităţii judiciare.

Ocazional, lucrări care se rezolvă de regulă în cadrul Secţiei judiciare au fost repartizate şi procurorilor care efectuează şi urmărire penală proprie, în principal fiind vorba despre soluţionarea unor cereri de revizuire care implică realizarea unor activităţi la sediul unităţii de parchet.

Menţionăm că funcţia de procuror şef Secţie urmărire penală şi criminalistică este vacantă, iar funcţia de procuror şef Secţie judiciară este ocupată prin delegare aşa cum am menţionat anterior de procurorul militar mr. Olteanu Marius Felician.

1.2. Dotarea tehnico-materială şi informatică

În anul 2007, urmare a mutării în sediu a Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, spaţiul alocat Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial a fost restrâns, existând totuşi condiţii corespunzătoare de lucru sub acest aspect.

Unitatea are în dotare linie telefonică şi fax în reţeaua ROMTELECOM, linii telefonice în reţeaua S.T.S. şi calculatoare în dotarea fiecărui procuror şi grefier.

Pe toate calculatoarele procurorilor militari şi al grefierului şef este instalat programul legislativ „Lex Expert” produs de Compania de Informatică Neamţ, în baza contractului încheiat de Secţia Parchetelor Militare cu aceasta în anul 2002.

În timpul controlului a fost realizată conectarea la reţeaua „INTERNET” a calculatoarelor din dotarea procurorilor şi a grefierului şef.

Dotarea cu echipamente şi materiale specifice activităţii de criminalistică este insuficientă, fapt pentru care cu ocazia efectuării cercetărilor la faţa locului, se solicită colaborarea ofiţerilor de poliţie criminalişti.

Infrastructura mai cuprinde 2 autoturisme marca Dacia 1310, an de fabricaţie 1996.

Capitolul 2: Organizarea pregătirii profesionale şi perfecţionării continue a procurorilor şi a personalului auxiliar de specialitate.

În anul 2006, în baza planului anual privind formarea profesională a magistraţilor din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial au fost susţinute următoarele teme de pregătire profesională:

• Metodica cercetării infracţiunilor la regimul drogurilor şi precursorilor – temă susţinută în luna ianuarie 2006 de procuror militar cpt. Tudor Marian.
• Garanţii specifice unui proces echitabil instituit în materie penală prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului – temă susţinută în luna februarie 2006 de prim procuror militar col. Mihai Daniel.
• Aspecte juridice şi tehnice privind înregistrările convorbirilor sau comunicaţiilor – temă susţinută în luna martie 2006 de prim procuror militar col. Mihai Daniel.
• Procurorul European – temă susţinută în aprilie 2006 de procuror militar mr. Lazăr Marian.
• Bancruta frauduloasă – temă susţinută în mai 2006 de procuror militar cpt. Museanu Marius.
• Căile extraordinare de atac – temă susţinută în iunie 2006 de prim procuror militar adjunct lt. col. Covei Stelea.
• Consideraţii privind infracţiuni privitoare la viaţa sexuală – temă susţinută în septembrie 2006 de procuror militar cpt. Caloian Gheorghe.
• Aspecte teoretice privind săvârşirea infracţiunii de contrabandă – temă susţinută în octombrie 2006 de procuror militar lt. col. Coteanu Nicolae.
• Consideraţii privind art. 3 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale – temă susţinută în noiembrie 2006 de procuror militar cpt. Caloian Gheorghe.
• Plângerile împotriva soluţiilor, opinii, controverse, soluţionare – temă susţinută în decembrie 2006 de procuror militar mr. Olteanu Marius Felician.

În anul 2007, în baza aceluiaşi plan anual, s-au susţinut următoarele teme de pregătire profesională:

• Conceptul de terorism în legislaţia internă şi internaţională – temă susţinută în ianuarie 2007 de prim procuror militar col. Mihai Daniel.
• Analiza actelor şi faptelor de concurenţă neloială, care potrivit Legii nr. 21/1996 constituie contravenţie – temă susţinută în februarie 2007 de procuror militar cpt. Museanu Marius.
• Istoricul instituţiilor europene, aspecte de ordin organizatoric şi proceduri decizionale – temă susţinută în martie 2007 de procuror militar mr. Lazăr Marian.
• Efectele dreptului comunitar asupra ordinii juridice interne, rolul judecătorului naţional – temă susţinută în aprilie 2007 de procuror militar mr. Olteanu Marius Felician.
• Cercetarea criminalistică a falsului – temă susţinută în mai 2007 de procuror militar col. Coteanu Nicolae.
• Relaţia dintre terorism şi drepturile omului – temă susţinută în iunie 2007 de prim procuror militar col. Mihai Niţu Daniel.
• Politica comunitară în domeniul justiţiei şi afacerilor europene – temă susţinută în septembrie 2007 de procuror militar cpt. Caloian Gheorghe.
• Principii generale privind expertiza medico-legală psihiatrică – temă susţinută în octombrie 2007 de procuror militar cpt. Moraru Traian.
• Cercetarea la faţa locului în cazul accidentelor de aviaţie – temă susţinută în noiembrie 2007 de procuror militar mr. Tudor Marian.
• Încheierile instanţei de judecată, căi de atac – temă susţinută în decembrie 2007 de prim procuror militar adjunct lt. col. Covei Stelea.

De asemenea, procurorii militari din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial au beneficiat de programe de formare continuă la nivel descentralizat, astfel;

• În domeniul dreptului comunitar, prin seminarii organizate la datele de 14 septembrie 2006, 24 octombrie 2006, 9 noiembrie 2006, 31 mai 2007, 14 iunie 2007, 26 iunie 2007 şi 17 decembrie 2007.
• În domeniul cooperării judiciare în materie penală, prin seminar organizat la data de 7 decembrie 2006.
• În domeniul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, prin seminarii organizate la datele de 13 decembrie 2006, 19 septembrie 2007 şi 20 septembrie 2007.
• În domeniul practicii neunitare în materie penală, prin seminarii organizate la datele de 17 octombrie 2007, 8 noiembrie 2007, 14 noiembrie 2007 şi 29 noiembrie 2007.

La nivel centralizat, procurorii militari au participat la următoarele seminarii:

• procurorul militar mr. Lazăr Marian a participat în perioada 7 mai – 8 mai 2007 la seminarul cu tema „Modificări ale Codului penal şi Codului de procedură penală”, organizat în cadrul Centrului de Pregătire şi Perfecţionare Amara;
• procurorul militar cpt. Caloian Gheorghe a participat în perioada 21 mai – 23 mai 2007 la Eforie Sud la seminarul cu tema „Practica CEDO”;
• prim procurorul militar adjunct lt. col. Covei Stelea şi procurorul militar col. Coteanu Nicolae au participat în perioada 4 iunie – 6 iunie 2007 la seminarul cu tema „Drept comunitar” organizat în cadrul Centrului de Pregătire şi Perfecţionare Amara;
• prim procurorul militar adjunct lt. col. Covei Stelea a participat în perioada 21 iunie – 22 iunie 2007 la seminarul cu tema „Deontologie profesională” organizat la Sovata;
• procurorul militar mr. Lazăr Marian a participat în perioada 28 septembrie – 29 septembrie 2007 la seminarul cu tema „Specializarea purtătorului de cuvânt în relaţia cu mass-media” organizat la Iaşi;
• procurorul militar cpt. Moraru Traian a participat în perioada 12 noiembrie – 13 noiembrie 2007 la seminarul cu tema „Cooperare judiciară în materie penală” organizat la Bucureşti.

Prim procurorul unităţii a luat măsuri pentru organizarea activităţii de pregătire profesională a personalului auxiliar în condiţiile Legii nr. 567 din 9 decembrie 2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.

În baza Ordinului nr. 84 din 27 aprilie 2007 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, domnul prim procuror adjunct lt. col. Covei Stelea a fost desemnat în calitate de coordonator pentru realizarea activităţii de formare profesională continuă a personalului auxiliar de specialitate din cadrul unităţii.

Grefierii din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial au participat la cursuri de pregătire profesională în cadrul unităţii, astfel:

• în luna martie 2006, la seminarul cu tema „Codul deontologic               al grefierului. Statutul personalului auxiliar de specialitate din                 instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea”;
  ● în luna iunie 2006 la seminarul cu tema „Evidenţa, selectarea, mişcarea şi casarea în condiţiile legii a documentelor păstrate în arhivă”;
• în luna septembrie 2006 la seminarul cu tema „Activitatea compartimentului de grefă şi arhivă”;
• în luna decembrie 2006 la seminarul cu tema „Manipularea informaţiilor clasificate, secretul profesional, divulgare şi consecinţe”;
• în luna martie 2007 la seminarul cu tema „Primirea, înregistrarea şi circulaţia lucrărilor în cadrul parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti”;
• în luna iunie 2007 la seminarul cu tema „Atribuţiile personalului auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti”;
• în luna septembrie 2007 la seminarul cu tema „Întocmirea actelor procedurale specifice activităţii din parchete”;
• în luna decembrie 2007 la seminarul cu tema „Informatică – sistem operare Windows – lucru cu fişiere şi directoare”.

De asemenea, la nivel centralizat, personalul auxiliar de specialitate a participat la următoarele cursuri de pregătire profesională:

• grefierul Levanovici Camelia a participat în perioada 27 noiembrie – 28 noiembrie 2006 la seminarul cu tema „Deontologie profesională” organizat în cadrul Centrului de Pregătire şi Perfecţionare Amara şi în perioada 29        octombrie – 31 octombrie 2007 la seminarul cu tema „Statutul şi                  formarea profesională a grefierului în Europa” organizat la Bucureşti;
  ● grefierul arhivar Manolache Teodor Radu a participat în perioada 13 decembrie – 15 decembrie 2006 la seminarul cu tema „Drept procesual penal” organizat în cadrul Centrului de Pregătire şi Perfecţionare Amara;
• prim grefierul Raiu Claudia a participat în perioada 26 februarie – 28 februarie 2007 la seminarul cu tema „Statistică Judiciară” organizat în cadrul Centrului de Pregătire şi Perfecţionare Bârlad;
• grefierul Tănase Rita Marieta a participat în perioada 18 aprilie – 20 aprilie 2007 la seminarul cu tema „Deontologie Profesională” organizat în cadrul Centrului de Pregătire şi Perfecţionare Amara;

Capitolul 3: Comportamentul şi comunicarea cu procurorii, personalul auxiliar, contractual, judecători, justiţiabili şi ceilalţi participanţi la procesul penal şi cu alte instituţii.

În scopul verificării modului în care prim procurorul şi prim procurorul adjunct se comportă în relaţiile interumane, s-au purtat discuţii cu personalul unităţii, procurori şi personal auxiliar de specialitate.

S-a relevat o atmosferă de lucru principială, relaţiile dintre procurorii cu funcţie de conducere şi ceilalţi angajaţi fiind corecte, bazate pe respect şi echidistanţă.

Relaţiile cu judecătorii din cadrul Tribunalului Militar Teritorial au fost caracterizate ca fiind principiale, în limitele competenţelor prevăzute de lege.

Capitolul 4: Relaţiile cu mass-media. Asigurarea accesului la informaţiile de interes public.

Au fost luate măsuri pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 544/2001 şi nr. 677/2007 în sensul că a fost desemnat procurorul militar mr. Lazăr Marian ca responsabil cu activitatea de informare publică şi au fost înfiinţate registrele necesare desfăşurării activităţii .

În cursul anilor 2006 – 2007 nu au fost adresate solicitări în această materie.

Coordonarea activităţii desfăşurate în baza Legii nr. 677/2001 a fost încredinţată în baza Ordinelor prim procurorului nr. 51 din 14 mai 2007 şi nr. 1 din 3 ianuarie 2008 domnilor procurori militari col. Coteanu Nicolae şi lt. col. Covei Stelea.

În anii 2006 şi 2007 nu s-au înregistrat solicitări de consultare, modificare sau opoziţie la datele cu caracter personal deţinute sau prelucrate la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial.

Unitatea nu a fost supusă de către Autoritatea Naţională de Supraveghere a prelucrării datelor cu caracter personal, procedurilor prevăzute de art. 11 alin. 3 lit. d din Legea nr. 677/2001.

Capitolul 5: Organizarea activităţii de primire în audienţă a cetăţenilor, precum şi activităţii de rezolvare a sesizărilor şi reclamaţiilor.

La nivelul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial activitatea de primire în audienţă are loc zilnic, pe tot parcursul programului de lucru.

Planificarea procurorilor de serviciu se face lunar, fiecare procuror fiind de serviciu în medie de 3 ori pe lună, inclusiv sâmbăta şi duminica (la domiciliu) datorită necesităţii participării acestora la cercetarea la faţa locului în cazul unor evenimente, inclusiv în teritoriu.

De asemenea, în două zile pe săptămână (marţea şi joia) sunt programate audienţe la conducerea parchetului.

În anul 2006 au fost primite în audienţă 174 persoane (din care 54 de conducerea unităţii), iar în anul 2007 au fost primite în audienţă de către procurori şi conducerea parchetului un număr de 104 persoane (dintre care 15 de conducerea unităţii).

Capitolul 6: Răspunderea disciplinară.

În cursul anilor 2006 – 2007, nu au fost înregistrate situaţii care să atragă răspunderea disciplinară a procurorilor sau a personalului auxiliar.

Capitolul 7: Verificarea aptitudinilor manageriale.

Controlul efectuat cu privire la activitatea desfăşurată de prim procurorul militar şi prim procurorul militar adjunct ai Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, a urmărit îndeosebi capacitatea acestora:

• de a identifica activităţile care trebuiau desfăşurate în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial şi de a le planifica astfel încât rezultatele obţinute să se încadreze în parametrii unei performanţe profesionale;
• de a stabili atribuţiile şi de a realiza o repartizare echilibrată şi echitabilă a acestora;
• de a armoniza deciziile şi acţiunile personalului din subordine;
• de a lua decizii potrivit competenţelor legale şi de a-şi asuma răspunderea pentru acestea;
• de a identifica deficienţele înregistrate în activitatea procurorilor şi personalului din subordine şi de a lua măsuri pentru corectarea lor la timp.

a). Activitatea de planificare:

Verificarea activităţii de planificare a vizat atât respectarea principiilor stabilite în Strategia de reformă şi îndeplinirea obiectivelor generale ale parchetelor prevăzute în art. 62 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată şi modificată, cât şi obiectivele operaţionale ce decurg din prevederile Regulamentului de ordine interioară al Ministerului Public şi de necesităţile impuse de activitatea desfăşurată în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial.

Repartizarea procurorilor şi a personalului auxiliar de specialitate pe compartimente de activitate s-a realizat prin ordine ale prim procurorului în care au fost detaliate şi toate tipurile de registre, condici, necesare bunei desfăşurări a activităţii în cadrul unităţii.

Prin aceleaşi ordine, a fost desemnat procurorul criminalist (mr. Lazăr Marian), purtătorul de cuvânt al instituţiei – acelaşi procuror militar, au fost desemnaţi membrii Comisiei pentru constituirea, ordonarea, inventarierea, evidenţa, folosirea, depozitarea şi distrugerea arhivei.

Astfel, un număr de 6 procurori efectuează urmărire penală, iar procurorul militar mr. Olteanu Felician Marius exercită activităţi specifice Secţiei judiciare.

În raport cu volumul de activitate în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial s-ar impune desemnarea unui procuror care să îşi desfăşoare activitatea în cadrul sectorului judiciar şi care să îl ajute pe procurorul şef secţie la motivarea apelurilor, recursurilor, soluţionarea cererilor de revizuire şi să participe la şedinţele de judecată ale Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.

b). Activitatea de îndrumare şi control:

Obiectivele cuprinse în programele de activitate sunt diversificate, cuprind obiective referitoare la activitatea de urmărire penală, judiciară, personal şi învăţământ. Unele dintre acestea au termene trimestriale şi semestriale de realizare, dar cele mai multe au caracter permanent, ca de exemplu verificarea activităţii de urmărire penală în cauzele aflate în lucru, asigurarea pregătirii procurorilor în vederea participării la şedinţele de judecată.

În cursul anilor 2006 – 2007, prim procurorul a efectuat controale şi a întocmit materiale referitoare la:

• analiza datelor statistice trimestrial şi semestrial;
• analiza cauzelor aflate în curs de urmărire penală la procuror, scop în care au fost organizate şedinţe de lucru săptămânal, în care au fost              discutate şi măsurile necesare pentru soluţionarea operativă a dosarelor;
  ● analiza semestrială a activităţii judiciare în cauzele penale şi redactarea materialelor privind analiza indicatorilor de calitate a activităţii procurorilor;
• verificarea permanentă a funcţionării Serviciului de grefă şi a activităţii de primire, înregistrare şi circulaţie a lucrărilor.

Din verificări a rezultat că întreaga activitate de urmărire penală şi judiciară desfăşurată în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, este controlată zilnic de prim procuror şi în absenţa sa, de prim procurorul adjunct.

În baza dispoziţiilor art. 264 alin. 3 Cod procedură penală, au fost verificate rechizitoriile sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, iar în baza art. 278 Cod procedură penală, au fost soluţionate plângerile formulate împotriva soluţiilor dispuse de procurorii Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial.

Celelalte soluţii de neurmărire penală au fost verificate, sub aspectul legalităţii la data emiterii acestora, în cadrul controlului operativ curent.

c). Activitatea de coordonare.

Controlul a urmărit să stabilească în ce măsură prim procurorul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial şi prim procurorul adjunct au reuşit să armonizeze deciziile şi acţiunile personalului din subordine, precum şi activităţile din cadrul unităţii.

Din verificări a rezultat că la nivelul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial există un climat corespunzător de muncă, determinat pe de o parte de existenţa unei ordini şi a unei discipline specifice persoanelor care îndeplinesc funcţii în cadrul unor unităţi militare şi care se supun unor regulamente militare iar, pe de altă parte, de realizarea unei comunicări eficiente şi de calitate cu procurorii şi personalul auxiliar de specialitate.

Capitolul 8: Colegiul de conducere.

Colegiul de conducere al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial este constituit din 7 procurori, având competenţele stabilite în art. 49 raportat la art. 96 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată şi modificată.

Din Colegiul de conducere al unităţii, fac parte prim procurorul             col. Mihai Niţu Daniel şi procurorii lt. col. Covei Stelea, mr. Lazăr Marian, cpt. Tudor Marian, cpt. Museanu Marius, col. Caloian Gheorghe şi mr. Olteanu Marius.

În perioada de referinţă, Colegiul s-a întrunit la datele de 20 aprilie 2007, 15 mai 2007 şi 19 decembrie 2007, ocazie cu care au fost desemnaţi cei doi procurori militari şi membrul supleant care să constituie Comisia de evaluare a activităţii profesionale a procurorilor, şi s-au dispus măsuri organizatorice pentru pregătirea controlului Consiliului Superior al Magistraturii.

De asemenea, s-a convocat Adunarea Generală a Procurorilor la 26 martie 2007 când au fost aleşi membrii Colegiului de Conducere pe 3 ani şi la 31 ianuarie 2008 când a fost analizat raportul de bilanţ pe anul 2007.

Titlul III: Reflectarea modului de îndeplinire a atribuţiilor manageriale în activitatea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial

În vederea stabilirii eficienţei manageriale, a fost verificată întreaga activitate desfăşurată în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial în perioada 1 ianuarie 2006 – 31 decembrie 2007, rezultatul fiind următorul:

1. Activitatea de urmărire penală.

Controlul efectuat în compartimentul urmărire penală proprie a vizat modul de primire şi evidenţiere a lucrărilor în registre, de organizare şi planificare a activităţilor de urmărire penală, respectarea termenelor de soluţionare şi a normelor procedurale, comunicarea soluţiilor adoptate şi a actelor procedurale, repartizarea dosarelor procurorilor cu respectarea principiului continuităţii şi în raport de specializarea acestora, precum şi calitatea actelor îndeplinite.

În perioada 1 ianuarie 2006 – 31 decembrie 2006, au fost soluţionate un număr de 80 dosare penale, din care 4 au fost finalizate prin rechizitoriu, s-a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ în baza art. 18¹ şi art. 91 din Codul penal (faţă de 5 învinuiţi), o soluţie de încetare a urmăririi penale, în 30 cauze au fost adoptate soluţii de neîncepere a urmăririi penale şi în 44 cauze s-a dispus declinarea competenţei în favoarea altor organe judiciare.

În cursul anului 2007, au fost soluţionate un număr total de 81 cauze, din care în 2 dosare au fost emise rechizitorii, într-un dosar a fost dispusă o soluţie de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ (faţă de un învinuit), în 20 dosare au fost emise rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale şi 58 dosare au fost soluţionate prin ordonanţe de declinare a competenţei.

Faţă de anii anteriori, se remarcă o reducere esenţială a numărului de dosare soluţionate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial şi de parchetele militare în general, care are drept cauză modificările aduse în anul 2006 Codului penal şi Codului de procedură penală, astfel:

• Prin Legea nr. 356/2006 a fost abrogat punctul b al articolului 26 Cod procedură penală, referitor la competenţa tribunalului militar, care anterior modificării se referea la infracţiunile prevăzute de art. 348 – art. 354 Cod penal, săvârşite de civili;
• Prin aceeaşi lege, competenţa în caz de conexitate sau indivizibilitate a fost stabilită în favoarea instanţelor şi a parchetelor civile, dându-se eficienţă deciziei Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Maszni contra României.
• Prin Decizia nr. 610/2007 a Curţii Constituţionale, s-a stabilit că art. 111 alin. 2 şi 3 teza I din Legea nr. 356/2006 prin care cauzele aflate în curs de urmărire penală şi de judecată la parchetele şi instanţele militare date în competenţa instanţelor civile, rămân în competenţa acestora, sunt neconstituţionale.

Ambele modificări au dat un alt conţinut principiului competenţei după calitatea persoanei, diametral opus celui existent până la data modificărilor legislative susmenţionate, astfel încât s-a ajuns fie la disjungerea cauzelor unde erau cercetaţi militari şi civili, fie de cele mai multe ori la declinarea competenţei.

În dosarele soluţionate, ca şi în dosarele aflate în curs de soluţionare, au fost respectate dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată şi modificată, referitor la respectarea principiului continuităţii procurorului în soluţionarea dosarelor.

Situaţiile în care dosarele au fost repartizate altor procurori au fost determinate de delegarea procurorilor militari cpt. Tudor Marian şi cpt. Museanu Marius la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.

De asemenea, într-un singur caz, un dosar a fost repartizat altui procuror ca urmare a restituirii dispuse de instanţa de judecată în vederea refacerii urmăririi penale.

La Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial existau la data controlului în lucru un număr total de 511 dosare, dintre care 505 dosare sunt mai vechi de un an de la prima sesizare.

Se impune precizarea că dintre acestea, un număr de 500 dosare au ca obiect plângerea formulată la data de 6 aprilie 2006 de Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici şi Luptători Anticomunişti care a solicitat efectuarea unor cercetări pentru a se stabili cauzele şi împrejurările în care un număr mare de persoane au decedat în timp ce se aflau în penitenciare, în executarea unor pedepse aplicate pentru săvârşirea unor infracţiuni contra siguranţei naţionale.

De precizat că deşi plângerea a fost depusă la data de 6 aprilie 2006, aceasta a fost în curs de soluţionare iniţial la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel care le-a trimis în vederea înregistrării şi continuării cercetărilor la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial.

În aceste dosare au fost efectuate demersuri pentru identificarea victimelor nominalizate în sesizare, stabilirea cauzelor morţii acestora prin adrese la primării pentru obţinerea certificatelor de deces, solicitarea unor relaţii de la Colegiul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii şi de la Arhivele Instanţelor Militare.

Singura cauză mai veche de 6 luni de la data începerii urmăririi penale este restituită de instanţa de judecată şi înregistrată la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial pentru refacerea urmăririi penale la 17 ianuarie 2008.

Dintre cele 511 dosare aflate în curs de soluţionare, un dosar este instrumentat de prim procuror militar col. Mihai Niţu Daniel, 71 dosare de către prim procuror militar adjunct lt. col. Covei Stelea, 70 dosare de către procuror militar cpt. Tudor Marian, 73 dosare de către procuror militar col. Coteanu Nicolae, 74 dosare de către procuror militar mr. Lazăr Marian, 75 dosare de către procuror militar cpt. Museanu Marius, 75 dosare sunt instrumentate de procuror militar col. Caloian Nicolae şi 72 dosare sunt instrumentate de procuror militar cpt. Moraru Traian.

Dosarele sunt echilibrat repartizate, în raport cu specificul şi complexitatea acestora. S-a avut în vedere şi faptul că mai mulţi procurori militari au fost delegaţi efectiv sau pe cauze la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în anii 2006 – 2007.

Pentru o mai bună repartizare a cauzelor penale şi a celorlalte lucrări, s-a procedat la zonarea teritoriului naţional (6 – 7 judeţe limitrofe) care au fost repartizate fiecăruia dintre procurorii militari care efectuează urmărire penală.

În activitatea de urmărire penală desfăşurată de către procurorii militari, nu s-a procedat la delegarea organelor de cercetare penală specială datorită lipsei de pregătire de specialitate a acestora.

În cursul anului 2006, procurorii militari au efectuat 145 zile de deplasare în teritoriu pentru realizarea unor acte de urmărire penală, iar în cursul anului 2007 un număr de 290 zile de deplasare în acelaşi scop.

Dosare aflate în curs de soluţionare, mai vechi de un an de la data primei sesizări, altele decât cele 500 dosare care au ca obiect sesizări ale Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici şi Luptători Anticomunişti:

a). Dosar înregistrat în evidenţele Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial la data de 21 martie 2007.

În dosar se efectuează acte premergătoare faţă de 3 persoane care au calitatea de jandarmi sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 266 alin. 2 Cod penal, pentru faptul că în timpul audierii unui făptuitor cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj, l-ar fi ameninţat şi agresat fizic pentru a scrie o declaraţie.

Plângerea a fost formulată la 16 februarie 2007 şi a fost adresată Parchetului Militar Bucureşti care prin ordonanţa din 14 martie 2007 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial.

În cauză au fost audiate mai multe persoane şi a fost solicitat un dosar de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa de către Parchetul Militar Bucureşti unde dosarul a fost înregistrat iniţial; nu au fost efectuate acte premergătoare în perioada 21 martie 2007 – 30 octombrie 2007.

b). Dosar înregistrat în evidenţele Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial la 29 ianuarie 2007.

În dosar se efectuează cercetări faţă de un angajat al MAPN sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă şi înşelăciune.

Au fost efectuate demersuri pentru obţinerea unor materiale probatorii de la Ministerul Administraţiei şi Internelor şi de la Ministerul Apărării Naţionale în vederea identificării persoanelor beneficiare ale traficului de influenţă.

c). Dosar (care este şi mai vechi de 6 luni de la data începerii urmăririi penale) înregistrat la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial la 17 ianuarie 2008, ca urmare a unei restituiri dispuse de instanţa de judecată.

Astfel, prin rechizitoriul emis la data de 8 februarie 2007 s-a dispus trimiterea în judecată a unui sg. maj. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. 1 Cod penal, art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Prin sentinţa penală din 7 martie 2007 Tribunalul Militar Teritorial a hotărât, în baza art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, desesizarea şi restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale, motivându-se că, în timpul cercetărilor procurorul militar nu a adus la cunoştinţă învinuirea sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 264 Cod penal.

Prin decizia din 3 iulie 2007 Curtea Militară de Apel a admis recursul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, care a trimis cauza spre rejudecare.

După rejudecare, prin sentinţa penală din 12 septembrie 2007, rămasă definitivă prin nerecurare, Tribunalul Militar Teritorial a hotărât restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale pentru nerespectarea dispoziţiilor referitoare la competenţa după calitatea persoanei.

După noua înregistrare a dosarului la parchet, procurorul a propus prin referatul din 6 februarie 2008 infirmarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 255 alin. 1 Cod penal, faţă de un angajat militar şi un civil, soluţie dispusă prin rechizitoriul din 8 februarie 2007.

d). Dosar înregistrat în evidenţele Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial la 25 ianuarie 2008.

În dosar se efectuează cercetări faţă de doi jandarmi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 250 alin. 1 şi 2, art. 266 alin. 1 şi 2 Cod penal, ca urmare a declinării competenţei prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.

Prin ordonanţa din 14 ianuarie 2005 Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, deoarece era cercetat un ofiţer de poliţie care făcea parte din structura poliţiei judiciare.

În urma unui conflict de competenţă survenit între cele două parchete militare, s-a stabilit că organul de urmărire penală competent pentru soluţionarea cauzei este Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial.

Prin ordonanţa din 27 mai 2005, acelaşi parchet a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii şi sub aspectul infracţiunilor care atrăgeau competenţa de soluţionare şi a declinat cauza în vederea continuării cercetărilor de către Parchetul Militar Bucureşti.

La data de 15 noiembrie 2005, Parchetul Militar Bucureşti, prin ordonanţă a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de mai mulţi jandarmi sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 250 Cod penal. Prin aceeaşi ordonanţă s-a mai dispus şi declinarea competenţei în vederea continuării cercetărilor faţă de mai mulţi agenţi de poliţie sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 239 alin. 4 Cod penal în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia.

Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti prin sentinţa penală din 28 aprilie 2006 a admis plângerea formulată împotriva ordonanţei din 27 mai 2005 şi a trimis cauza Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial în vederea începerii urmăririi penale, sentinţă rămasă definitivă prin decizia din 19 octombrie 2006 a Curţii Militare de Apel.

La data de 23 noiembrie 2006, dosarul a fost reînregistrat la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, iar prin ordonanţa din 5 februarie 2007 a acestui parchet s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, care la rândul său, şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin ordonanţa din 24 septembrie 2007.

Prin rezoluţia din 19 mai 2007 s-a început urmărirea penală de către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial în dosar sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 250 alin. 1 şi 2 şi art. 266 alin. 1 şi 2 Cod penal, faţă de doi jandarmi, un comisar de poliţie şi 6 agenţi de poliţie.

Prin ordonanţa din 8 octombrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului comisar de poliţie, pentru care competenţa de cercetare îi aparţinea şi a dispus disjungerea şi declinarea competenţei în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 250 alin. 3 şi art. 266 Cod penal, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.

Prin ordonanţa din 21 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor agenţi de poliţie, precum şi disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind doi jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi al Judeţului Olt, pentru infracţiunile prevăzute de art. 250 alin. 1 şi 2 şi art. 266 alin. 1 şi 2 Cod penal, în favoarea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial.

Calitatea actelor procesuale şi procedurale. Comunicarea actelor

de procedură.

Din punct de vedere al calităţii actelor întocmite, se reţine că soluţiile dispuse de procurori sunt corespunzător motivate în fapt şi în drept, sunt comunicate în conformitate cu normele procesual penale, în toate cazurile.

S-a constatat însă, că în unele dosare pe parcursul efectuării actelor premergătoare sunt folosite formulate tipizate şi înseriate pentru declaraţii de martor, învinuit, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 89¹ Cod procedură penală.

Durata de soluţionare a cauzelor:

Verificarea cauzelor soluţionare a evidenţiat faptul că unele dosare au fost soluţionate peste termenul de un an de la sesizare , prevăzut în Strategia de Reformă a Sistemului Judiciar aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 232/2005.

Au fost identificate următoarele dosare soluţionate într-un termen mai mare de un an de la data sesizării:

• dosar înregistrat la 13 decembrie 2004 şi soluţionat la 18 decembrie 2006.
• dosar înregistrat la 26 noiembrie 2004 şi soluţionat la 26 iunie 2006.
• dosar înregistrat la 27 aprilie 2005 şi soluţionat la 1 septembrie 2006.
• dosar înregistrat la 9 iunie 2005 şi soluţionat la 23 octombrie 2006.
• dosar înregistrat la 10 iunie 2005 şi soluţionat la 30 octombrie 2006.
• dosar înregistrat la 30 iunie 2005 şi soluţionat la 12 octombrie 2006.
• dosar înregistrat la 7 martie 2006 şi soluţionat la 4 decembrie 2007.
• dosar înregistrat la 22 septembrie 2006 şi soluţionat la 6 noiembrie 2007.
• dosar înregistrat la 5 ianuarie 2005 şi soluţionat la 22 februarie 2007.
• dosar înregistrat la 24 octombrie 2005 şi soluţionat la 11 aprilie 2007.
• dosar înregistrat la 25 octombrie 2004 şi soluţionat la 11 aprilie 2007.
• dosar înregistrat la 13 iunie 2006 şi soluţionat la 27 august 2007.
• dosar înregistrat la 3 martie 2005 şi soluţionat la 28 martie 2007.

În urma verificărilor care au fost efectuate prin sondaj, au fost identificate următoarele dosare în care nu au fost efectuate acte premergătoare perioade de timp cuprinse între 3 – 5 luni:

• într-o cauză nu au fost efectuate acte premergătoare în perioada 14 aprilie – 8 noiembrie 2006.
• într-o cauză nu au fost efectuate acte premergătoare în perioada 10 martie – 23 august 2006.
• într-o cauză nu au fost efectuate acte premergătoare în perioada 26 aprilie – 14 noiembrie 2006.
• într-o cauză nu au fost efectuate acte premergătoare în perioada 27 aprilie 2005 – 23 ianuarie 2006.
• într-o cauză nu au fost efectuate acte premergătoare în perioada 4 aprilie – 15 octombrie 2007.

De asemenea, au fost identificate cauze în care nu au fost efectuate acte premergătoare perioade de timp mai mari de un an, astfel:

• într-o cauză nu au fost efectuate acte premergătoare în perioada 10 iunie 2005 – 30 iulie 2006.
• într-o cauză nu au fost efectuate acte premergătoare în perioada 13 decembrie 2004 – 29 martie 2006.
• într-o cauză nu au fost efectuate acte premergătoare în perioada 21 decembrie 2005 – 22 februarie 2007.
• într-o cauză nu au fost efectuate acte premergătoare în perioada 24 octombrie 2005 – 22 martie 2007.

Întârzierile în soluţionarea dosarelor au fost determinate atât de cauze obiective, precum necesitatea efectuării unor expertize medico-legale, citarea repetată a unor persoane vătămate şi făptuitori care nu se aflau în România, ş.a., cât şi de cauze subiective, cum ar fi neadministrarea unor mijloace de probă de către procurori perioade mai mari de timp în care cauzele au rămas în nelucrare.

Se impune precizarea că de regulă pentru soluţionarea dosarelor sunt necesare numeroase deplasări ale procurorilor în teritoriu, iar de cele mai multe ori contravaloarea cheltuielilor ocazionate de astfel de deplasări, a fost suportată de procurori şi plătită de instituţie cu mare întârziere.

În timpul controlului, au fost soluţionate 175 dosare având ca obiect plângerile formulate de Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici şi Luptători Anticomunişti.

În activitatea de verificare a legalităţii soluţiilor conform art. 64 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată şi modificată, nu s-au constatat situaţii în care prim procurorul col. Mihai Niţu Daniel să fi dispus infirmarea soluţiilor emise de procurorii din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial.

Plângeri formulate împotriva soluţiilor procurorilor, în baza art. 278 şi art. 278¹ Cod procedură penală.

În cursul anului 2006, au fost formulate un număr de 14 plângeri împotriva soluţiilor dispuse de procurorii din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial şi de către prim procurorii parchetelor militare aflate în raza de competenţă a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, în baza art. 278 Cod procedură penală, iar în anul 2007, au fost formulate un număr de 9 astfel de plângeri.

Majoritatea plângerilor împotriva soluţiilor au fost rezolvate în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 278 Cod procedură penală, soluţiile dispuse şi calea de atac fiind comunicate persoanelor care au formulat plângerile în toate cazurile.

Au existat şi situaţii în care plângerile formulate în baza art. 278 Cod procedură penală, au fost soluţionate cu depăşirea termenului de 20 de zile prevăzut de lege.

Exemplificăm:

• Plângerea formulată împotriva soluţiei dispuse într-o cauză a Parchetului Militar Timişoara a fost înregistrată la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial la data de 7 aprilie 2006 şi a fost soluţionată la data de 12 decembrie 2006.
• Plângerea formulată împotriva soluţiei dispuse într-o cauză a Parchetului Militar Iaşi a fost înregistrată la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial la data de 7 martie 2006 şi a fost soluţionată la data de 12 iulie 2006.
• Plângerea formulată împotriva soluţiei dispuse într-o cauză a Parchetului Militar Timişoara a fost înregistrată la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial la data de 11 septembrie 2006 şi a fost soluţionată la data de 3 noiembrie 2006.
• Plângerea formulată împotriva soluţiei dispuse într-o cauză a Parchetului Militar Iaşi a fost înregistrată la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial la data de 19 aprilie 2007 şi a fost soluţionată la data de 6 iunie 2007.

Se reţine, sub aspectul înregistrării plângerilor formulate împotriva soluţiilor faptul că acestea sunt soluţionate sub numărul dosarului penal, fără a fi folosită cartarea specifică plângerilor, respectiv indicatorul din nomenclatorul arhivistic „…/II/2/….”.

La data controlului, se afla pe rolul instanţei de judecată un singur dosar, în vederea soluţionării plângerii formulate în baza art. 278¹ Cod procedură penală.

În cadrul aceleiaşi activităţi, de verificare a soluţiilor dispuse de procurorii Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial şi prim procurorii parchetelor militare din raza de competenţă a acestuia, în baza unor plângeri formulate în temeiul art. 278 Cod procedură penală, conducerea Parchetului Militar Teritorial Bucureşti a dispus infirmarea soluţiilor emise în 5 dosare, astfel:

a). Prin ordonanţa din 12 octombrie 2006 a prim procurorului Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, s-a dispus infirmarea rezoluţiei din 17 iunie 2002 a Parchetului Militar Cluj ca nelegală;

După infirmare, dosarul a fost trimis la Secţia Parchetelor Militare la data de 12 octombrie 2006.

b). Prin ordonanţa din 8 decembrie 2005 a prim procurorului Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, s-a dispus infirmarea parţială a rezoluţiei acestui parchet şi declinarea competenţei în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 254 Cod penal şi art. 255 Cod penal.

c). Prin rezoluţia din 12 iulie 2006 a prim procurorului Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, s-a dispus admiterea plângerii formulate şi infirmarea soluţiei emise într-o cauză a Parchetului Militar Iaşi, dosarul fiind trimis în vederea continuării cercetărilor unităţii de parchet anterior menţionate.

d). Prin rezoluţia din 21 septembrie 2006 a prim procurorului Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, s-a dispus admiterea plângerii şi infirmarea soluţiei emise într-o cauză a fostului Parchet Militar Târgu Mureş, dosarul fiind trimis în vederea continuării cercetărilor la Parchetul Militar Cluj.

e). Prin ordonanţa din 5 septembrie 2006 a prim procurorului Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, s-a dispus admiterea plângerii. împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, emisă prin rechizitoriul Parchetului Militar Iaşi, dosarul fiind trimis acestei unităţi de parchet în vederea continuării cercetărilor.

Infirmări dispuse de instanţa de judecată în baza art. 278¹ Cod procedură penală.

S-au înregistrat două soluţii infirmate de instanţa de judecată, în dosarele Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial.

a). Prin sentinţa penală a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia penală din 5 iulie 2007 a Curţii Militare de Apel, s-a dispus restituirea dosarului la parchet, în vederea începerii urmăririi penale.

Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 356/2006 (6 septembrie 2006) a fost modificat art. 35 alin. 2 din Codul de procedură penală în sensul că, în situaţiile de indivizibilitate sau conexitate, dacă una din instanţe este civilă, iar alta militară, competenţa revine instanţei civile.

Totodată, prin art. III alin. 2 din Legea nr. 356/2006 a fost stabilită o normă tranzitorie, conform căreia „cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la parchetele şi instanţele militare la data intrării în vigoare a, prezentei legi, date în competenţa parchetelor sau instanţelor civile vor continua să fie urmărite ori judecate de parchetele sau instanţele militare”.

Prin decizia din 20 iunie 2007 Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. III alin. 2 din Legea nr. 356/2006, în sensul că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 356/2006, parchetele militare şi, respectiv, instanţele militare nu mai sunt competente să continue urmărirea şi judecarea unor persoane care nu au calitatea de militari.

Faţă de aceste considerente, prin ordonanţa din 31 august 2007 a procurorului, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla.

b). Prin sentinţa penală din 28 aprilie 2006 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia din 19 octombrie 2006 a Curţii Militare de Apel, s-a admis plângerea formulată împotriva ordonanţei din 27 mai 2005 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial şi s-a dispus trimiterea dosarului la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

La data de 7 septembrie 2007 dosarul a fost declinat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt,datorită modificărilor legislative survenite.

Achitări şi restituiri dispuse de instanţa de judecată.

Achitări dispuse de instanţa de judecată.

În anul 2006 nu au fost înregistrate achitări şi restituiri definitive.

În anul 2007, s-a înregistrat o achitare definitivă şi o restituire a cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale.

a). Prin rechizitoriul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial din 25 februarie 2004, s-a dispus trimiterea în judecată a doi inculpaţi având calitatea de sg. angajaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 250 alin. 2 Cod penal.

Prin sentinţa penală din 8 februarie 2005 pronunţată în dosarul Tribunalului Militar Cluj, cei doi inculpaţi au fost condamnaţi la 1 an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81, art. 82 Cod penal.

Au declarat apel inculpaţii, partea civilă şi persoana responsabilă civilmente.

Prin decizia penală din 18 aprilie 2007 Tribunalul Militar Teritorial a admis apelul inculpaţilor şi i-a condamnat la 600 RON amendă penală prin schimbarea încadrării juridice din art. 250 alin. 3 Cod penal în art. 250 alin. 2 Cod penal.

În recursul formulat de unul dintre inculpaţi, prin decizia penală din 20 septembrie 2007, Curtea Militară de Apel a admis recursul acestuia pe care l-a achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală.

Se reţine că inculpatul achitat a fost anterior condamnat de două ori, de instanţa de fond la pedeapsa închisorii, iar de instanţa de apel la pedeapsa amenzii.

b). Prin rechizitoriul emis la 8 februarie 2007 în dosarul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului a unui sg. maj. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. 1 Cod penal (2 fapte) şi art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Prin sentinţa penală din 7 martie 2007, Tribunalul Militar Teritorial, în baza art. 332 (2) Cod procedură penală, s-a desesizat şi a restituit cauza la procuror pentru refacerea urmăririi penale, motivându-se că, în cursul urmăririi penale procurorul nu a respectat prevederile art. 6 alin. 3 din Codul de procedură penală şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că, pentru art. 246 Cod penal nu i-a adus la cunoştinţă celui cercetat învinuirea.

Pentru a decide restituirea cauzei la procuror, instanţa de fond a reţinut:

• neregularitatea începerii urmăririi penale în sensul că pentru infracţiunea de luare de mită măsura a fost dispusă de procurorul civil, deşi la acel moment se cunoştea calitatea de militar activ a făptuitorului care a comis fapta în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, iar după declinarea competenţei, procurorul militar nu a dispus începerea urmăririi penale în mod legal;
• nu au fost respectate cerinţele art. 6 şi art. 70 Cod procedură penală, privind audierea învinuitului, întrucât nu i s-a comunicat, anterior luării primei declaraţii, drepturile pe care le are şi care să fie consemnate într-un proces-verbal distinct.

Împotriva hotărârii s-a declarat recurs, astfel că prin decizia din 3 iulie 2007 Curtea Militară de Apel a admis recursul declarat de procuror împotriva sentinţei penale din 7 martie 2007 a Tribunalului Militar Teritorial pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Instanţa de recurs a reţinut că instanţa de fond a greşit, apreciind că procurorul militar a încălcat prevederile legale referitoare la dreptul la apărare.

După rejudecare, prin sentinţa penală din 12 septembrie 2007 Tribunalul Militar Teritorial s-a desesizat şi a trimis cauza la procuror în vederea refacerii urmăririi penale pentru nerespectarea dispoziţiilor referitoare la competenţa după calitatea persoanei.

Procurorul de şedinţă a formulat şi depus declaraţia de recurs după expirarea termenului legal de 3 zile, astfel că s-a impus retragerea recursului.

În prezent, dosarul a fost înregistrat sub numărul iniţial şi a fost repartizat unui alt procuror decât cel care a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale.

2. Activitatea judiciară.

În cursul anului 2006, procurorii militari din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial au participat în 161 şedinţe de judecată cu un rulaj de 678 dosare, punând concluzii în fond în 104 cauze, în apel în 53 cauze şi în recurs în 39 cauze.

Au fost declarate 5 apeluri şi 13 recursuri, au fost motivate 6 apeluri şi 19 recursuri (2 apeluri şi 8 recursuri declarate în anul 2005). Dintre acestea, 3 apeluri şi 11 recursuri au fost admise.

În anul 2007, procurorii militari au participat în 164 de şedinţe judecată cu un rulaj total de 629 dosare.

Din numărul total de 164 şedinţe, într-un număr de şedinţe de judecată au participat procurori din cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică.

S-au pus concluzii în fond în 63 cauze, în apel în 37 cauze şi în recurs în 21 cauze. Au fost declarate 3 apeluri şi 19 recursuri, fiind motivate 4 apeluri (unul din anul anterior) şi 14 recursuri.

În perioada de referinţă au fost soluţionate un număr de 8 cereri de revizuire, cu respectarea termenului de 2 luni prevăzut de art. 399 alin. 4 Cod procedură penală.

Într-un singur caz, s-a înregistrat depăşirea termenului sus menţionat din motive obiective, respectiv într-o lucrare având ca obiect cererea formulată la data de 13 aprilie 2007 prin care se solicita revizuirea unei hotărâri judecătoreşti prin care un inculpat a fost condamnat la moarte, în lipsă.

Au fost efectuate demersuri pentru găsirea dosarului în care inculpatul a fost condamnat, în final fiind identificat la Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii la data de 9 octombrie 2007.

Concluziile privind cererea de revizuire au fost redactate la data de 17 octombrie 2007 şi au fost trimise Tribunalului Militar Teritorial.

Apelurile, recursurile, au fost declarate în termen, bine motivate, cu excepţia unei situaţii constatate într-o lucrare care are ca obiect declaraţia de recurs formulată împotriva sentinţei penale pronunţată la 12 septembrie 2007 a Tribunalului Militar Teritorial.

Motivele de recurs au fost redactate la data de 24 octombrie 2007 şi au fost trimise instanţei de judecată, însă la 3 decembrie 2007 Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial şi-a retras recursul, fapt pentru care Curtea Militară de Apel, prin decizia din 4 decembrie 2007 a luat act de aceasta.

Recursul a fost tardiv introdus, cu depăşirea termenului de 3 zile de la data pronunţării, fiind vorba despre o hotărâre de restituire.

Conducerea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial a dat îndrumări parchetelor din teritoriu în situaţiile în care s-a constatat că procurorii nu au acţionat prin declararea căii de atac, deşi acest lucru s-ar fi impus.

Exemplificăm:

a). Prin adresa din 27 septembrie 2007, s-a comunicat Parchetului Militar Timişoara că prin decizia din 20 septembrie 2007, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a admis recursul inculpatului formulat împotriva sentinţei din 6 iunie 2007 a Tribunalului Militar Timişoara pe care a casat-o şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivul de nelegalitate îl constituie faptul că la judecarea cauzei la instanţa de fond, plângerea împotriva soluţiei procurorului a fost judecată fără citarea legală a presupusului făptuitor, fapt pe care procurorul nu l-a sesizat şi nu a exercitat calea de atac.

b). Prin adresa din 6 noiembrie 2007, s-a comunicat Parchetului Militar Bucureşti că prin decizia din 29 octombrie 2007, Tribunalul Militar Teritorial a admis apelurile formulate de inculpatul, de partea civilă şi de partea responsabilă civilmente, formulate împotriva sentinţei penale din 9 iulie 2007 a Tribunalului Militar Bucureşti pe care a desfiinţat-o şi a dispus rejudecarea cauzei.

Motivul de nelegalitate îl constituie faptul că judecarea cauzei s-a făcut fără citarea legală a părţii civile, aspecte pe care procurorul nu l-a sesizat şi nu a declarat apel.

c). Prin adresa din 28 septembrie 2007, s-a comunicat Parchetului Militar Timişoara că prin decizia din 13 septembrie 2007 a Tribunalului Militar Teritorial au fost admise apelurile declarate de inculpatul şi partea civilă împotriva sentinţei penale din 23 mai 2007 a Tribunalului Militar Timişoara pe care a desfiinţat-o şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivul de nelegalitate îl constituie faptul că judecata în fond a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate, aspect pe care procurorul nu l-a sesizat şi nu a declarat recurs.

În analiza activităţii judiciare a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial efectuată de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti au fost reţinute o serie de disfuncţionalităţi, dintre care exemplificăm:

a). Prin adresa Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel s-au reţinut următoarele:

Curtea Militară de Apel, prin decizia din 5 iulie 2006 a admis printre altele, recursul declarat de intimatul contra deciziei Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti din 17 decembrie 2004, a casat hotărârea atacată şi sentinţa Tribunalului Militar Iaşi din 13 iunie 2002.

Rejudecând cauza, Curtea Militară de Apel a constatat, printre altele, că pedeapsa ce fusese aplicată inculpatului de către prima instanţă (confirmată în apelul său) pentru infracţiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. 2 Cod penal, a fost graţiată prin Legea nr. 543/2002.

S-a apreciat că, nelegalitatea ar fi trebuit să fie observată şi valorificată pe calea recursului întemeiat pe cazul de casare reglementat în art. 385⁹ alin. 1 pct. 15 din Codul de procedură penală.

b). Prin adresa Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, s-au reţinut următoarele:

Curtea Militară de Apel, prin decizia din 16 mai 2006 a admis apelul declarat de acesta contra sentinţei Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti din 29 martie 2006, a desfiinţat hotărârea atacată şi rejudecând cererea de reabilitare cu privire la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni aplicată prin sentinţa aceleiaşi instanţe din 25 ianuarie 1995, a admis-o.

S-a apreciat că procurorul de şedinţă a pus în faţa primei instanţe, concluzii greşite de respingere, în pofida faptului că „noua” condamnare intervenise înainte de a începe să curgă termenul prevăzut de art. 135 lit. a Cod penal, pentru pedeapsa vizată prin cererea de reabilitare judecătorească şi pentru acea pedeapsă, invocată de tribunal în motivarea soluţiei intervenise reabilitarea de drept.

c). Prin adresa Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, s-au reţinut următoarele:

Curtea Militară de Apel, prin decizia din 7 martie 2006 a respins ca nefondat recursul declarat contra deciziei Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti din 29 noiembrie 2005.

S-a apreciat că la judecarea cauzei în fond şi în faţa instanţei de apel, procurorii de şedinţă nu au observat că dispoziţiile art. 86⁴ alin. 2 Cod penal, nu erau incidente în speţă, fapt pentru care au pus concluzii de respingere a căilor de atac declarate de condamnat.

De asemenea, Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, în analiza efectuată cu privire la calitatea motivării apelurilor şi recursurilor, a reţinut că în majoritatea cazurilor, apelurile şi recursurile au fost bine motivate în fapt şi în drept, însă au fost constatate şi situaţii în care acestea au fost incomplet motivate, de exemplu:

a). Curtea Militară de Apel, prin decizia din 21 martie 2006 a admis, printre altele, şi recursul declarat de procuror contra sentinţei Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti din 22 iunie 2005 pe care a casat-o şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

S-a apreciat că în recursul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, redactat la data de 12 ianuarie 2006, procurorul nu a sesizat că plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale purta data de 31 martie 2005, iar termenul de formulare a acestuia expirase din data de 1 ianuarie 2005.

b). Prin decizia din 13 iunie 2006, Curtea Militară de Apel a admis recursurile declarate de procuror şi de doi inculpaţi contra deciziei Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti din 28 decembrie 2005.

S-a apreciat că în recursul redactat la data de 7 aprilie 2006 procurorul nu a avut în vedere ca temei de casare dispoziţiile art. 385⁹ alin. 1 pct. 11 din Codul de procedură penală (instanţa a admis o cale de atac introdusă tardiv).

c). Curtea Militară de Apel, prin decizia din 16 mai 2006, a admis recursul declarat de procuror contra deciziei Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti din 16 noiembrie 2005.

Instanţa a casat hotărârea atacată şi sentinţa din 16 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Militar Cluj şi rejudecând cauza, l-a condamnat pe inculpat la o amendă în cuantum de 500 RON pentru infracţiunea prevăzută de art. 249 alin. 1 Cod penal, constatând graţierea acestei pedepse.

S-a apreciat că procurorul care a redactat motivele scrise ale recursului din 5 aprilie 2006 nu a observat că instanţa de apel a nesocotit limitele pedepsei amenzii, prevăzută de art. 63 alin. 3 din Codul penal, astfel că amenda penală aplicată iniţial inculpatului în cuantum de 300 RON era nelegală.

De asemenea, s-au făcut aprecieri cu privire la invocarea greşită a temeiului de casare în redactarea a două recursuri.

Conducerea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a întocmit planificarea procurorilor militari în vederea participării la şedinţele de judecată ale Tribunalul Militar Teritorial, cu precizarea că singurul procuror care participă la şedinţele de judecată este mr. Olteanu Marius Felician, ceilalţi procurori din cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică intrând în şedinţe de judecată pe perioada concediului de odihnă al acestuia sau în alte situaţii neprevăzute.

Soluţiile au fost discutate în şedinţele de lucru ale procurorilor în care s-a efectuat şi analiza hotărârilor emise de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, apreciindu-se asupra oportunităţii exercitării căilor de atac.

Au fost întocmite fişe de şedinţă în fiecare dosar care cuprind date cu privire la numărul şi data rechizitoriului, părţile din proces, situaţia de fapt pe scurt, probe, încadrare juridică, date despre inculpat, probleme de drept, excepţiile ridicate şi modul de rezolvare a acestora de către instanţa de judecată.

3. Activitatea de primire şi soluţionare a plângerilor, cererilor, sesizărilor şi memoriilor cetăţenilor. Lucrări cu caracter general.

În cursul anului 2006, procurorii din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial au avut de soluţionat un număr de 376 de plângeri şi alte lucrări, iar în cursul anului 2007, un număr de 627 plângeri şi alte lucrări.

Din examinarea prin sondaj a lucrărilor soluţionate, a rezultat că acestea au fost corect calificate, în termenul prevăzut de lege.

Referitor la plângerile formulate împotriva soluţiilor procurorilor, nu se menţionează întotdeauna dreptul părţilor de a formula plângere la instanţa de judecată şi temeiul legal (art. 278¹ Cod procedură penală).

Deşi Codul de procedură penală nu stipulează obligativitatea unei astfel de menţiuni în cuprinsul comunicării, se recomandă indicarea căii de atac şi termenul în care aceasta poate fi exercitată.

4. Activitatea de registratură, grefă şi arhivă.

Un capitol aparte în cadrul activităţii de control l-a constituit verificarea modului în care se primeşte, sortează, verifică şi prezintă corespondenţa prim procurorului, cum se efectuează înregistrările, completarea şi scăderea lucrărilor, transmiterea acestora în baza condicilor de expediţie şi în conformitate cu rezoluţia prim procurorului, arhivarea ori expedierea lucrărilor soluţionate, evidenţa, folosirea şi păstrarea ştampilelor, sigiliilor şi imprimatelor cu regim special.

Pentru evidenţa activităţii sunt folosite registrele şi condicile prevăzute în Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 529/C din 5 martie 2007, dintre care evidenţiem următoarele:

• Registrul pentru evidenţa ordinelor şi dispoziţiilor organelor de conducere (R1).
• Registrul de evidenţă a activităţii de urmărire penală (R2).
• Registrul de intrare – ieşire a corespondenţei (R13).
• Registrul de evidenţă al cererilor, reclamaţiilor, sesizărilor, plângerilor, memoriilor adresate unităţii (R19).
• Registrul de evidenţă şi punere în executare a sancţiunilor aplicate conform art. 18¹ şi art. 91 Cod procedură penală (R5).
• Registrul de evidenţă a valorilor şi corpurilor delicte (R4).
• Registrul pentru înregistrarea literaturii juridice.
• Registrul pentru evidenţierea literaturii militare.
• Registrul pentru evidenţa consultării literaturii militare.
• Registrul pentru evidenţa documentelor clasificate (R14).
• Registrul Opis Alfabetic pentru identificarea lucrărilor (R15).
• Registrul privind evidenţa ştampilelor şi sigiliilor (R17).
• Registrul pentru arestaţi (R3).
• Registrul pentru evidenţa activităţii de declarare a apelurilor şi recursurilor (R6).
• Registrul de audienţă (R18).
• Registrul special de interceptare şi înregistrare de convorbiri telefonice sau comunicări pentru o durată de 48 de ore.
• Registrul special privind începerea urmăririi penale, ţinut în baza art. 288 alin. 1¹ Cod procedură penală.

Verificările prin sondaj în anii 2006 – 2007 au relevat că toate înregistrările din registrele R2 şi R19 sunt înregistrate şi în registrele Opis Alfabetic.

În ce priveşte manipularea formularelor cu regim special, s-a constatat o corectă evidenţiere a acestora prin înscrierea numărului de dosar penal, categoria formularului solicitat, data şi numele solicitantului, seria şi numărul actului, care sunt predate sub semnătură procurorului.

Au mai fost identificate şi următoarele tipuri de condici:

• Condica pentru evidenţa lucrărilor predate la procurori (C4).
• Condicile pentru expedierea corespondenţei neclasificate prin poşta specială în localitate şi în afara localităţii.
• Condica pentru evidenţa cauzelor cu autori neidentificaţi.
• Condica pentru folosirea materialelor de criminalistică (C3)
• Condica de evidenţă a formularelor înseriate.
• Condica de prezenţă, ş.a.

Din verificarea registrelor şi a condicilor, a rezultat că sunt completate toate rubricile cu menţiunile necesare unei evidenţe clare a circuitului lucrărilor în cadrul parchetului.

Se reţine că în activitatea de înregistrare a plângerilor împotriva soluţiilor emise de procurorii din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, nu este menţionat indicativul prevăzut în Nomenclatorul Arhivistic al grupării în dosare a documentelor întocmite în activitatea Ministerului Public şi al termenelor de păstrare al acestora, aprobat prin Ordinul Procurorului General nr. 24/23 aprilie 1997.

Plângerile susmenţionate sunt înregistrate la numărul dosarului penal şi nu la cartarea „…/II/…” din Nomenclatorul Arhivistic.

De altfel, în urma controlului efectuat la celelalte parchete militare,           s-a constatat o practică neunitară în materia folosirii indicativilor din Nomenclatorul Arhivistic, perpetuându-se o practică „găsită” la momentul preluării funcţiilor de conducere la nivelul fiecărei unităţi de parchet militar.

PARCHETUL MILITAR DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MILITAR BUCUREŞTI

Titlul I. Prezentarea generală a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti îşi desfăşoară activitatea în 3 locaţii, respectiv Bucureşti, Ploieşti şi Constanţa.

Unitatea este condusă de un prim procuror, ajutat de un prim procuror adjunct.

Titlul II. Verificarea organizării eficiente a activităţii, a comportamentului şi comunicării, a asumării responsabilităţilor şi a aptitudinilor manageriale.

Capitolul I. Folosirea adecvată a resurselor umane şi materiale.

Secţiunea 1. Resurse umane.

În perioada supusă controlului, conducerea unităţii a fost asigurată de colonel magistrat militar Dinu Dumitru până la data de 15 noiembrie 2007, când a fost delegat la Secţia parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Ulterior, conducerea unităţii a fost asigurată de căpitan magistrat militar Culea Claudiu Ştefan, delegat în funcţia de prim procuror din data de 15 noiembrie 2007 pe o perioadă de 90 zile, delegare înnoită la data de 1 ianuarie 2008 pe aceeaşi perioadă.

Funcţia de prim procuror adjunct a fost ocupată de maior magistrat militar Nicolau Adrian Cornel până la data de 15 noiembrie 2007, când a fost delegat la Secţia parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

De la această dată, funcţia a fost preluată, prin delegare de lt. colonel magistrat militar Bogdan Ioan. Din data de 15 februarie 2008, procurorul Bogdan Ioan a fost promovat la Parchetul Militar Teritorial de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.

În perioada 2006 – 2007, la nivelul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti s-a înregistrat o fluctuaţie de personal, generată de delegări succesive ale procurorilor la unităţi de parchet ierarhic superioare, detaşări şi pensionări.

Astfel, deşi în cursul anului 2006, la nivelul acestei unităţi de parchet erau încadraţi 17 procurori, şi-au desfăşurat activitatea efectiv, în tot cursul anului, doar 8 procurori. Şase dintre procurori au fost delegaţi, pe perioade cuprinse între 90 zile şi 180 zile, la unităţi de parchet ierarhic superioare, iar doi procurori au fost detaşaţi la alte unităţi. În cursul anului 2006 a fost încadrat un procuror, începând cu data de 15 noiembrie 2006, fiind pensionaţi, în schimb, doi procurori.

Dintre cei 17 procurori încadraţi în cursul anului 2006:

• 9 au funcţionat în Bucureşti (dintre care un procuror detaşat, un procuror încadrat la 15 noiembrie 2006, 2 procurori delegaţi la unităţi ierarhic superioare, un procuror iniţial delegat şi apoi pensionat);
• 6 au funcţionat în Constanţa (dintre care un procuror delegat la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, un procuror pensionat la data de 10 octombrie 2006);
• 2 au funcţionat în Ploieşti, dintre care unul delegat la Secţia parchetelor militare.

Aceeaşi situaţie se reţine şi în cursul anului 2007, în condiţiile în care din cei 14 procurori încadraţi, 6 procurori şi-au desfăşurat activitatea pe tot parcursul anului, 5 dintre ei au fost delegaţi la unităţi de parchet ierarhic superioare, unul a fost detaşat la alte unităţi, iar unul a fost încadrat începând cu data de 15 octombrie 2007. Din data de 1 ianuarie 2008 a fost încadrat încă un procuror militar.

Dintre cei 17 procurori încadraţi în cursul anului 2007:

• 8 au funcţionat în Bucureşti (dintre care un procuror încadrat la 15 octombrie 2007, 4 procurori delegaţi la unităţi ierarhic superioare);
• 5 au funcţionat în Constanţa (dintre care un procuror delegat la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel);
• 2 au funcţionat în Ploieşti, dintre care unul delegat la Secţia parchetelor militare.

Cu prilejul efectuării controlului, s-a constatat că , în ceea ce priveşte pe procurorul Chiriţă Ionel, delegat la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel în perioada 01 februarie 2006 – 01 mai 2006 şi la Secţia parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în perioada 02 mai 2006 – 28 octombrie 2006, nu au fost respectate dispoziţiile art. 56 alin 6 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, în sensul că a fost depăşită perioada maximă de 180 de zile în care poate fi dispusă delegarea.

De asemenea, în perioada 30 octombrie 2007 – 07 februarie 2008, 5 procurori militari de la locaţia Constanţa au fost delegaţi , în temeiul art. 135 Cod de procedură penală, să efectueze acte de urmărire penală în 32 de dosare ale Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel având ca obiect faptele sesizate de Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici şi Luptători Anticomunişti.

În cursul anului 2006, la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti şi-au desfăşurat activitatea un număr de 11 grefieri, din care unul cu funcţie de conducere, după cum urmează:

• 6 grefieri la sediul principal din Bucureşti;
• 3 grefieri la sediul secundar din Ploieşti;
• 3 grefieri la sediul secundar din Constanţa.

De asemenea, şi-au desfăşurat activitatea, ca personal contractual, un număr de 3 referenţi şi 3 îngrijitori, împărţiţi în mod egal pe cele trei sedii.

Aceeaşi situaţie s-a menţinut şi în cursul anului 2007, cu precizarea că un grefier de la sediul din Bucureşti s-a pensionat începând cu data de 1 februarie 2008, iar altul a fost detaşat la Secţia parchetelor militare pe o perioadă de 1 an de zile, începând cu data de 1 martie 2007. În aceste condiţii, la data efectuării controlului, în Bucureşti funcţionau 4 grefieri.

Secţiunea 2. Repartizarea personalului pe compartimente şi stabilirea atribuţiilor în raport de sectorul de activitate.

La Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile înscrise în art. 95 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi cu dispoziţiile înscrise în actele normative care reglementează segmentul militar, repartizarea pe sectoare de activitate a procurorilor, a personalului auxiliar s-a făcut în baza unor ordine emise de prim procurorul unităţii, prin care s-au stabilit şi atribuţiile de serviciu.

Capitolul 2. Organizarea pregătirii şi perfecţionării profesionale continue a procurorilor şi a personalului auxiliar.

Cu prilejul efectuării controlului, s-a constatat că procurorii militari din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti au participat la formele de perfecţionare a pregătirii profesionale descentralizate, fiind desemnat un procuror responsabil cu coordonarea programelor de pregătire profesională a procurorilor şi personalului auxiliar de specialitate.

În cursul anului 2006 au fost organizate , trimestrial, programe de pregătire profesională, în baza tematicii stabilite referitoare la infracţiuni prevăzute în legi speciale şi cercetarea accidentelor de muncă, fiind întocmite informări.

În cursul anului 2007, cele 4 programe de pregătire profesională au avut în vedere aspecte procesual penale, precum şi infracţiuni prevăzute în legi speciale.

La începutul anului 2008, s-a întocmit programul de perfecţionare a pregătirii profesionale a procurorilor, stabilindu-se temele seminariilor şi procurorii desemnaţi cu întocmirea referatelor.

În perioada de referinţă, procurorii militari din cadrul acestei unităţi de parchet şi-au exprimat opţiunile privind participarea la seminariile organizate de Institutul Naţional al Magistraturii în cadrul Programelor de perfecţionare continuă, fără a fi selectaţi în acest sens.

Aceeaşi situaţie de întocmire şi desfăşurare a programelor de pregătire profesională se reţine şi în ceea ce priveşte personalul auxiliar de specialitate.

În cursul anilor 2006 – 2007 s-au derulat 8 asemenea programe de pregătire profesională.

Capitolul 3. Resursele materiale, dotarea cu echipament informatic

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti funcţionează într-un sediu impropriu desfăşurării activităţii în condiţii de eficienţă, cu birouri mici.

Astfel, procurorii operativi îşi desfăşoară activitatea în 3 birouri, dintre care un birou aparţine Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.

Datorită dimensiunii reduse a birourilor, efectuarea simultană a unor activităţi de audiere şi, cu atât mai mult, de confruntare, este îngreunată.

Lipsa unor spaţii corespunzătoare se resimte şi prin aceea că fişetele care conţin lucrări întocmite în anii 2003, 2004 şi 2006 sunt depozitate pe holul parchetului.

Resursele materiale alocate Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti sunt limitate, resimţindu-se în dotarea cu materiale şi birotică.

Unitatea are în dotare 2 foto-copiatoare, dintre care unul nu funcţionează, precum şi 4 imprimante. Alte 3 imprimante au fost achiziţionate de procurori din surse proprii. În mare parte, materialele consumabile sunt achiziţionate de procurori.

O situaţie deosebită s-a înregistrat în ceea ce priveşte dotarea cu calculatoare a unităţii, strategia de informatizare a parchetului rezumându-se, până la sfârşitul anului 2007, la prezenţa a 2 calculatoare, unul repartizat spre dactilografiere, iar cel de-al 2-lea repartizat grefei.

La sfârşitul anului 2007, Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti i-au fost repartizate 16 calculatoare preluate de la Direcţia Naţională Anticorupţie. Dintre acestea, un calculator a fost alocat sediului secundar din Ploieşti, iar alte 3 calculatoare au fost alocate sediului secundar din Constanţa.

La începutul anului 2008 s-a realizat accesul la Internet şi Lex Expert.

Având în vedere aspectele învederate mai sus, nu se poate pune în discuţie organizarea şi funcţionarea sistemului ECRIS, conform Ordinului nr. 5/2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Capitolul 4. Comunicarea instituţională şi interpersonală.

Discuţiile purtate cu procurorii şi personalul auxiliar de specialitate, precum şi cele cu conducerea unităţii au reliefat existenţa unui climat corespunzător desfăşurării activităţii în interiorul unităţii, neexistând aspecte de natură disciplinară.

În ceea ce priveşte comunicarea cu unităţile ierarhic superioare, a fost evidenţiată o bună comunicare atât cu conducerea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, cât şi cu cea a Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.

Capitolul 5. Relaţia cu mass-media, asigurarea accesului la informaţiile de interes public şi transparenţa actului de justiţie.

Cu prilejul efectuării controlului, s-a constatat că , în baza Ordinului nr. 101/2002 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ordinul nr. 1262/C/2002 al Ministerului Justiţiei, conducerea parchetului a desemnat un procuror ca purtător de cuvânt, care să desfăşoare activităţi de informare publică şi relaţii cu presa. Totodată, au fost constituite comisiile de analiză a reclamaţiilor administrative privind nerespectarea drepturilor de acces la informaţiile de interes public.

În baza Circularei nr. 5490/2005 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, procurorii cu funcţii de conducere au desemnat persoanele care să se ocupe de monitorizarea aplicării legislaţiei privind protecţia datelor personale aşa cum a fost reglementată de Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

Parchetul Militar de pe lângă Parchetul Militar Bucureşti a fost înscris în registrul de evidenţă al operatorilor de date cu caracter personal, toate lucrările întocmite purtând indicativul acordat. De asemenea, unitatea nu a fost supusă unor proceduri de investigare de către Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

Capitolul 6. Îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de legi şi regulamente, implementarea strategiilor naţionale şi secvenţiale în domeniul justiţiei, aptitudini manageriale.

Din analiza şi verificarea activităţii parchetului, s-a reţinut exercitarea corespunzătoare a atribuţiilor prevăzute de legi şi regulamente.

În planurile de activitate întocmite în perioada 2006-2007 s-au prevăzut obiectivele înscrise în strategia de reformă a sistemului judiciar (monitorizarea cauzelor mai vechi de un an de la înregistrare şi 6 luni de la începerea urmăririi penale, perfecţionarea continuă a procurorilor şi personalului auxiliar), fiind desemnate persoanele responsabile cu îndeplinirea acestora.

Obiectivele prevăzute în planul de activitate au fost îndeplinite.

Aşa cum s-a arătat mai sus, au fost respectate dispoziţiile Legii                      nr. 544/2001 privind accesul la informaţii de interes public, precum şi cele ale Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

S-a întocmit şi respectat programul de primire în audienţă a persoanelor, atât de către conducerea unităţii, cât şi de către procurori.

Activitatea de monitorizare a cauzelor vechi s-a desfăşurat, în principal, în şedinţele de lucru ale procurorilor. Secvenţial, s-au efectuat controale operative curente, fără ca acestea să fie materializate în informări, care să ateste aspectele constatate şi măsurile dispuse pentru înlăturarea unor eventuale deficienţe.

În vederea cunoaşterii permanente a situaţiei cauzelor şi plângerilor aflate în lucru, de natură a permite luarea a unor măsuri eficiente pentru soluţionarea acestora, apreciem că se impune efectuarea unui control operativ curent la intervale de timp regulate, materializat în informări întocmite de conducerea unităţii.

De asemenea, cu prilejul efectuării controlului, s-a constatat respectarea dispoziţiilor Ordinului 180/2006 şi, ulterior, ale Ordinului 329/2007 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind întocmite şi comunicate în termen informările cu privire la datele solicitate.

Exercitarea unui management eficient s-a reflectat în situaţia cauzelor şi lucrărilor soluţionate sau aflate în lucru, în organizarea şi funcţionarea în bune condiţii a compartimentelor din cadrul parchetului, precum şi în existenţa unei atmosfere benefice de lucru în ceea ce priveşte personalul unităţii.

De remarcat este faptul că toate deciziile importante sunt luate în urma discuţiilor cu toţi procurorii unităţii.

Titlul III. Activitatea de urmărire penală

Capitolul 1. Dosare aflate în lucru.

La data efectuării controlului, se aflau în lucru la procurori un număr de 38 de dosare, dintre care 9 mai vechi de 1 an de la data primei sesizări şi un dosar mai vechi de 6 luni de la data începerii urmăririi penale. În 6 dosare din cele 38 de dosare aflate în lucru la procurori s-a început urmărirea penală.

Cu prilejul efectuării controlului s-a constatat că, în general, există o repartizare echilibrată a cauzelor pe procuror, ţinând cont de complexitatea acestora şi de volumul de muncă al fiecărui procuror, precum şi de sediul în care îşi desfăşoară activitatea procurorii.

Astfel, la sediul principal din Bucureşti îşi desfăşurau activitatea efectiv un număr de 6 procurori, dintre care 2 cu funcţii de conducere. Trei dintre procurorii operativi aveau în lucru, în medie, 5 dosare, iar procurorii delegaţi pe funcţii de conducere aveau în lucru câte 2 dosare.

La sediul secundar din Constanţa îşi desfăşoară activitatea un număr de 5 procurori, 3 dintre aceştia având în lucru câte 2 dosare, în timp ce doi dintre procurori aveau în lucru câte 1 dosar.

La sediul secundar din Ploieşti îşi desfăşoară activitatea efectiv un singur procuror, cu un stoc de 9 dosare în lucru (la care se adaugă alte 3 dosare soluţionate în timpul efectuării controlului).

Deşi se constată o încărcătură diferită pe procuror, în funcţie de locaţia în care îşi desfăşoară activitatea, nu se poate reţine o repartizare neechilibrată a cauzelor, având în vedere stocul extrem de redus de dosare aflate în lucru asupra fiecărui procuror, care nu poate pune în discuţie existenţa unei discrepanţe vădite în efortul de soluţionare a acestora.

În urma examinării cauzelor aflate în lucru, s-a constatat că a fost respectat principiul continuităţii în toate dosarele. Astfel, au existat redistribuiri doar în cazul a trei dosare, preluate de un procuror, prin redistribuire de la un alt delegat la Secţia parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind astfel respectate dispoziţiile art. 64 alin. 4 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată.

De asemenea, s-a constatat că, în majoritatea dosarelor, au fost administrate acte de urmărire penală constant şi ritmic. Cu toate acestea, în condiţiile unui stoc de dosare extrem de redus, s-a constatat că într-un dosar înregistrat la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti la data de 11 mai 2007, nu a fost efectuat nici un act de urmărire penală în perioada 11 mai 2007 – 14 decembrie 2007. Tergiversarea cercetărilor s-a datorat unor motive de ordin subiectiv, legate de neimplicarea procurorului în activitatea de urmărire penală.

În cauzele aflate în lucru la unitatea controlată nu s-au dispus măsuri preventive faţă de învinuiţi, percheziţii sau interceptări ale convorbirilor telefonice.

Cu prilejul efectuării controlului, s-a constatat că există o preocupare reală şi constantă a conducerii unităţii în monitorizarea cauzelor mai vechi de 1 an de la data primei sesizări şi 6 luni de la data începerii urmăririi penale, fiind întocmită o evidenţă la zi a acestor cauze, analizate periodic în şedinţele de lucru şi în discuţiile purtate cu fiecare procuror, în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 64 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată.

Această preocupare se reflectă în situaţia cauzelor analizate. Astfel, la data controlului, erau în lucru la procuror 9 dosare mai vechi de 1 an de la data primei sesizări şi 1 dosar mai vechi de 6 luni de la data începerii urmăririi penale.

Toate cele 9 dosare mai vechi de 1 an de la data primei sesizări privesc cauze înregistrate iniţial la alte unităţi de parchet şi declinate în cursul anului 2007 şi 2008 (începând cu data de 11.05.2007) în favoarea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti.

În acest sens, exemplificăm :

• un dosar în care unitatea de parchet prim sesizată este Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti la data de 06 iunie 2006. Prin Ordonanţa din 27 aprilie 2007, această unitate de parchet şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, întrucât fapta a fost săvârşită de un militar, în legătură cu atribuţiile de serviciu. Dosarul a fost trimis parchetului competent abia la data de 15 iunie 2007, fiind înregistrat şi repartizat unui procuror la data de 22 iunie 2007.
• un dosar în care unitatea de parchet prim sesizată este Direcţia Naţională Anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 24 martie 2005. Prin rechizitoriul din 3 decembrie 2007, această unitate de parchet a dispus, printre altele, disjungerea cauzei faţă de mai multe persoane şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti întrucât faptele au fost săvârşite de militari, în legătură cu atribuţiile de serviciu. Dosarul a fost înregistrat la cea din urmă unitate de parchet la data de 10 decembrie 2007.

Aceste dosare nu au fost soluţionate datorită unor cauze obiective, generate de sesizarea parchetului competent în cursul anului 2007(cele mai multe dintre dosare fiind înregistrate în cursul lunii noiembrie şi decembrie 2007), durata tipică administrării unor probatorii (expertize, constatări tehnico-ştiinţifice), complexitatea cauzei.

Cu toate acestea, aşa cum s-a arătat mai sus, în cazul unui dosar, pe lângă motivele obiective (legate de complexitatea cauzei şi necesitatea audierii mai multor persoane din toată ţara, al căror domiciliu nu se cunoaşte), se reţine şi existenţa unor împrejurări de ordin subiectiv, constând în neimplicarea procurorului în efectuarea vreunui act de urmărire penală în perioada 11 mai 2007 – 14 decembrie 2007.

În ceea ce priveşte o altă cauză, mai veche de 6 luni de la data începerii urmăririi penale, se constată că aceasta nu a fost soluţionată datorită unor cauze obiective, generate de durata probatoriilor administrate – expertize, obiecţiuni la concluziile raportului de expertiză, precizări, supliment de expertiză. În cauză a fost începută urmărirea penală la data de 1 iunie 2007.

De altfel, analizând situaţia dosarelor aflate în lucru la procuror, se constată că toate dosarele au fost înregistrate pe rolul acestui parchet în perioada 2007 – 2008.

În aceste dosare s-au respectat normele de procedură, s-au comunicat actele procesuale şi procedurale.

La data efectuării controlului, pe rolul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti erau înregistrate 6 cauze cu autori necunoscuţi, având ca obiect infracţiunea prevăzută de art. 208 – 209 Cod penal (5 cauze) şi cea prevăzută de art. 250 alin. 1 Cod penal. Trei dintre aceste cauze au fost înregistrate în cursul anului 2005, câte una fiind înregistrată în cursul anului 2000, 2003 şi 2007.

Capitolul 2. Dosare soluţionate.

În cursul anului 2006, procurorii militari din cadrul acestei unităţi de parchet au soluţionat un număr de 207 dosare, dispunând trimiterea în judecată a 20 inculpaţi prin 12 rechizitorii. În 12 dosare s-a dispus aplicarea dispoziţiile         art. 18¹ Cod penal faţă de 19 învinuiţi. În 19 dosare s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, iar în alte 121 dosare s-au dispus soluţii de neîncepere a urmăririi penale. Celelalte cauze au fost declinate altor unităţi de parchet, urmare modificărilor legislative privind competenţa după calitatea persoanei sau stabilirii inexistenţei vreunei legături între faptele militarilor cercetaţi şi atribuţiile de serviciu.

În schimb, în cursul anului 2007, procurorii militari au soluţionat un număr de 208 dosare, dintre care 10 cu rechizitoriu, prin care au fost trimişi în judecată 12 inculpaţi. În 19 cauze s-a dispus aplicarea dispoziţiilor art. 18¹ Cod penal faţă de 34 de învinuiţi. De asemenea, în 6 dosare s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de 23 de învinuiţi, iar în alte 111 dosare s-au dispus soluţii de neîncepere a urmăririi penale. Celelalte cauze au fost declinate altor unităţi de parchet.

În ceea ce priveşte anul 2008, până la data controlului se soluţionaseră 33 dosare, dintre care 3 dosare cu aplicarea dispoziţiile art. 18¹ Cod penal.

Din verificările efectuate s-a constatat că, în general , actele de urmărire penală au fost administrate constant şi ritmic, dosarele fiind soluţionate într-un termen rezonabil în înţelesul dat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. S-au constatat însă şi cauze în care nu au fost efectuate activităţi perioade îndelungate. În acest sens, exemplificăm:

• dosar soluţionat la data de 6 noiembrie 2007. Dosarul a fost înregistrat la data de 19 octombrie 2004 la fostul Parchet Militar Ploieşti, în urma desfiinţării acestei unităţi de parchet fiind înregistrat la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Bucureşti la data de 15 august 2005. Cu excepţia a 3 audieri efectuate la data de 3 iunie 2005, nu au fost administrate alte mijloace de probă până în anul 2007.
• dosar soluţionat la data de 20 noiembrie 2007. Dosarul a fost înregistrat iniţial la Parchetul Militar Ploieşti, în urma desfiinţării acestei unităţi de parchet fiind înregistrat la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Bucureşti la data de 11 august 2005. În acest dosar nu au fost efectuat nici un act de urmărire penală în cursul anului 2006.

Aceeaşi situaţie se reţine şi într-un alt dosar, soluţionat la data de 21 februarie 2007, în care nu s-au desfăşurat activităţi în perioada septembrie 2005 – februarie 2007.

De asemenea, s-a constatat că actele procedurale întocmite în aceste dosare îndeplinesc, în general, condiţiile de formă prevăzute de dispoziţiile legale, fiind îndeplinită, în cea mai mare parte, condiţia comunicării acestora.

Cu toate acestea, s-a reţinut existenţa câtorva deficienţe, izolate şi care nu sunt o constantă a activităţii acestei unităţi de parchet.

Astfel, au fost verificate toate soluţiile de scoatere de sub urmărire penală şi aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ dispuse de procurorii militari în perioada de referinţă, prilej cu care s-a constatat că îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege în ceea ce priveşte caracterul formal al acestora şi comunicarea soluţiilor conform art. 249¹ Cod de procedură penală. S-a constatat, de asemenea, că cea mai mare parte dintre sancţiunile aplicate, constând în amenzi, au fost executate, chitanţele fiind depuse la dosar.

Într-un singur caz, s-a dispus la data de 6 iunie 2007, aplicarea sancţiunii administrative constând în avertisment, fără ca ulterior să se procedeze la întocmirea procesului verbal de punere în executare a sancţiunii, conform dispoziţiilor art. 441¹ Cod de procedură penală raportat la art. 487 Cod de procedură penală.

Deficienţe izolate au fost constatate şi în ceea ce priveşte comunicarea soluţiilor dispuse în dosare, respectiv:

• necomunicarea soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale:

ex.: dosar soluţionat la data de 31 ianuarie 2006. În dispozitivul soluţiei s-a precizat că soluţia se comunică la cerere, deşi acest mod de comunicare nu este prevăzut ca atare în niciunul din textele legale. În acelaşi sens este şi dosarul, soluţionat la data de 31 ianuarie 2006, în care soluţia nu a fost comunicată.

• comunicarea, în conţinutul unei adrese, a unei sinteze                               a dispozitivului soluţiei, fără ataşarea unui exemplar al soluţiei emise în dosar, conform art. 228 alin. 6 Cod de procedură penală, aspecte constatate în trei dosare.

O altă disfuncţionalitate constatată în urma verificării dosarelor soluţionate în cursul anului 2006 priveşte un dosar înregistrat la data de 12 octombrie 2005. La data de 13 octombrie 2005, procurorul căruia i s-a repartizat dosarul spre soluţionare a formulat un raport în cauză, arătând că se află în relaţii apropiate cu persoana cercetată.

Deşi nu a invocat expres cazul de incompatibilitate în care se afla şi nu şi-a intitulat raportul ca fiind o cerere de abţinere, din conţinutul acestuia rezultă evident natura cererii formulate, respectiv de abţinere.

Cu toate acestea, conducerea unităţii s-a rezumat la a distribui cauza unui alt procuror printr-o rezoluţie olografă, fără a respecta dispoziţiile art. 53 Cod de procedură penală, care prevăd obligativitatea întocmirii actului procedural al ordonanţei.

Capitolul 3. Analiza indicatorilor de calitate.

În perioada de referinţă, la nivelul unităţii s-au înregistrat, în cursul anului 2006, o singură cauză în care s-a înregistrat o achitare definitivă a unui inculpat.

Soluţia priveşte un dosar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, în care s-a dispus trimiterea în judecată a unui inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 184 al.2 şi 4 Cod penal. Prin sentinţa penală din 7 iunie 2005, Tribunalul Militar Bucureşti a dispus achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală, reţinând că vinovat de producerea accidentului de circulaţie este cel de-al doilea conducător auto implicat în accident, faţă de care se dispusese o soluţie de scoatere de sub urmărire penală.

În cursul anului 2007, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti a înregistrat 3 cauze cu 3 inculpaţi achitaţi definitiv, dintre care, faţă de un inculpat , instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 18¹ Cod penal.

Întrucât gradul de pericol social al unui inculpat ţine, în cazul de faţă, de aprecierea instanţei de judecată, nu s-a reţinut ca imputabilă această achitare.

Cea de-a doua achitare priveşte un dosar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, în care s-a dispus trimiterea în judecată a trei inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 – 209 Cod penal. Cu prilejul judecării apelului, faţă de unul dintre inculpaţi (condamnat în instanţa de fond la o pedeapsă privativă de libertate de 2 ani închisoare), instanţa a dispus achitarea acestuia, în temeiul art. 10 lit. c Cod de procedură penală, reţinând că fapta a fost săvârşită de ceilalţi coinculpaţi. Soluţia instanţei de apel a fost menţinută de instanţa de recurs. În urma analizării cauzei, s-a apreciat că achitarea nu este imputabilă procurorului.

Întrucât achitarea dispusă de instanţa de judecată priveşte un dosar vechi, instrumentat în perioada în care competenţa după calitatea persoanei era semnificativ mărită şi numărul de cauze instrumentate, implicit al rechizitoriilor întocmite, era vădit important, se poate aprecia că o achitare, raportată la numărul de rechizitorii întocmit, nu este de natură să caracterizeze un indicator scăzut de calitate pe acest segment al activităţii parchetului.

Cea de-a treia achitare a fost dispusă într-un dosar al fostului Parchet Militar Ploieşti.

La nivelul acestei unităţi de parchet nu s-a înregistrat nici o cauză în care instanţa de judecată să fi dispus restituirea pentru refacerea sau completarea urmăririi penale. De asemenea, nu s-au înregistrat cazuri de inculpaţi arestaţi preventiv faţă de care să se fi dispus soluţii de scoatere de sub urmărire penală.

În schimb, în cursul anului 2006, s-au înregistrat 5 infirmări ale soluţiilor dispuse de procurori, iar în cursul anului 2007 s-au înregistrat 4 asemenea infirmări.

Trei din cele 5 infirmări înregistrate în anul 2006 au fost dispuse de prim procurorul unităţii, în urma admiterii plângerilor formulate în temeiul art. 278 Cod procedură penală. În acest sens, exemplificăm:

• dosar înregistrat la data de 26 ianuarie 2006, soluţionat printr-o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale la data de 24 martie 2006. Prin rezoluţia din 23 mai 2006, prim procurorul parchetului a admis plângerea formulată conform art. 278 Cod de procedură penală şi, constatând că nu au fost identificate toate persoanele implicate şi nu s-a dispus o soluţie faţă de toţi făptuitorii, s-a dispus infirmarea soluţiei şi completarea cercetărilor. O nouă soluţie de neîncepere a urmăririi penale a fost emisă la data de 10 iulie 2006, ulterior fiind respinsă cea de-a doua plângere formulată conform art. 278 Cod de procedură penală.
• dosar soluţionat la data de 19 mai 2006 printr-o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale dispuse în temeiul art. 228 alin. 4 raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală. Soluţia a fost infirmată prin rezoluţia din 25.07.2006 a prim procurorului unităţii, urmare admiterii plângerii formulate conform art. 278 Cod de procedură penală. S-a reţinut nelegalitatea soluţiei iniţiale în ceea ce priveşte temeiul juridic al soluţiei, dispunându-se neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. 1 combinat cu art. 10 lit. g Cod procedură penală.

Celelalte 2 infirmări sunt dispuse de Tribunalul Militar Bucureşti,                   şi privesc soluţiile de neîncepere a urmăririi penale dispuse în două dosare.                    Ambele dosare au fost trimise, ulterior, altor unităţi de parchet, apreciate ca fiind competente în cauză.

În cursul anului 2007 au fost înregistrate 4 infirmări ale soluţiilor dispuse de procurori. Cele 4 dosare au fost soluţionate iniţial cu neînceperea urmăririi penale, iar după infirmare, 3 dintre ele au păstrat soluţia iniţială.

În schimb, situaţia diferă într-o cauză:

Prin ordonanţa din 25 mai 2007, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală şi art. 11 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale faţă de o persoană pentru săvârşirea infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. 2 Cod penal şi clasarea cauzei.

Cu prilejul controlului tematic efectuat de procurori anume desemnaţi din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel s-a constatat că soluţia emisă în dosar este nelegală, fiind sesizată conducerea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar. Soluţia a fost infirmată ca nelegală, în temeiul art. 64 alin .3 din Legea nr. 303/2004, prin ordonanţa primului procuror din data de 08 august 2007.

În cele din urmă, la data de 19 octombrie 2007, în dosar s-a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penală şi aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ, constând în amendă.

Trei din cele 4 infirmări au fost dispuse de către conducătorul unităţii               (1 infirmare dispusă în temeiul art. 278 Cod de procedură penală în dosarul                nr. 52/P/2007 şi 2 infirmări dispuse din oficiu în temeiul art. 64 alin. 3 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, în dosarele nr. 139/P/2006 şi 211/P/2005) şi privesc doar motive de nelegalitate, conform dispoziţiilor art. 64 alin. 3 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată.

Titlul IV. Activitatea judiciară

La Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti participă în şedinţele de judecată 4 procurori.

Repartizarea procurorilor în şedinţele de judecată a fost făcută în şedinţa din data de 28 ianuarie 2008 a Colegiului de conducere a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, ca urmare a adresei nr. 819/10 decembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti prin care s-au comunicat şedinţele de judecată planificate în perioada ianuarie – martie 2008.

Fiecare procuror are întocmite fişe de şedinţă, iar cele care au fost avute în vedere în cauzele în care s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti sunt prinse în mape speciale, alături de pronunţările dispuse în cauză.

De asemenea, la nivelul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti există evidenţe, respectiv registre care să permită cunoaşterea la timp şi in mod complet a activităţii judiciare.

Soluţiile pronunţate de instanţa de judecată sunt analizate în şedinţele de lucru cu procurorii, şedinţe care au loc săptămânal.

În cursul anului 2006 au fost exercitate un număr de 7 căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţa de judecată.

Astfel, au fost declarate un număr de 4 apeluri în materie penală, din care 3 au fost admise, iar unul este nesoluţionat. În materie civilă a fost declarat un apel care a fost admis.

Au fost declarate 2 recursuri în materie penală, în temeiul dispoziţiilor    art. 278¹ alin. 10 Cod procedură penală, ambele recursuri fiind respinse.

În cursul anului 2007 a fost declarat 1 apel care a fost admis.

În perioada supusă controlului nu au fost cazuri în care să fi fost admise căile de atac ale părţilor pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, iar procurorii să nu fi acţionat în sensul exercitării căilor de atac.

De menţionat este faptul că, la data de 31 martie 2006 a fost primită o notă de la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel prin care se atrăgea atenţia asupra unei hotărâri judecătoreşti nelegale, pronunţată însă în cursul anului 2005, care a fost desfiinţată în calea de atac a apelului exercitată de inculpat, iar procurorul de şedinţă, deşi se impunea să declare apel, nu a făcut-o.

De asemenea, în cursul anului 2006 au fost soluţionate un număr de 2 revizuiri, înaintate instanţei de judecată cu propuneri de respingere.

În cursul anului 2007 au fost înregistrate un număr de 8 cereri de revizuire, din care una înaintată instanţei de judecată cu propunere de respingere, iar celelalte trimise spre soluţionare organului competent.

Verificând termenele de redactare a motivelor de apel şi recurs s-a constatat că au fost identificate situaţii în care aceste căi de atac nu au fost soluţionate într-un termen rezonabil, având în vedere şi volumul de activitate redus de la nivelul parchetului.

De asemenea, au fost identificate situaţii în care termenele de soluţionare a cererilor de revizuire au fost depăşite.

Astfel, în cursul anului 2006 au fost motivate, în perioade cuprinse între 2 luni şi 4 luni un număr de două apeluri, respectiv cele declarate împotriva sentinţei penale din 26 iulie 2006 şi a sentinţei penale din 15 noiembrie 2006, şi un recurs, respectiv cel declarat împotriva sentinţei penale din 20 iulie 2006.

În cursul anului 2007 doar un apel a fost motivat într-o perioadă de 2 luni, respectiv cel declarat împotriva sentinţei penale nr. 36 din 14 iunie 2007.

De asemenea, în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor de revizuire, s-a constatat că în cursul anului 2006 din cele două cereri , una a fost soluţionată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 399 alin. 4 Cod de procedură penală. Este vorba de cererea de revizuire înregistrată la data 06 decembrie 2006 soluţionată la data de 15 martie 2007.

Aceeaşi situaţie s-a regăsit şi în cursul anului 2007, când din totalul de 8 cereri, 3 au fost soluţionate cu depăşirea termenului prevăzut de lege, una fiind trimisă instanţei de judecată cu propunere de respingere, iar celelalte două fiind trimise organului competent spre competentă soluţionare.

Astfel, cererea de revizuire înregistrată la data de 4 iunie 2007 a fost soluţionată prin propunere de respingere la data de 19 septembrie 2007, cererea înregistrată la data de 29 mai 2007 a fost trimisă organului competent la data de 7 noiembrie 2007 şi cererea înregistrată la data de 8 iunie 2007 trimisă Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel spre competentă soluţionare, iar apoi această din urmă unitate trimite Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti la data de 19 iulie 2007 una din cererile de revizuire formulată iniţial, aceasta fiind trimisă organului competent, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti abia la data de 22 noiembrie 2007.

Titlul V. Analiza plângerilor împotriva soluţiilor.

În cursul anului 2006 au fost soluţionate un număr de 14 plângeri împotriva soluţiilor, iar în cursul anului 2007 un număr de 9 plângeri împotriva soluţiilor.

În cazurile în care s-a dispus infirmarea soluţiilor, urmare admiterii plângerilor, s-au avut în vedere doar aspectele de nelegalitate a acestora, în conformitate cu dispoziţiile art. 64 alin. 3 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară.

În general, plângerile au fost soluţionate în termen, constatându-se în toate cazurile comunicarea soluţiilor dispuse.

În câteva cazuri izolate s-a constatat depăşirea termenului prevăzut de art. 278 Cod de procedură penală, respectiv în 3 dosare (plângere primită la data de 17 aprilie 2006 şi soluţionată la 18 mai 2006), (plângere primită la 14 septembrie 2006 şi soluţionată la 04 octombrie 2006) şi ( plângere primită la 28 martie 2007 şi soluţionată la 26 aprilie 2007).

Un mod inovator de soluţionare a unei plângeri împotriva soluţiei, fără corespondenţă în dispoziţiile art. 278 Cod procedură penală, s-a reţinut în următoarea cauză:

Prin rezoluţia din data de 20 decembrie 2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 206 Cod penal. Împotriva acestei soluţii s-a formulat plângere. Cu prilejul analizării acestei plângeri de către conducerea unităţii, precum şi a soluţiei dispuse în cauză, s-a constatat că rezoluţia din 20 decembrie 2005 a fost dispusă cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la competenţa după materie, fiind lovită astfel de nulitate absolută. Cu toate acestea, prim procurorul militar adjunct s-a rezumat a dispune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, fără a infirma soluţia iniţială.

Se constată astfel, că în acest dosar au fost emise două soluţii cu privire la aceeaşi faptă, valabile pe deplin în măsura în care nici una nu a fost infirmată.

Titlul VI. Analiza plângerilor, memoriilor şi sesizărilor.

În cursul anului 2006, în Registrul de evidenţă a cererilor, memoriilor şi plângerilor s-au înregistrat 282 asemenea lucrări, iar în cursul anului 2007 au fost înregistrate un număr de 201 lucrări.

În urma verificării acestora s-a constatat că, în general, lucrările au fost soluţionate în termenul de 30 de zile prevăzut de O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, modificată şi aprobată prin Legea nr. 233 din data de 23 aprilie 2002 , fiind comunicat petiţionarilor rezultatul verificărilor.

Cu toate acestea s-au identificat şi cazuri în care acest termen a fost depăşit, ca de exemplu: lucrarea din data de 16 august 2006 soluţionată la data de 05 decembrie 2006, lucrarea din data de 19 mai 2006 soluţionată la data de 27 iunie 2006, lucrarea din data de 01 iunie 2006 soluţionată la data de 11 iulie 2006, lucrarea din data de 11 septembrie 2007 soluţionată la 12 decembrie 2007, lucrarea înregistrată la 22 octombrie 2007 soluţionată la 11 februarie 2008, lucrarea înregistrată la 16 februarie 2007 soluţionată la 18 februarie 2008, lucrarea înregistrată la 15 august 2005 soluţionată la 11 septembrie 2007, lucrarea înregistrată la data de 15 august 2005 soluţionată la 12 septembrie 2007, lucrarea înregistrată la 22 noiembrie 2006 soluţionată la 06 februarie 2008.

Dacă în unele dintre cazuri, tergiversarea soluţionării plângerilor ar putea fi justificată de audierile petiţionarilor în vederea precizării obiectului plângerii şi efectuarea altor verificări ( în acest sens ex. un număr de două lucrări….) în alte cazuri tergiversarea nu are o asemenea justificare, întrucât procurorul s-a rezumat la a trimite plângerea la organul competent( ex. două lucrări…).

Deficienţe s-au înregistrat şi în ceea ce priveşte comunicarea modului de soluţionare a plângerilor. Astfel, cu titlul de exemplu, în două lucrări nu s-a comunicat petenţilor faptul că plângerile au fost trimise altor unităţi de parchet spre competentă soluţionare.

În alte cazuri, plângerile au fost clasate şi arhivate fără a se fi comunicat petiţionarilor modul de rezolvare a acestora, ca de ex. două lucrări. În acest din urmă caz, plângerile petiţionarei au fost clasate şi arhivate prin rezoluţia olografă a conducătorului unităţii, la data înregistrării acestora, fără a exista o motivare care să justifice clasarea.

Disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte respectarea dispoziţiilor O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, modificată şi aprobată prin Legea nr. 233 din data de 23 aprilie 2002, sunt legate şi de efectuarea de verificări în sesizările anonime, deşi potrivit dispoziţiilor art. 7 acestea se clasează fără efectuarea altor verificări. În acest sens exemplificăm lucrarea cu nr. 475/2006.

De asemenea au fost identificate situaţii în care, plângeri şi sesizări care vizau aspecte de natură penală, formulate în temeiul art. 222 Cod de procedură penală, au fost înregistrate în mod greşit în registrul de plângeri, efectuându-se verificări similare unor acte premergătoare. În acest sens, sunt două lucrări, finalizate prin referate în care s-a apreciat că plângerile sunt neîntemeiate şi s-a propus clasarea acestora. Prin acest mod de soluţionare a unor plângeri penale, comunicat petiţionarilor, le-a fost îngrădit acestora dreptul de a exercita căile de atac prevăzute de lege.

O situaţie similară se reţine şi în cazul unei lucrări, în care Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti a fost sesizat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu privire la cercetările preliminare efectuate referitoare la accidentul de muncă suferit de un militar. Deşi în cauză se impuneau a fi efectuate cercetări în legătură cu nerespectarea normelor de protecţie a muncii potrivit art. 23 alin. 2 din Legea nr. 90/1996 privind protecţia muncii în cadrul unui dosar penal, verificările au fost efectuate în afara cadrului legal, în final apreciindu-se printr-un referat întocmit de către procuror că nu există indicii privind săvârşirea vreunei infracţiuni din cele prevăzute de art. 34 – 39 din Legea nr. 90/1996.

Analizând întreaga perioadă vizată de control, se reţine că cele mai multe deficienţe privesc plângerile înregistrate în cursul anului 2006.

În vederea înlăturării acestor deficienţe, se impune efectuarea periodică a unor controale operative privind lucrările aflate asupra procurorilor, pentru a identifica şi înlătura motivele de tergiversare a soluţionării plângerilor.

De asemenea, se impune analizarea şi respectarea strictă a dispoziţiilor Ordonanţei 27/2001 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, modificată şi aprobată prin Legea nr. 233 din data de 23 aprilie 2002 , precum şi ale dispoziţiilor art. 221 şi următoarele din Codul de procedură penală.

Titlul VI. Activitatea de grefă, registratură şi arhivă

Activitatea de primire, înregistrare şi circulaţie a lucrărilor se efectuează cu respectarea Regulamentului de ordine interioară a parchetelor, aprobat prin Ordinul 529/C /2007 al ministrului justiţiei.

Singurele disfuncţionalităţi constatate sunt neindicarea cartării VIII/1, prevăzută de Nomenclatorul arhivistic, aprobat prin Ordinul Procurorului General nr. 24/23 aprilie 1997, în cazul lucrărilor înregistrate în registrul R 19, precum şi înregistrarea plângerilor împotriva soluţiilor, formulate conform art. 278 Cod de procedură penală, în registrul penal, la partida dosarului a cărui soluţie este contestată, iar nu cu cartarea II/2, prevăzută de Nomenclatorul arhivistic.

A fost analizată şi respectarea dispoziţiilor Regulamentului de ordine interioară a parchetelor, aprobat prin Ordinul 2850/C/2004 al ministrului justiţiei, având în vedere perioada supusă controlului şi actele normative aplicabile în timp.

Registrele şi condicile sunt completate corespunzător, fără ştersături, în mod cronologic. Doar în cazul registrului de evidenţă a dosarelor cu urmărire penală începută se reţine faptul că menţiunile privind începerea urmăririi penale nu sunt completate cronologic. Disfuncţionalitatea este generată de existenţa celor două sedii secundare, procurorii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestora comunicând cu întârziere măsurile dispuse.

Se recomandă conducerii unităţii luarea măsurilor necesare pentru evitarea pe viitor a acestei nereguli.

În ceea ce priveşte activitatea arhivei, din verificările efectuate s-a constatat că inventarul documentelor păstrate în arhivă este întocmit pentru dosarele şi lucrările create până în anul 1987. Pentru documentele cu termen de păstrare permanent, inventarul este întocmit la zi.

Prin procesele verbale din 7 martie 2007, s-au predat documentele create în perioada 1975-1980, aceasta constituind prima predare a unor documente după anul 1989.

De menţionat este faptul că la data preluării funcţiei de către primul grefier, în anul 2003, inventarul era întocmit pentru documentele create până în anul 1974, fiind predate doar documentele create până la sfârşitul acelui an.

Dosarele şi lucrările sunt păstrate în arhivă, sortate pe ani, fără a fi sortate pe compartimente de activitate şi termene de păstrare.

Deşi se reţine existenţa unor întârzieri în actualizarea activităţii în ceea ce priveşte compartimentul arhivă, nu se poate aprecia că acestea sunt imputabile conducătorului unităţii şi persoanelor anume desemnate în acest sens, având în vedere următoarele aspecte:

• lipsa echipamentului informatic necesar;
• existenţa unui volum mare de documente create, raportată la neefectuarea vreunei activităţi până în anul 2003;
• lipsa unor spaţii corespunzătoare depozitării arhivei.

Apreciem că se impune continuarea demersului iniţiat în anul 2003 şi accelerarea acestuia, în sensul măsurilor dispuse de conducerea unităţii.

PARCHETUL MILITAR DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MILITAR IAŞI

Titlul I: Cadru general – prezentarea Parchetului Militar Iaşi

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi funcţionează în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată şi modificată şi are competenţa teritorială judeţele Bacău, Botoşani, Galaţi, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui şi Vrancea.

Sediul principal al unităţii este în Iaşi, iar un sediu secundar (locaţie) este în Municipiul Bacău.

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi este condus de prim procurorul militar căpitan magistrat Rotariu Irinel, ajutat de prim procurorul militar adjunct căpitan magistrat Prelipcean Gheorghe, numiţi în funcţie prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 121 din 15 decembrie 2005.

De precizat că până în luna octombrie 2007 activitatea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi s-a desfăşurat în 3 birouri de la mansarda Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi când, Ministerul Apărării Naţionale, de comun acord cu Brigada 15 Mecanizată „Podu Înalt” Iaşi a pus la dispoziţia parchetului un spaţiu în clădirea Comenduirii Garnizoanei Iaşi.

În prezent se fac lucrări de construire a sediului destinat Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi şi Tribunalului Militar Iaşi situat în str. Elena Doamna nr. 55, care este în stadiu incipient şi face obiectul unui litigiu civil din luna martie 2007.

De asemenea, Consiliul Judeţean Iaşi a repartizat în luna septembrie 2006 un spaţiu Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, Tribunalului Militar Iaşi şi Serviciului Anticorupţie Iaşi al Direcţiei Naţionale Anticorupţie în str. Vasile Alecsandri nr. 6, însă în acesta îşi desfăşoară activitatea mai multe societăţi comerciale care se află în litigiu cu Consiliul Judeţean Iaşi.

TITLUL II : Verificarea organizării eficiente a activităţii, a comportamentului şi comunicării, a asumării responsabilităţilor şi a aptitudinilor manageriale

Capitolul 1: Folosirea adecvată a resurselor umane şi materiale.

1.1. Resurse umane.

Schema de personal a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi prevede un număr de 13 procurori, 6 grefieri (dintre care 1 grefier şef), 3 referenţi şi un îngrijitor.

Dintre posturile prevăzute în schemă, un număr de 6 posturi de procuror şi postul de îngrijitor sunt vacante.

Personalul care îşi desfăşoară efectiv activitatea a fost împărţit pe compartimente de activitate, la cele două sedii ale unităţii, prin ordin al prim procurorului, astfel:

• La sediul din Iaşi: 5 procurori militari, grefierul şef, 2 grefieri şi

un referent.

• La sediul din Bacău: 2 procurori militari, 2 grefieri şi 2 referenţi.

Menţionăm faptul că domnul procuror militar locotenent colonel magistrat Chifan Silviu şi-a început activitatea la Parchetul Militar Iaşi în luna noiembrie 2007, iar procuror lt. col. Pânzariu Liviu a fost delegat începând cu data de 1 octombrie 2006 la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel pe o perioadă de 90 zile şi pe o perioadă de 180 zile începând cu data de 3 ianuarie 2007 în cadrul aceleiaşi unităţi de parchet.

O situaţie specială s-a constatat cu privire la delegarea domnului procuror militar colonel magistrat Stoica Gheorghe la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti, astfel: prin Ordinele nr. 2532 din 27 decembrie 2006 şi nr. 647 din 21 martie 2007 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus delegarea procurorului la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti în perioada 3 ianuarie 2007 – 1 iulie 2007. Ulterior, prin hotărârea nr. 277 din 23 august 2007 a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă cererea de detaşare formulată de procuror. Cu toate acestea, procurorul a continuat să îşi desfăşoare activitatea la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti, în baza unei delegări dispuse de procurorul general al acestui parchet, în baza art. 135 Cod procedură penală raportat la art. 132 şi art. 133 Cod procedură penală, în mai multe dosare având ca obiect cercetarea unor sesizări formulate de către Federaţia Foştilor Deţinuţi Politici şi Luptători Anticomunişti.

Cercetările vizează împrejurările în care un număr mare de persoane au fost ucise în perioada regimului comunist în diferite circumscripţii şi zone din teritoriu, în sistemul Penitenciar şi în afara acestuia.

La acea dată, în structura Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti – Secţia de urmărire penală, îşi desfăşurau activitatea doi procurori (şeful secţiei şi un procuror), fapt pentru care s-a solicitat celor 4 unităţi de parchete militare aflate în circumscripţia Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti să efectueze acte premergătoare, prin delegare, în principal identificarea unor persoane şi stabilirea cauzelor şi împrejurărilor în care au decedat.

În acest scop, la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi au fost trimise un număr de 54 dosare în care au fost delegaţi procurorii care îşi desfăşoară efectiv activitatea la această unitate de parchet, iar procurorului militar colonel magistrat Stoica Gheorghe i-au fost repartizate distinct, de conducerea Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti, un număr de 163 dosare.

Prim procurorul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi a făcut demersuri pentru ca procurorul militar colonel magistrat Stoica Gheorghe să îşi reia activitatea la această unitate de parchet, după respingerea cererii de detaşare de către Consiliul Superior al Magistraturii, sens în care a întocmit raportul adresat la 27 august 2007 Procurorului General al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti şi la 6 septembrie 2007 adresat Secţiei Parchetelor Militare, precum şi raportul din 18 ianuarie 2008 adresat procurorului şef al Secţiei Parchetelor Militare.

Se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 135 Cod procedură penală, organul de urmărire penală poate dispune efectuarea unor acte de procedură şi prin delegarea unui organ ierarhic inferior, însă se impunea ca procurorul militar colonel magistrat Stoica Gheorghe să îşi desfăşoare activitatea efectiv, după expirarea ordinelor de delegare emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la sediul Parchetului Militar Iaşi, unitate în cadrul căreia prim procurorul îi putea repartiza dosare şi lucrări înregistrate în evidenţele unităţii de parchet anterior menţionate.

Împărţirea personalului care îşi desfăşoară activitatea efectiv la cele două sedii (sediul principal din Iaşi şi locaţia din Municipiul Bacău) a fost realizată în mod judicios, existând un echilibru între sarcinile specifice atribuite fiecărei categorii de personal.

1.2. Dotarea tehnico-materială şi informatică

Unitatea este informatizată din luna august 2006, fiecare procuror, grefierul şef şi grefierii beneficiind de câte un calculator. Mijloacele informatice au fost preluate de la Parchetele de pe lângă Curţile de Apel Iaşi şi Bacău, o parte dintre acestea fiind conectate la INTERNET.

Pe toate calculatoarele procurorilor militari şi al grefierului şef este instalat programul legislativ „Lex Expert” produs de Compania de Informatică Neamţ, în baza contractului încheiat de Secţia Parchetelor Militare cu aceasta în anul 2002.

Infrastructura mai cuprinde 4 autoturisme, toate funcţionale.

Capitolul 2: Organizarea pregătirii profesionale şi perfecţionării continue a procurorilor şi a personalului auxiliar de specialitate.

În anul 2006, toţi procurorii din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi au participat la cursuri de perfecţionare a pregătirii profesionale organizate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti, împreună cu specialişti ai Institutului Naţional al Magistraturii, în domeniile: drept comunitar, practică neunitară în materie penală şi cooperare judiciară internaţională în materie penală.

În luna septembrie 2006, purtătorul de cuvânt al unităţii a participat la un seminar de formare al purtătorului de cuvânt la instanţe şi parchete organizat de Institutul Naţional al Magistraturii în colaborare cu Curtea de Apel Iaşi.

De asemenea, în luna septembrie 2006, prim procurorul şi prim procurorul adjunct au participat la seminarul cu tema „Management judiciar şi cooperare internaţională”, organizat de Institutul Naţional al Magistraturii în colaborare cu Asociaţia Magistraţilor din Iaşi şi Fundaţia „Alternative Sociale”.

În anul 2007, prim procurorul militar, căpitan magistrat Rotariu Irinel a absolvit cursul de formare al formatorilor la disciplina „Etică şi deontologie profesională” organizat de Institutul Naţional al Magistraturii.

Prim procurorul unităţii a luat măsuri pentru organizarea activităţii de pregătire profesională a personalului auxiliar în condiţiile Legii nr. 567 din 9 decembrie 2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.

În baza Ordinului nr. 84 din 27 aprilie 2007 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, domnul prim procuror adjunct căpitan magistrat Prelipcean Gheorghe a fost desemnat în calitate de coordonator pentru realizarea activităţii de formare profesională continuă a personalului auxiliar de specialitate din cadrul unităţii.

Astfel, grefierii din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, au urmat în cursul anului 2007 cursuri de informatică şi au participat la următoarele seminarii de pregătire profesională:

În cursul anului 2006, grefierul şef Borş Elena a participat în perioada 27 – 29 noiembrie 2006 la seminarul cu tema „Deontologie profesională şi statistică judiciară”, în calitate de formator al Şcolii Naţionale de Grefieri, iar grefierul Sava Mihaela a participat, în perioada 13 – 15 decembrie 2006 la seminarul cu tema „Drept procesual penal”.

În cursul anului 2007, grefierii au participat la următoarele seminarii de pregătire profesională:

Grefierul şef Borş Elena a participat în perioada 26 – 28 martie 2007 în calitate de formator al Şcolii Naţionale de Grefieri la seminarul cu tema „Deontologie profesională şi statistică judiciară”.

Grefierul Moisiuc Cornelia a participat în perioada 14 – 18 mai 2007 la cursul de informatică.

Grefierul Ursescu Luminiţa a participat în perioada 5 – 7 februarie 2007 la seminarul cu tema „Deontologie profesională”, iar în perioada 26 – 28 martie 2007 la seminarul cu tema „Statistică judiciară”.

Grefierul Manolache Simona a participat în perioada 12 – 14 martie 2007 la seminarul cu tema „Drept procesual penal”.

Capitolul 3: Comportamentul şi comunicarea cu procurorii, personalul auxiliar, contractual, judecători, justiţiabili şi ceilalţi participanţi la procesul penal şi cu alte instituţii.

În scopul verificării modului în care prim procurorul şi prim procurorul adjunct se comportă în relaţiile interumane, s-au purtat discuţii cu personalul unităţii şi cu preşedintele Tribunalului Militar Iaşi.

S-a relevat o atmosferă de lucru principială, relaţiile dintre procurorii cu funcţie de conducere şi ceilalţi angajaţi fiind corecte, bazate pe respect şi echidistanţă.

Relaţiile cu judecătorii din cadrul Tribunalului Militar Iaşi au fost caracterizate ca fiind principiale, în limitele competenţelor prevăzute de lege.

Capitolul 4: Relaţiile cu mass-media. Asigurarea accesului la informaţiile de interes public.

Purtător de cuvânt a fost desemnat procurorul militar căpitan magistrat Chirilă Macovei Catrinel (pentru sediul din Iaşi) şi procurorul militar căpitan magistrat Petraru Constantin (pentru sediul din Bacău).

În cursul anului 2006, au fost înregistrate un număr de 10 cereri prin care au fost solicitate informaţii de interes public, în baza Legii nr. 544/2001 şi nr. Legii nr. 677/2001. Au fost admise 7 cereri, 3 cereri au fost respinse parţial, dintre acestea 4 fiind solicitări ale unor persoane fizice şi 6 solicitări ale unor persoane juridice.

În anul 2007, au fost înregistrate un număr de 5 solicitări, 3 dintre acestea fiind formulate de persoane fizice şi 2 de persoane juridice. Toate solicitările au fost admise.

De asemenea, au fost înregistrare 2 cereri de acreditare ale reprezentanţilor presei scrise, care au fost aprobate.

În anii 2006 şi 2007 nu s-au înregistrat solicitări de consultare, modificare sau opoziţie la datele cu caracter personal deţinute sau prelucrate la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi.

Unitatea nu a fost supusă de către Autoritatea Naţională de Supraveghere a prelucrării datelor cu caracter personal, procedurilor prevăzute de art. 11 alin. 3 lit. d din Legea nr. 677/2001.

Capitolul 5: Organizarea activităţii de primire în audienţă a cetăţenilor, precum şi activităţii de rezolvare a sesizărilor şi reclamaţiilor.

La nivelul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, activitatea de primire în audienţă are loc zilnic, pe tot parcursul programului de lucru, la ambele sedii (din Iaşi şi Bacău).

În perioada 1 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2007 au fost primite în audienţă de către procurori şi conducerea parchetului un număr de 107 persoane.

Capitolul 6: Răspunderea disciplinară.

În cursul anilor 2006 – 2007, nu au fost înregistrate situaţii care să atragă răspunderea disciplinară a procurorilor sau a personalului auxiliar.

Capitolul 7: Verificarea aptitudinilor manageriale.

Controlul efectuat cu privire la activitatea desfăşurată de prim procurorul militar şi prim procurorul militar adjunct ai Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, a urmărit îndeosebi capacitatea acestora:

• de a identifica activităţile care trebuiau desfăşurate în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi şi de a le planifica astfel încât rezultatele obţinute să se încadreze în parametrii unei performanţe profesionale;
• de a stabili atribuţiile şi de a realiza o repartizare echilibrată şi echitabilă a acestora;
• de a armoniza deciziile şi acţiunile personalului din subordine;
• de a lua decizii potrivit competenţelor legale şi de a-şi asuma răspunderea pentru acestea;
• de a identifica deficienţele înregistrate în activitatea procurorilor şi personalului din subordine şi de a lua măsuri pentru corectarea lor la timp.

a). Activitatea de planificare:

Verificarea activităţii de planificare a vizat atât respectarea principiilor stabilite în Strategia de reformă şi îndeplinirea obiectivelor generale ale parchetelor prevăzute în art. 62 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată şi modificată, cât şi obiectivele operaţionale ce decurg din prevederile Regulamentului de ordine interioară al Ministerului Public şi de necesităţile impuse de activitatea desfăşurată în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi.

Repartizarea procurorilor şi a personalului auxiliar de specialitate pe compartimente de activitate s-a realizat prin ordine ale prim procurorului în care au fost detaliate şi toate tipurile de registre, condici, necesare bunei desfăşurări a activităţii în cadrul unităţii.

Prin aceleaşi ordine, a fost desemnat procurorul criminalist (locotenent colonel magistrat Chifan Silviu), purtătorul de cuvânt al instituţiei (procuror militar căpitan magistrat Chirilă Macovei Catrinel pentru sediul din Iaşi şi procurorul militar căpitan magistrat Petraru Constantin pentru sediul din Bacău), au fost desemnaţi membrii Comisiei pentru constituirea, ordonarea, inventarierea, evidenţa, folosirea, depozitarea şi distrugerea arhivei.

Astfel, toţi procurorii de la sediul din Iaşi efectuează urmărire penală şi participă la şedinţele de judecată ale Tribunalului Militar Iaşi, iar procurorii care îşi desfăşoară activitatea la sediul din Bacău efectuează numai urmărire penală.

Activitatea este judicios împărţită, întrucât în măsura în care procurorii militari care îşi desfăşoară activitatea la sediul din Bacău ar participa la şedinţele de judecată de la Tribunalul Militar Iaşi, s-ar înregistra cheltuieli nejustificate generate de transportul acestora între localităţile Bacău şi Iaşi.

b). Activitatea de îndrumare şi control:

Obiectivele cuprinse în programele de activitate sunt diversificate, cuprind obiective referitoare la activitatea de urmărire penală, judiciară, personal şi învăţământ. Unele dintre acestea au termene trimestriale şi semestriale de realizare, dar cele mai multe au caracter permanent, ca de exemplu verificarea activităţii de urmărire penală în cauzele aflate în lucru, asigurarea pregătirii procurorilor în vederea participării la şedinţele de judecată.

În cursul anilor 2006 – 2007, prim procurorul a efectuat controale şi a întocmit materiale referitoare la:

• analiza datelor statistice trimestrial şi semestrial;
• analiza cauzelor aflate în curs de urmărire penală la procuror,            scop în care au fost organizate şedinţe de lucru săptămânal, în care au                    fost discutate şi măsurile necesare pentru soluţionarea operativă a dosarelor;
  ● analiza semestrială a activităţii judiciare în cauzele penale şi redactarea materialelor privind analiza indicatorilor de calitate a activităţii procurorilor;
• verificarea permanentă a funcţionării Serviciului de grefă şi a activităţii de primire, înregistrare şi circulaţie a lucrărilor.

Din verificări a rezultat că întreaga activitate de urmărire penală şi judiciară desfăşurată în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, este controlată zilnic de prim procuror şi în absenţa sa, de prim procurorul adjunct.

În baza dispoziţiilor art. 264 alin. 3 Cod procedură penală, au fost verificate rechizitoriile sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, iar în baza art. 278 Cod procedură penală, au fost soluţionate plângerile formulate împotriva soluţiilor dispuse de procurorii Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi.

Celelalte soluţii de neurmărire penală au fost verificate, sub aspectul legalităţii la data emiterii acestora, în cadrul controlului operativ curent.

c). Activitatea de coordonare.

Controlul a urmărit să stabilească în ce măsură prim procurorul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi şi prim procurorul adjunct au reuşit să armonizeze deciziile şi acţiunile personalului din subordine, precum şi activităţile din cadrul unităţii.

Din verificări a rezultat că la nivelul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi există un climat corespunzător de muncă, determinată de o parte de existenţa unei ordini şi a unei discipline specifice persoanelor care îndeplinesc funcţii în cadrul unor unităţi militare şi care se supun unor regulamente militare specifice iar, pe de altă parte, de realizarea unei comunicări eficiente şi de calitate cu procurorii şi personalul auxiliar de specialitate.

Este indiscutabil faptul ca în cadrul atribuţiilor de conducere ale prim procurorului se înscrie şi aceea de a găsi cele mai optime soluţii pentru eficientizarea activităţii de urmărire penală şi soluţionarea dosarelor cu celeritate în urma discuţiilor purtate cu procurorii în legătură cu stadiul cercetărilor în fiecare dosar.

Acest atribut al funcţiei de conducere trebuie exercitat astfel încât procurorul ierarhic superior să nu dea îndrumări procurorului cu privire la modul de administrare al probatoriului. Astfel, în două dosare aflate în curs de soluţionare, prim procurorul a dat îndrumări cu privire la efectuarea unor expertize, trimiterea la avizare a unui raport medico-legal, ş.a.

Deşi procurorul are posibilitatea să aprecieze asupra administrării probelor, în funcţie de utilitatea şi pertinenţa lor, controlul exercitat de prim procuror în sectorul urmăririi penale trebuie să se limiteze la verificarea stadiului cercetărilor, fixarea unor termene de soluţionare a dosarelor, urmând ca asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiilor (inclusiv a probatoriului pe care acestea se întemeiază) să se pronunţe cu ocazia examinării acestora în cadrul controlului operativ curent, având posibilitatea infirmării, prevăzută de art. 220 Cod procedură penală.

Capitolul 8: Colegiul de conducere.

Colegiul de conducere al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi este constituit din 3 procurori, având competenţele stabilite în art. 49 raportat la art. 96 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată şi modificată.

Din Colegiul de conducere al unităţii, fac parte prim procurorul cpt. Rotariu Irinel şi procurorii militari cpt. Chirilă Macovei Catrinel şi lt. col. Pânzariu Liviu.

În perioada de referinţă, Colegiul s-a întrunit de 3 ori şi a dezbătut probleme legate de desemnarea membrilor Comisiei de evaluare profesională a procurorilor şi a analizat materialul de bilanţ al unităţii.

Titlul III: Reflectarea modului de îndeplinire a atribuţiilor manageriale în activitatea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi

În vederea stabilirii eficienţei manageriale, a fost verificată întreaga activitatea desfăşurată în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi în perioada 1 ianuarie 2006 – 31 decembrie 2007, rezultatul fiind următorul:

1. Activitatea de urmărire penală.

Controlul efectuat în compartimentul urmărire penală proprie a vizat modul de primire şi evidenţiere a lucrărilor în registre, de organizare şi planificare a activităţilor de urmărire penală, respectarea termenelor de soluţionare şi a normelor procedurale, comunicarea soluţiilor adoptate şi a actelor procedurale, repartizarea dosarelor procurorilor cu respectarea principiului continuităţii şi în raport de specializarea acestora, precum şi calitatea actelor îndeplinite.

În cursul anului 2006, au fost pe rolul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi un număr total de 160 dosare, dintre care 136 au fost înregistrate în anul 2006, iar 24 dosare erau înregistrate din anul 2005.

În perioada 1 ianuarie 2006 – 31 decembrie 2006, au fost soluţionate un număr de 140 dosare penale, din care 12 au fost finalizate prin rechizitoriu, a fost adoptată o soluţie de scoatere de sub urmărire penală, 5 soluţii de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ în baza art. 18¹ Cod penal, în 47 cauze au fost adoptate soluţii de neîncepere a urmăririi penale şi în 75 cauze s-a dispus declinarea competenţei.

În cursul anului 2007, au fost pe rolul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi un număr total de 135 dosare, dintre care 115 au fost înregistrate în anul 2007, iar 20 dosare erau înregistrate din anul 2006.

În cursul anului 2007, au fost soluţionate un număr total de 111 cauze, din care în 5 dosare au fost emise rechizitorii, în 3 dosare au fost dispuse soluţii de scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, într-un dosar s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, în 35 dosare au fost emise rezoluţii de neînceperea urmăririi penale şi 67 dosare au fost soluţionate prin ordonanţe de declinare a competenţei.

Faţă de anii anteriori, se remarcă o reducere esenţială a numărului de dosare soluţionate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi şi de parchetele militare în general, care are drept cauză modificările aduse în anul 2006 Codului penal şi Codului de procedură penală, astfel:

• Prin Legea nr. 356/2006 a fost abrogat punctul b al articolului 26 Cod procedură penală, referitor la competenţa tribunalului militar, care anterior modificării se referea la infracţiunile prevăzute de art. 348 – art. 354 Cod penal, săvârşite de civili;
• Prin aceeaşi lege, competenţa în caz de conexitate sau indivizibilitate a fost stabilită în favoarea instanţelor şi a parchetelor civile, dându-se eficienţă deciziei Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Maszni contra României.
• Prin Decizia nr. 610/2007 a Curţii Constituţionale, s-a stabilit că art. 111 alin. 2 şi 3 teza I din Legea nr. 356/2006 prin care cauzele aflate în curs de urmărire penală şi de judecată la parchetele şi instanţele militare date în competenţa instanţelor civile, rămân în competenţa acestora, sunt neconstituţionale.

Ambele modificări au dat un alt conţinut principiului competenţei după calitatea persoanei, diametral opus celui existent până la data modificărilor legislative susmenţionate, astfel încât s-a ajuns fie la disjungerea cauzelor unde erau cercetaţi militari şi civili, fie de cele mai multe ori la declinarea competenţei.

În dosarele soluţionate, ca şi în dosarele aflate în curs de soluţionare, au fost respectate dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată şi modificată, referitor la respectarea principiului continuităţii procurorului în soluţionarea dosarelor.

Situaţiile în care dosarele au fost repartizate altui procuror au fost determinate de delegarea procurorului militar colonel Stoica Gheorghe la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.

De asemenea, într-un singur caz, un dosar a fost repartizat altui procuror ca urmare a admiterii unei declaraţii de abţinere.

La Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi exista la data controlului în lucru un număr total de 19 dosare, dintre care 3 dosare sunt mai vechi de un an de la prima sesizare. Se impune precizarea că din cele 3 dosare anterior menţionate, unul dintre acestea este înregistrat în evidenţa cauzelor cu autori necunoscuţi.

Nu au fost identificate cauze mai vechi de 6 luni de la data începerii urmăririi penale.

O menţiune specială trebuie făcută în legătură cu faptul că în luna iunie 2006 au fost trimise 54 dosare de către Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti, înregistrate în evidenţele acestei unităţi de parchet în vederea efectuării unor acte premergătoare prin delegare, în baza art. 135 Cod procedură penală.

La data de 7 februarie 2008, dosarele au fost solicitate în vederea continuării cercetărilor şi finalizării acestora de către Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti.

Dintre cele 19 dosare aflate în curs de soluţionare, două dosare sunt instrumentate de prim procuror militar căpitan Rotariu Irinel, două dosare de către prim procuror militar adjunct căpitan Prelipceanu Gheorghe, două dosare de către procuror militar locotenent colonel Chifan Silviu, trei dosare de către procuror militar căpitan Chirilă Macovei Catrinel, cinci dosare de către procuror militar locotenent colonel Pânzariu Liviu, un dosar de către procuror militar colonel Stoica Gheorghe şi patru dosare sunt instrumentate de procuror militar căpitan Petraru Constantin.

Dosarele sunt echilibrat repartizate, în raport cu specificul şi complexitatea acestora. S-a avut în vedere şi faptul că procurorul militar locotenent colonel Chifan Silviu şi-a început activitatea în cadrul Parchetului Militar Iaşi în luna noiembrie 2007, iar procurorul militar colonel Stoica Gheorghe şi-a reluat activitatea din luna ianuarie 2008.

În activitatea de urmărire penală desfăşurată de către procurorii militari, nu s-a procedat la delegarea organelor de cercetare penală specială datorită, pe de o parte, numărului mic de cauze înregistrate la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi şi, pe de altă parte, lipsei de pregătire de specialitate a acestora.

Dosare aflate în curs de soluţionare, mai vechi de un an de la data primei sesizări:

a). Dosar înregistrat în evidenţele Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi la data de 9 ianuarie 2006 – dosarul a fost reînregistrat sub un alt număr la data de 24 august 2007;

În cauză au fost efectuate acte premergătoare în mod ritmic în perioada 9 ianuarie 2006 – 11 iunie 2007, când s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti, în temeiul art. 30 din Legea nr. 319/2006, art. 37 şi art. 38 din Legea nr. 319/2006.

După soluţionarea conflictului negativ de competenţă, ivit între cele două unităţi de parchet, întrucât s-a stabilit competenţa de continuarea a cercetărilor în favoarea Parchetului Militar Iaşi, dosarul a fost reînregistrat în evidenţele acestei unităţi de parchet la data de 24 august 2007.

În vederea soluţionării dosarului, sunt necesare relaţii de specialitate de la o firma cu sediul în Germania, pentru realizarea unei expertize de specialitate.

b). Dosar înregistrat în evidenţele Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi la 20 ianuarie 2007;

Dosarul nu a fost soluţionat datorită lipsei unor relaţii solicitate prin Comisie rogatorie internaţională la datele de 19 septembrie 2007 şi 18 decembrie 2007 autorităţilor judiciare din Republica Moldova.

c). Dosar înregistrat în evidenţele Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi la 29 octombrie 2006; dosarul a fost înregistrat în evidenţa cauzelor cu autor necunoscut la 20 decembrie 2007.

În cauză au fost efectuate acte premergătoare în vederea identificării autorului, respectiv audieri, cercetări la faţa locului, diverse expertize nefiind constatate aspecte de tergiversare a cercetărilor.

În toate dosarele aflate în curs de soluţionare, au fost efectuate acte premergătoare şi de urmărire penală în mod ritmic fiind necesare în vederea soluţionării relaţii de la diferite unităţi militare( de exemplu situaţie întâlnită în două dosare), efectuarea unei expertize medico-legale( situaţie întâlnită într-un dosar), efectuarea unor testări poligraf( situaţie întâlnită într-un dosar) .

În urma verificării modului de înregistrare a dosarelor penale, s-a reţinut că există situaţii în care dosare înregistrate iniţial la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi au revenit la această unitate de parchet ca urmare a soluţionării unor conflicte de competenţă sau ca urmare a emiterii unor soluţii de către alte parchete cărora li s-a declinat competenţa şi care la rândul lor au apreciat că este necesară continuarea cercetărilor de Parchetul Militar Iaşi, aceste dosare fiind înregistrate sub număr nou (de exemplu: situaţie întâlnită în două dosare).

Se impune ca în aceste situaţii dosarele să fie înregistrate sub numărul iniţial.

Calitatea actelor procesuale şi procedurale. Comunicarea actelor de procedură.

Din punct de vedere al calităţii actelor întocmite, se reţine că soluţiile dispuse de procurori sunt corespunzător motivate în fapt şi în drept, sunt comunicate în conformitate cu normele procesual penale, în toate cazurile.

S-a constatat însă, că în unele dosare pe parcursul efectuării actelor premergătoare sunt folosite formulate tipizate şi înseriate pentru declaraţii de martor, învinuit, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 89¹ Cod procedură penală.

S-a invocat existenţa unei îndrumări trimise de Secţia Parchetelor Militare prin adresa nr. 2450/2005 cu privire la modul de utilizare al formularelor cu regim special prin care se recomandă folosirea acestora şi în faza actelor premergătoare, însă dispoziţiile art. 89¹ Cod procedură penală, prevăd această procedură numai după începerea urmăririi penale.

Durata de soluţionare a cauzelor:

Dosarele au fost soluţionate operativ, aceasta şi datorită numărului mare de declinări ale competenţei în favoarea altor parchete şi lipsei de complexitate a cercetărilor. Astfel, în anul 2006 din totalul de 140 dosare soluţionate, 99 dintre acestea au fost soluţionate în 1 – 3 luni de la înregistrare, 23 dosare au fost soluţionate în 3 – 6 luni de la înregistrare 13 dosare au fost soluţionate în 6 luni – 1 an de la înregistrare, iar un număr de 5 dosare au fost soluţionate peste un an de la înregistrare.

În anul 2007 din totalul de 111 dosare soluţionate, 82 dintre acestea au fost soluţionate în 1 – 3 luni de la înregistrare, 17 dosare au fost soluţionate în 3 – 6 luni de la înregistrare 10 dosare au fost soluţionate în 6 luni – 1 an de la înregistrare, iar un număr de 2 dosare au fost soluţionate peste un an de la înregistrare.

Întârzierile în soluţionarea dosarelor au fost determinate de cauze obiective, precum necesitatea efectuării unor expertize, citarea repetată a unor persoane vătămate şi martori care nu se aflau în România, ş.a.

În urma verificărilor care au fost efectuate prin sondaj, au fost identificate următoarele dosare în care nu au fost efectuate acte premergătoare perioade de timp cuprinse între 3 – 5 luni: într-un dosar nu au fost efectuate cercetări în perioada 14 mai 2007 – 29 octombrie 2007; într-un dosar în perioada 8 iunie – 11 octombrie 2006; într-un dosar în perioada 13 februarie – 29 mai 2006.

Situaţiile constatate reprezintă cazuri izolate în activitatea procurorilor militari din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, de regulă actele premergătoare şi de urmărire penală au fost efectuate în mod ritmic, ceea ce a condus la soluţionarea cu celeritate a cauzelor.

În activitatea de verificare a legalităţii soluţiilor conform art. 64 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată şi modificată, prim procurorul căpitan Rotariu Irinel a dispus infirmarea soluţiilor emise în două dosare.

a). Astfel, prin ordonanţa din 20 decembrie 2005, s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi pentru efectuarea de cercetări faţă de un plutonier major sub aspectul complicităţii la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 – 209 alin. 1 lit. a, e, g şi alin. 3 lit. a Cod penal, autorii fiind făptuitori civili.

Prin ordonanţa cu acelaşi număr a prim procurorului Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, s-a dispus infirmarea soluţiei, apreciindu-se că cercetările trebuiau finalizate atât faţă de făptuitorii militari, cât şi de făptuitorii civili.

Împotriva soluţiei de infirmare, procurorul care a dispus soluţia a formulat plângere, în baza dispoziţiilor art. 64 alin 3 teza a II-a din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată şi modificată, în vigoare la acea dată, la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.

Prin sentinţa penală din 17 mai 2006 pronunţată în dosarul                    Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti a fost admisă plângerea, dosarul fiind trimis în vederea continuării cercetărilor la Parchetul Militar Teritorial Bucureşti.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a apreciat că din cercetările efectuate până la acea dată existau suficiente date, în sensul că militarii, aflaţi în activitate, în timpul şi în legătură cu serviciul, ar fi săvârşit, printre altele, infracţiunea de călcare de consemn (art. 333 Cod penal) şi complicitate la furt calificat (art. 26 raportat la art. 208 – 209 alin. 1 lit. a, e, g şi alin. 3 Cod penal) conform dispoziţiilor art. 209 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 28 alin. 1 lit. a Cod procedură penală cu referire la art. 27 pct. 1 Cod procedură penală.

b). Într-un dosar s-a dispus prin rezoluţia din 5 mai 2006 neînceperea urmăririi penale faţă de un plt. adj. (în rezervă) sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, în baza art. 228 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Prin ordonanţa din 12 mai 2006 a prim procurorului căpitan Rotariu Irinel, s-a dispus infirmarea soluţiei în vederea completării cercetărilor; ulterior, prin rechizitoriul emis la 12 decembrie 2006, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 178 alin. 2 Cod penal şi art. 249 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Plângeri formulate împotriva soluţiilor procurorilor, în baza art. 278 şi art. 278¹ Cod procedură penală.

În cursul anului 2006, au fost formulate un număr de 11 plângeri împotriva soluţiilor, în baza art. 278 Cod procedură penală, dintre acestea un număr de 9 plângeri au fost soluţionate de prim procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, iar 2 plângeri au fost soluţionate de conducerea Parchetului Militar Teritorial, soluţiile iniţiale fiind dispuse de prim procurorul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi.

În anul 2007, au fost formulate un număr de 7 plângeri, dintre acestea un număr de 4 au fost soluţionate de prim procurorul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, iar 3 plângeri au fost soluţionate de prim procurorul Parchetului Militar Teritorial, în calitate de procuror ierarhic celui care a emis soluţiile.

Toate plângerile împotriva soluţiilor au fost rezolvate în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 278 Cod procedură penală, soluţiile dispuse şi calea de atac fiind comunicate persoanelor care au formulat plângerile în toate cazurile.

Se reţine, sub aspectul înregistrării plângerilor formulate împotriva soluţiilor faptul că acestea sunt soluţionate sub numărul dosarului penal, fără a fi folosită cartarea specifică plângerilor, respectiv indicatorul din nomenclatorul arhivistic „…/II/2/….”.

La data controlului, se aflau pe rolul instanţelor de judecată un număr de 3 plângeri formulate în baza dispoziţiilor art. 278¹ Cod procedură penală, împotriva soluţiilor emise în trei dosare.

În cadrul aceleiaşi activităţi, de verificare a soluţiilor dispuse de procurori, în baza unor plângeri formulate în temeiul art. 278 Cod procedură penală, conducerea Parchetului Militar Teritorial Bucureşti a dispus infirmarea soluţiilor emise în două dosare, astfel:

a). Într-un dosar prin rechizitoriul din 21 iulie 2006, s-a dispus trimiterea în judecată a unui inculpat sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. 1 Cod penal, art. 25 raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal şi art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Prin acelaşi rechizitoriu, s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ faţă de un civil sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. 1 Cod penal şi aplicarea faţă de acesta a unei sancţiuni administrative.

Prin ordonanţa din 5 septembrie 2006 a prim procurorului militar al Parchetului Militar Teritorial Bucureşti, s-a dispus infirmarea soluţiei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

Ulterior, prin ordonanţa emisă în dosarul susmenţionat, datorită modificărilor legislative, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui.

b). Într-un dosar s-a dispus prin ordonanţa din 2 februarie 2006, în baza art. 249 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală a unui învinuit sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal şi neînceperea urmăririi penale faţă de aceeaşi persoană, sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 249 Cod penal.

Prin rezoluţia Parchetului Militar Teritorial Bucureşti s-a dispus infirmarea soluţiei în vederea completării cercetărilor.

După infirmare, dosarul a fost soluţionat de acelaşi procuror care prin ordonanţa din 10 noiembrie 2006 a emis o nouă soluţie de neurmărire penală.

Achitări şi restituiri dispuse de instanţa de judecată.

Achitări dispuse de instanţa de judecată.

În anul 2006, la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi s-au înregistrat un număr de 3 achitări definitive privind trei inculpaţi.

Dintre acestea, o achitare s-a pronunţat în temeiul art. 10 lit. b¹ Cod procedură penală şi art. 18¹ Cod penal , o achitare în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală şi o achitare în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală.

În anul 2007, s-au înregistrat 2 hotărâri definitive de achitare, respectiv o achitare în temeiul art. 10 lit. b¹ Cod procedură penală şi art. 18¹ Cod penal şi o achitare în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală.

a). Prin rechizitoriul emis într-un dosar al fostului Parchet Militar Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată a unui inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 35 raportat la art. 40 din Legea nr. 90/1996 şi art. 184 alin. 2 şi 4, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

Prin sentinţa penală din 22 februarie 2006 a Tribunalului Militar Iaşi a dispus achitarea inculpatului în baza art. 10 alin. 1 lit. b¹ Cod procedură penală şi aplicarea unei sancţiuni administrative, respectiv amendă în cuantum de 700 RON (pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 35 raportat la art. 40 din Legea nr. 90/1996) şi a unei amenzi în cuantum de 700 RON (pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal) şi a dispus achitarea în total a sumei de 1.400 RON.

Tribunalul Militar Teritorial, prin decizia penală din 22 mai 2006 a admis apelul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi împotriva sentinţei penale din 22 februarie 2006 a Tribunalului Militar Iaşi pe care a desfiinţat-o în parte şi a aplicat o singură sancţiune cu caracter administrativ în sumă de 700 RON.

Prin decizia penală din 7 noiembrie 2006 Curtea Militară de Apel a respins recursul Parchetului Militar Teritorial, menţinând decizia recurată.

S-a apreciat de conducerea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi că inculpatul a fost corect trimis în judecată, faptele în materialitatea lor au fost constatate de instanţă, care a apreciat însă că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

b). Într-un dosar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, s-a dispus trimiterea în judecată a doi inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 182 alin. 1 şi art. 250 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

Prin sentinţa penală din 13 iunie 2002 pronunţată de Tribunalul Militar Iaşi, s-a dispus condamnarea ambilor inculpaţi la câte un an închisoare fiecare.

Tribunalul Militar Teritorial, prin decizia penală din 20 martie 2003 a admis apelul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, a desfiinţat sentinţa apelată în parte, reţinând în sarcina inculpaţilor aplicabilitatea art. 13 Cod penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 182 Cod penal cu referire la art. 73 lit. d Cod penal şi art. 76 lit. e Cod penal.

Curtea Militară de Apel în recursul Parchetului Militar Teritorial Bucureşti, prin decizia din 28 octombrie 2003 a admis recursul parchetului, a casat hotărârea atacată şi a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.

După rejudecare, Tribunalul Militar Teritorial, prin decizia din 17 decembrie 2004 i-a condamnat pe ambii inculpaţi pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor.

Prin decizia penală din 5 iulie 2006 a Curţii Militare de Apel, în baza art. 11 pct. 1 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, l-a achitat pe unul din inculpaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 182 alin. 1 şi art. 250 alin. 2 Cod penal şi l-a condamnat pe celălalt inculpat la 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal şi 5 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. 2 Cod penal, constatând că pedeapsa este graţiată conform Legii nr. 543/2002.

Se reţine că inculpatul achitat de Curtea Militară de Apel a fost anterior condamnat de două ori, atât de Tribunalul Militar Iaşi, cât şi de Tribunalul Militar Teritorial.

c). Prin rechizitoriul emis într-un dosar al fostului Parchet Militar Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată a unui inculpat col. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi art. 291 Cod penal .

Inculpatul a fost achitat prin decizia penală din 2 iunie 2005 în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, soluţie menţinută prin decizia din 16 mai 2006 pronunţată în dosarul nr. 26/2006 al Curţii Militare de Apel.

d). Prin rechizitoriul din 12 octombrie 2004 al fostului Parchet Militar Bacău, un maior a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 248 Cod penal.

Tribunalul Militar Iaşi, prin sentinţa penală din 2 decembrie 2004 l-a achitat pe inculpatul în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală.

Apelul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi a fost respins ca nefondat prin decizia din 17 martie 2005 a Tribunalului Militar Teritorial.

Curtea Militară de Apel, prin decizia din 29 septembrie 2005 a casat decizia din 17 martie 2005 a Tribunalului Militar Teritorial, a desfiinţat sentinţa Tribunalului Militar Iaşi şi a trimis cauza spre rejudecare la această instanţă.

Tribunalul Militar Iaşi, prin sentinţa penală din 29 decembrie 2005 a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 248 Cod penal.

Tribunalul Militar Teritorial, prin decizia din 20 aprilie 2006 a desfiinţat hotărârea apelată şi a trimis cauza la Tribunalul Militar Iaşi, spre rejudecare.

Tribunalul Militar Iaşi, prin sentinţa din 13 iulie 2006 a dispus achitarea inculpatului în baza aceluiaşi temei, sentinţă rămasă definitivă prin decizia din 30 noiembrie 2006 a Tribunalului Militar Teritorial şi decizia din 20 februarie 2007 a Curţii Militare de Apel.

S-a apreciat de conducerea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, în informarea întocmită conform Ordinului nr. 229/2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că au fost greşit apreciate atribuţiile de serviciu ale inculpatului de către instanţele de judecată, fapt pentru care achitarea nu este imputabilă procurorului.

e). Prin rechizitoriul emis într-un dosar la 21 iulie 2007, s-a dispus trimiterea în judecată a unui inculpat i sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. 1, art. 25 raportat la art. 288 alin. 1 şi art. 291 Cod penal.

Tribunalul Militar Iaşi, prin sentinţa penală din 16 noiembrie 2006 a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 700 RON.

Tribunalul Militar Teritorial, în apelul inculpatului, prin decizia din 8 februarie 2007 l-a achitat pe inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, cu referire la art. 18¹ Cod penal şi i-a aplicat sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 RON, hotărâre rămasă definitivă prin decizia din 25 septembrie 2007 a Curţii Militare de Apel.

S-a apreciat că soluţia nu este imputabilă procurorului, aprecierea gradului de pericol social al faptelor este atributul instanţelor de judecată.

Restituiri dispuse de instanţele de judecată.

a). Prin decizia din 19 ianuarie 2006 a Tribunalului Militar Teritorial s-a admis apelul declarat împotriva sentinţei penale din 20 februarie 2005 a Tribunalului Militar Iaşi privind pe un plt. maj. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, s-a desfiinţat această sentinţă şi s-a dispus restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale.

b). După restituirea cauzei la parchet şi completarea cercetărilor, prin rechizitoriul emis într-un dosar la 26 iunie 2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 178 alin. 2 Cod penal la Tribunalul Militar Iaşi.

În cauză, prin decizia din 6 iunie 2007 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, s-a admis apelul declarat de inculpat şi partea civilă împotriva sentinţei penale din 16 noiembrie 2006 a Tribunalului Militar Iaşi şi în baza art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, a dispus restituirea dosarului la parchet pentru refacerea urmăririi penale.

Motivul de nelegalitate constă în faptul că prin cel de-al doilea rechizitoriu emis la 15 iunie 2006 procurorul nu a pus în mişcare acţiunea penală.

Din examinarea rechizitoriului, rezultă că procurorul a indicat numai temeiul juridic în baza căruia a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi nu a dat dispoziţia efectivă de punere în mişcare a acesteia.

c). Prin rechizitoriul emis într-un dosar al fostului Parchetului Militar Bacău, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 178 alin. 2 Cod penal.

Tribunalul Militar Iaşi, prin sentinţa penală din 22 noiembrie 2006, a dispus în baza art. 333 alin. 1 Cod procedură penală, restituirea cauzei în vederea completării cercetărilor prin stabilirea răspunderii personalului medical care ar fi concurat, prin atitudinea neglijentă, la decesul soldatului D.F.

De precizat că prin rechizitoriul emis în cauză, faţă de personalul medical s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.

În cauză s-a declarat recurs de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, însă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, prin decizia din 9 iunie 2006, în baza art. 385¹⁵ alin. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins recursul ca nefondat, menţinând sentinţa penală din 22 noiembrie 2005.

După restituire, dosarul a fost înregistrat în evidenţele Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, dispunându-se trimiterea în judecată la data de 30 noiembrie 2006.

2. Activitatea judiciară.

În cursul anului 2006, procurorii militari din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi au participat la judecarea unui număr de 49 cauze, au verificat 41 hotărâri pronunţate de Tribunalul Militar Iaşi şi au exercitat calea de atac a apelului în 4 cauze privind 5 inculpaţi.

Dintre acestea, au fost admise 2 apeluri, 1 apel a fost admis în parte, iar un apel a fost respins.

Nu au fost declarate recursuri în anul 2006, un recurs declarat în anul 2005 fiind respins ca nefondat printr-o decizie definitivă a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.

În anul 2007, procurorii militari din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi au participat la judecarea unui număr de 42 cauze, au verificat 39 sentinţe pronunţate de Tribunalul Militar Iaşi şi 7 încheieri de şedinţă.

Au exercitat calea de atac a apelului într-o singură cauză, iar în 2 cauze calea de atac a recursului.

Nu s-au înregistrat situaţii în care apelul sau recursul procurorului să fie retrase.

În analiza activităţii judiciare efectuate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti s-a reţinut că au existat căi de atac, declarate de părţi care au fost admise şi în care procurorul se impunea să acţioneze.

Astfel, la judecarea unei cauze în primă instanţă nu a fost citat asiguratorul, aspect constatat prin decizia din 8 martie 2007 a Tribunalului Militar Teritorial, care a admis apelul declarat de inculpatul L.A.G. împotriva hotărârii de condamnare sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 249 alin. 1 Cod penal, pronunţate de Tribunalul Militar Iaşi.

Într-o altă situaţie, a fost calculat greşit termenul de introducere al plângerii la instanţa de judecată, aspect nesesizat de procurorul de şedinţă.

Prin sentinţa penală din 23 mai 2007, a Tribunalului Militar Iaşi, privind pe învinuitul plt. maj. B.D., s-a dispus respingerea plângerii formulate de persoana vătămată A.G. împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului, în baza art. 278¹ Cod procedură penală.

Tribunalul Militar Teritorial, prin decizia penală din 6 septembrie 2007 a admis recursul petentului A.G., a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare.

Semestrial, conducerea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi a întocmit planificarea procurorilor militari în vederea participării la şedinţele de judecată, ale Tribunalului Militar Iaşi, fiind nominalizat câte un procuror săptămânal.

Căile de atac au fost motivate în termen şi în parametrii calitativi corespunzători.

Soluţiile au fost discutate în şedinţele de lucru ale procurorilor în care s-a efectuat şi analiza hotărârilor emise de Tribunalul Militar Iaşi, apreciindu-se asupra oportunităţii exercitării căilor de atac.

Au fost întocmite fişe de şedinţă în fiecare dosar care cuprind date cu privire la numărul şi data rechizitoriului, părţile din proces, situaţia de fapt pe scurt, probe, încadrare juridică, date despre inculpat, probleme de drept, excepţiile ridicate şi modul de rezolvare a acestora de către instanţa de judecată.

3. Activitatea de primire şi soluţionare a plângerilor, cererilor, sesizărilor şi memoriilor cetăţenilor. Lucrări cu caracter general.

În cursul anului 2006, procurorii din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi au soluţionat un număr de 1378 lucrări cu caracter general, iar în cursul anului 2007, au fost înregistrate un număr de 80 de astfel de lucrări, dintre care 19 au fost soluţionate în cadrul acestei unităţi de parchet, 54 au fost trimise spre competentă soluţionare la alte instituţii, iar 7 dintre acestea au rămas în curs de soluţionare la sfârşitul anului.

Se reţine că plângerile prin care sunt detaliate fapte care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni, sunt înregistrate sub număr de dosar penal, iar în situaţia în care competenţa de soluţionare nu aparţine Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, se dispune declinarea competenţei.

Celelalte plângeri, memorii, sesizări, cereri, sunt înregistrate sub cartarea „…/C/…”, iar lucrările cu caracter general sunt înregistrate sub cartarea „…/A/…” fără a se folosi indicativele prevăzute în Nomenclatorul Arhivistic al Ministerului Public.

Referitor la plângerile formulate împotriva soluţiilor procurorilor, nu se menţionează întotdeauna dreptul părţilor de a formula plângere la instanţa de judecată şi temeiul legal (art. 278¹ Cod procedură penală).

Deşi Codul de procedură penală nu stipulează obligativitatea unei astfel de menţiuni în cuprinsul comunicării, se recomandă indicarea căii de atac şi termenul în care aceasta poate fi exercitată.

4. Activitatea de registratură, grefă şi arhivă.

Un capitol aparte în cadrul activităţii de control l-a constituit verificarea modului în care se primeşte, sortează, verifică şi prezintă corespondenţa prim procurorului, cum se efectuează înregistrările, completarea şi scăderea lucrărilor, transmiterea acestora în baza condicilor de expediţie şi în conformitate cu rezoluţia prim procurorului, arhivarea ori expedierea lucrărilor soluţionate, evidenţa, folosirea şi păstrarea ştampilelor, sigiliilor şi imprimatelor cu regim special.

Pentru evidenţa activităţii sunt folosite registrele şi condicile prevăzute în Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 529/C din 5 martie 2007, dintre care evidenţiem următoarele:

• Registrul pentru evidenţa ordinelor şi dispoziţiilor organelor de conducere (R1).
• Registrul de evidenţă a activităţii de urmărire penală (R2) şi în plus, s-a constituit un registru special în care sunt înregistrate sub numere ale Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel cele 54 dosare trimise Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi în vederea efectuării unor acte prin delegare.
• Registrul de intrare – ieşire a corespondenţei (R13).
• Registrul de evidenţă al cererilor, reclamaţiilor, sesizărilor, plângerilor, memoriilor adresate unităţii (R19).
• Registrul de evidenţă şi punere în executare a sancţiunilor aplicate conform art. 18¹ şi art. 91 Cod procedură penală (R5), în care sunt menţionate formalităţile pentru darea în debit la unităţile militare ai căror angajaţi sunt persoanele sancţionate administrativ şi la domiciliul acestora.
• Registrul de evidenţă a valorilor şi corpurilor delicte (R4), în care pe parcursul anilor 2006 – 2007 au fost inserate 2 menţiuni, în dosarele                        nr. 117/P/2006 şi nr. 82/P/2007.
• Registrul pentru înregistrarea literaturii juridice.
• Registrul pentru evidenţierea literaturii militare.
• Registrul pentru evidenţa consultării literaturii militare.
• Registrul privind evidenţa materialelor folosite în desfăşurarea activităţii în unitate.
• Registrul pentru evidenţa documentelor clasificate (R14).
• Registrul Opis Alfabetic pentru identificarea lucrărilor (R15).
• Registrul pentru evidenţa şi distribuirea mediilor de stocare a informaţiilor: calculatoare, Cd-uri, dischete.
• Registrul pentru evidenţa personală a documentelor clasificate.
• Registrul privind evidenţa ştampilelor şi sigiliilor (R17).
• Registrul privind accesul la documentele arhivate, constituit în baza Ordinului nr. 16 din 25 martie 2002 al Procurorului General al Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
• Registrul pentru arestaţi (R3), ultima înregistrare fiind din luna ianuarie 2005.
• Registrul pentru evidenţa activităţii de declarare a apelurilor şi recursurilor (R6).
• Registrul de audienţă (R18).
• Registrul unic, în care sunt trecute toate tipurile de registre şi condici folosite la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi.
• Registrul special de interceptare şi înregistrare de convorbiri telefonice sau comunicări pentru o durată de 48 de ore (care nu cuprinde nicio înregistrare).
• Registrul special privind începerea urmăririi penale, ţinut în baza art. 288 alin. 1¹ Cod procedură penală, în care ultima înregistrare este din 15 ianuarie 2008.

Verificările prin sondaj în anii 2006 – 2007 au relevat că toate înregistrările din registrele R2 şi R19 sunt înregistrate şi în registrele Opis Alfabetic.

În ce priveşte manipularea formularelor cu regim special, s-a constatat o corectă evidenţiere a acestora prin înscrierea numărului de dosar penal, categoria formularului solicitat, data şi numele solicitantului, seria şi numărul actului, care sunt predate sub semnătură procurorului.

Au mai fost identificate şi următoarele tipuri de condici:

• Condica pentru evidenţa lucrărilor predate la procurori (C4).
• Condicile pentru expedierea corespondenţei neclasificate prin poşta specială în localitate şi în afara localităţii.
• Condica pentru expedierea corespondenţei prin fax.
• Condica pentru evidenţa cauzelor cu autori neidentificaţi.
• Condica pentru evidenţa lucrărilor procurorilor în activitatea judiciară (C5).
• Condica pentru folosirea materialelor de criminalistică (C3), în care nu există înregistrări, întrucât Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi nu are în dotare truse criminalistice.
• Condica de evidenţă a formularelor înseriate.
• Condica de prezenţă, ş.a.

Aceleaşi tipuri de registre şi condici sunt folosite la locaţia din municipiul Bacău, cu precizarea că dosarele soluţionate sunt arhivate în arhiva organizată la nivelul sediului principal din Iaşi, la sediul din Bacău fiind păstrate pentru evidenţă câte o copie de pe soluţia dispusă şi opis-ul actelor din dosar.

Din verificarea registrelor şi a condicilor, a rezultat că sunt completate toate rubricile cu menţiunile necesare unei evidenţe clare a circuitului lucrărilor în cadrul parchetului.

Se reţine însă, că în activitatea de înregistrare a lucrărilor, nu sunt menţionate indicativele prevăzute în Nomenclatorul Arhivistic al grupării în dosare a documentelor întocmite în activitatea Ministerului Public şi al termenelor de păstrare al acestora, aprobat prin Ordinul Procurorului General nr. 24/23 aprilie 1997.

Exemplificăm:

• Plângerile împotriva soluţiilor emise de procurori sunt înregistrate la numărul dosarului penal şi nu la cartarea „…/II/…” din Nomenclatorul Arhivistic.
• Plângerile, sesizările, reclamaţiile şi cererile sunt înregistrate sub cartarea „…/C/…” şi nu sub cartarea „…/VIII/…” din Nomenclatorul Arhivistic.
• Lucrările privind activitatea judiciară sunt înregistrate sub cartarea „…/A/…” şi nu sub cartarea „…/III/…” din Nomenclatorul Arhivistic.
• Lucrările referitoare la activitatea de personal sunt înregistrate sub cartarea „…/A/…” şi nu sub cartarea „…/VI/…” din Nomenclatorul Arhivistic, ş.a.

Neutilizarea indicativelor din Nomenclatorul Arhivistic al Ministerului Public se datorează şi lipsei de coordonare din partea Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel care conform art. 126 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al Ministerului Public, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 529/C din 5 martie 2007 ar fi trebuit să controleze semestrial şi ori de câtre ori era cazul, funcţionarea serviciilor de grefă, a poziţiilor neînchise din registre şi condici şi să ia măsurile prevăzute de lege.

De altfel, în urma controlului efectuat la celelalte parchete militare,           s-a constatat o practică neunitară în materia folosirii indicativilor din Nomenclatorul Arhivistic, perpetuându-se o practică „găsită” la momentul preluării funcţiilor de conducere la nivelul fiecărei unităţi de parchet militar.

PARCHETUL MILITAR DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL

MILITAR CLUJ

Capitolul I: Verificarea organizării eficiente a activităţii, a comportamentului şi comunicării, a asumării responsabilităţii şi a aptitudinilor manageriale

I.1. Folosirea adecvată a resurselor umane.

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj este organizat dintr-un sediu de bază, care funcţionează în municipiul Cluj-Napoca şi 3 locaţii – Braşov, Târgu Mureş şi Oradea.

Actuala formă de organizare a avut la bază prevederile Legii nr. 247/2005, ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi modificată şi ale Ordinului Secţiei Parchetelor Militare nr. 2352/2005.

Potrivit art. IV din Titlul XVI al Legii nr. 247/2005, „circumscripţiile teritoriale ale parchetelor militare din municipiul Bacău, Braşov, Constanţa, Craiova, Oradea, Ploieşti şi Târgu Mureş care se desfiinţează prin intrarea în vigoare a prezentei legi se redistribuie în concordanţă cu circumscripţiile teritoriale ale instanţelor militare în aceste localităţi, potrivit anexei 2 la prezenta lege.

Funcţiile reduse ca urmare a reorganizării instanţelor şi parchetelor militare, potrivit prezentei legi, trec în statele de funcţii ale Ministerului Public, cu luarea măsurilor de finanţare prin transferul la aceste instituţii a fondurilor corespunzătoare din bugetul Ministerului Apărării Naţionale.

Spaţiile şi dotările materiale ale parchetelor militare desfiinţate vor fi preluate de parchetele militare cărora, prin redistribuire, le revin circumscripţiile teritoriale ale unităţilor desfiinţate”.

Potrivit Ordinului nr. 1390 din 4 august 2005 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie începând cu data de 26 iulie 2005, procurorii militari şi personalul auxiliar de la parchetele militare ale căror circumscripţii teritoriale au fost redistribuite îşi continuă activitatea până la aprobarea noilor state de funcţii şi personal, prin redistribuire în cadrul parchetelor militare care au mai rămas. Redistribuirea personalului cu funcţii de execuţie se face cu menţinerea funcţiei şi a drepturilor salariale actuale. Procurorii militari care au deţinut funcţii de conducere îşi păstrează drepturile salariale până la încetarea mandatului.

Prin Ordinul Secţiei Parchetelor Militare nr. 2352/2005 s-a stabilit modul în care vor fi preluate dosarele în lucru şi modul în care se va acţiona până la primirea de noi ordine.

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj era încadrat în anul 2004 după cum urmează:

• 5 procurori militari, 6 salariaţi civili din care un prim grefier, 2 grefieri dactilografi, 2 referenţi şi o îngrijitoare.

Ca urmare a aplicării prevederilor legale şi a ordinelor sus menţionate la sfârşitul anului 2004, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj a fost încadrat cu 14 procurori militari şi 19 salariaţi civili.

În anul 2005 numărul de personal nu a fost modificat.

În anul 2006 s-au pensionat 2 procurori militari de la locaţia Braşov. Menţionăm că, cei doi procurori militari fuseseră delegaţi la Secţia Parchetelor Militare (procurorul militar Câmpeanu Mircea Steluţ în perioada 1 iulie – 2 noiembrie 2006 şi procurorul militar Titi Stoenică în perioada 15 iunie – 2 noiembrie 2006).

În perioada 1 noiembrie 2006 – 1 iunie 2007, procurorul militar Băcanu Silviu de la locaţia Braşov a fost delegat la Secţia Parchetelor Militare. Nu s-a solicitat nici un punct de vedere al prim procurorului militar pentru această delegare, iar locaţia respectivă nu a avut nici un procuror militar din cadrul unităţii.

În perioada 1 ianuarie 2006 – 29 iunie 2006 procurorul militar Siserman Viorel a fost delegat la Secţia Parchetelor Militare.

Începând cu 1 februarie 2006 procurorul militar Siserman Viorel ocupă funcţia de prim procuror militar adjunct, funcţie neocupată din 1 aprilie 2003.

În anul 2007 s-au pensionat 2 procurori militari de la locaţia Cluj-Napoca, respectiv procurorul militar Babiciu Gavril –Vasile la data de 15 martie 2007 şi procurorul militar Iepure Viorel la data de 20 noiembrie 2007.

În acelaşi an s-au pensionat 2 salariaţi civili, respectiv grefier Nicolae Stela de la locaţia Oradea şi grefier Gheorghişor Cherteş Maria de la locaţia Târgu Mureş.

În perioada 1 octombrie 2006 – 31 martie 2007 procurorul militar Galeş Aurel a fost delegat la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.

În perioada 1 iunie – 20 noiembrie 2007 procurorul militar Iepure Viorel a fost delegat la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.

În perioada 1 februarie – 31 iunie 2007 prim procurorul militar adjunct Siserman Viorel a fost delegat la Secţia Parchetelor Militare.

La începutul anului 2008 unitatea este încadrată după cum urmează:

• 10 procurori militari, 17 salariaţi civili din care un prim grefier, 7 grefieri, 5 referenţi, 4 îngrijitoare.

Menţionăm că nu s-a primit de către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj nici un act din care să rezulte statul de organizare al unităţii.

Conform art. 134 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi modificată, „pentru instanţele şi parchetele militare, numărul maxim de posturi se aprobă, potrivit alin. 1, cu avizul consultativ al ministrului apărării naţionale” şi potrivit art. 135 din aceeaşi lege „statele de funcţii şi de personal pentru fiecare instanţă militară şi parchet de pe lângă acestea se aprobă prin ordinul ministrului justiţiei, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii şi al ministrului apărării naţionale”.

De la data de 1 ianuarie 2008 la locaţia Braşov a fost delegat procurorul militar Văetişi Marian.

Începând din data de 1 martie 2008 urmează ca la locaţia Braşov să fie încadrat, în urma aprobării transferului, procurorul militar Popa Aristotel Mihail.

În ceea ce priveşte numărul de procurori şi dotări care există la fiecare locaţie arătăm următoarele:

Locaţia Cluj-Napoca.

Este încadrată cu 3 procurori militari (prim procuror militar, prim procuror militar adjunct, procuror militar) şi 6 salariaţi civili (prim grefier, 2 grefieri, 2 referenţi, o îngrijitoare).

În anul 2004 existau 5 procurori militari şi 6 salariaţi civili.

În anul 2005-2006 nu au existat modificări de personal la locaţia Cluj-Napoca.

În anul 2007 s-au pensionat cei doi procurori militari menţionaţi mai sus.

Spaţiul în care funcţionează locaţia este corespunzător şi el aparţine Ministerului Apărării.

Locaţia posedă 2 autoturisme care au o vechime de 11, respectiv 13 ani. Cele două autoturisme sunt puse da dispoziţia locaţiei de către U.M.02216 Cluj-Napoca, iar conducătorii auto aparţin aceleiaşi unităţi militare.

În anul 2007 s-au obţinut prin transmitere fără plată, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, un număr de 2 autoturisme care au fost înmatriculate dar care nu pot fi folosite neavând încă achitată asigurarea de răspundere civilă obligatorie.

Un autoturism este complet amortizat, fiind fabricat în anul 2000, iar celălalt a intrat în patrimoniul unităţii predătoare la data de 01 septembrie 2002.

Locaţia dispune de 7 calculatoare din care 4 au fost preluate, fără plată, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, având vechime între 8 şi 10 ani.

În anul 2004 s-a primit un calculator de la Secţia Parchetelor Militare, iar în luna decembrie 2006 s-au mai primit un număr de 2 calculatoare.

Un singur calculator este conectat la Internet prin Serviciul de Telecomunicaţii Speciale Cluj-Napoca.

Locaţia Braşov.

Este încadrată cu 2 procurori militari (unul prin delegare de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara), 2 grefieri, 1 referent, o îngrijitoare.

În anul 2005 au existat 3 procurori militari din care 2 procurori militari s-au pensionat în anul 2006.

Spaţiul în care funcţionează locaţia este corespunzător, este proprietatea Statului Român şi în administrarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.

Locaţia dispune de 2 autoturisme puse la dispoziţie de U.M. 01119 Braşov, iar conducătorii auto aparţin aceleiaşi unităţi militare.

În anul 2007 s-a preluat, fără plată, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov un autoturism fabricat în anul 2000. Autoturismul nu poate fi pus în circulaţie neavând achitată asigurarea de răspundere civilă obligatorie.

Locaţia dispune de 2 calculatoare care au ca an de fabricaţie 1998 şi 2000.

Numai un calculator este conectat la internet prin Serviciul de Telecomunicaţii Speciale Braşov.

Locaţia Oradea.

Este încadrată cu 4 procurori militari, 2 grefieri, 1 referent, o îngrijitoare.

În perioada 2005 – 2008 numărul de procurori militari a rămas neschimbat. A existat un număr de 3 grefieri, dar 1 grefier s-a pensionat în anul 2007.

Spaţiul în care funcţionează locaţia este corespunzător şi aparţine Ministerului Apărării. Locaţia funcţionează în spaţiul respectiv din anul 2007, fiind mutaţi ca urmare a faptului că vechea locaţie fusese debranşată de la reţeaua de gaze.

Locaţia este deservită de un autoturism pus la dispoziţie de unitatea militară 01232 Oradea, iar conducătorul auto aparţine aceleiaşi unităţi militare.

Locaţia dispune numai de un calculator conectat la internet prin Serviciul de Telecomunicaţii Speciale Oradea.

Locaţia Târgu-Mureş

Este încadrată cu 2 procurori militari, 1 grefier, 1 referent, o îngrijitoare.

În perioada 2005-2008 numărul de procurori militari a rămas neschimbat. A existat un număr de 2 grefieri, dar 1 grefier s-a pensionat în anul 2007.

Spaţiul în care funcţionează locaţia este corespunzător şi aparţine Ministerului Apărării.

Locaţia este deservită de un autoturism pus la dispoziţie de unitatea militară 02216 Cluj-Napoca, iar conducătorul auto aparţine aceleiaşi unităţi militare.

În anul 2007 s-a preluat, fără plată, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Târgu-Mureş un autoturism fabricat în anul 2001. Autoturismul nu poate fi pus în circulaţie neavând achitată asigurarea de răspundere civilă obligatorie.

Locaţia dispune de un singur calculator conectat la Internet prin Serviciul de Telecomunicaţii Speciale Târgu-Mureş. Calculatorul a fost preluat de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita fiind fabricat în anul 2000.

Potrivit prevederilor art. 122 din Legea nr. 304/2004, instanţele şi parchetele militare dispun de poliţia militară pusă în serviciul lor de Ministerul Apărării Naţionale, în mod gratuit, iar necesarul de personal de poliţie militară va fi stabilit prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Apărării Naţionale.

Totodată, se precizează că poliţia militară pusă în serviciul instanţelor şi parchetelor militare este subordonată preşedinţilor sau prim-procurorilor acestora, iar paza sediilor instanţelor şi parchetelor militare, a celorlalte spaţii folosite de acestea, a bunurilor şi valorilor ce le aparţin, supravegherea accesului şi menţinerea ordinii interioare necesare desfăşurării normale a activităţii se asigură, în mod gratuit, de către Poliţia Militară.

În realitate nu sunt îndeplinite cerinţele legale sus-menţionate.

La locaţia Cluj-Napoca există un singur post de poliţie militară, deservit în 4 schimburi, care asigură paza Parchetului Militar, a Tribunalului Militar, Comenduirii de garnizoană, etc.

Nu există un poliţist militar anume desemnat care să deservească Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj astfel că au fost existat situaţii în care anumite persoane au intrat în instituţie, deşi la punctul de control au afirmat că se deplasează la Tribunalul Militar, unde accesul este neîngrădit.

La locaţia Braşov paza este asigurată cu militari voluntari şi la fel se procedează la locaţia Oradea.

La locaţia Târgu-Mureş s-a stabilit ca patrulele militare să verifice periodic şi sediul unităţii de parchet militar.

I.2. Evaluarea necesităţilor, gestionarea situaţiilor de criză şi raportul resurse umane investite – rezultate obţinute.

După desfiinţarea circumscripţiilor teritoriale ale parchetelor militare din municipiile Bacău, Braşov, Constanţa, Craiova, Oradea, Ploieşti, Târgu Mureş, în practica curentă a locaţiilor rămase şi care aparţin de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj s-au manifestat o serie de încălcări ale prevederilor legale privind buna desfăşurare a activităţii, constând în faptul că unităţile raportau direct Secţiei Parchetelor Militare problemele referitoare la siguranţa clădirii şi a dosarelor din arhivă. Acest fapt a determinat o luare de poziţie fermă din partea prim procurorului Mora Ioan pentru respectarea ierarhiei în situaţiile când apar aspecte ce afectează buna desfăşurare a activităţii (Adresa din 22 mai 2006).

Pentru asigurarea desfăşurării activităţii în condiţii optime s-au întreprins demersuri ce vizau repartizarea autoturismelor care deserveau locaţia din Târgu Mureş (Adresa din 16 noiembrie 2006 către Secţia Parchetelor Militare Bucureşti; adresa din 17 ianuarie 2007 către Ministerul Apărării – Statul Major General; Adresa din 23 martie 2007. Au fost preluate de la unităţile de parchet de pe lângă Tribunalul Harghita şi Alba două autoturisme transmise fără plată;

S-au făcut demersuri pentru obţinerea unui spaţiu nou la locaţia Oradea, finalizate prin atribuirea unei părţi din clădirea fostului Cerc Militar Oradea, unde în prezent funcţionează locaţia.

I.3. Organizarea pregătirii şi perfecţionării profesionale continue a procurorilor şi a personalului auxiliar.

În anul 2006 au fost organizate seminarii de pregătire profesională, la care procurorii Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj au întocmit şi prezentat referate în 31 martie 2006; 30 iunie 2006; 29 septembrie 2006, conform anexei.

În anul 2006 procurorii Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj au participat la mai multe forme de pregătire profesională (Workshop, seminarii, conferinţe) organizate de Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional al Magistraturii, Academia de Drept European din Trier, iar în 2007 au participat la 22 de seminarii, programe şi cursuri organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, Direcţia de Drept Internaţional şi Tratate din cadrul Ministerului Justiţiei, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform anexei. Personalul auxiliar de specialitate a participat la 7 seminarii şi cursuri de pregătire în perioada 2006 – 2007, conform anexei.

În cadrul pregătirii profesionale pe anul 2007 pentru procurori au fost stabilite 4 seminarii care s-au desfăşurat în Timişoara, Oradea. Cluj şi Iaşi, conform programei anexate.

Pentru anul 2008, au fost de asemenea fixate 4 seminarii care vor avea loc la Târgu Mureş, Oradea, Braşov şi Cluj-Napoca, conform anexei.

I.4. Comportamentul şi comunicarea cu procurorii, personalul auxiliar, contractual, judecătorii, justiţiabilii şi ceilalţi participanţi la procesul penal şi cu alte instituţii.

În scopul verificării modului în care prim procurorul şi prim procurorul adjunct se comportă în relaţiile cu personalul, care face parte din colectivul unităţii, în care înţeleg să comunice cu alte instituţii, s-au purtat discuţii cu toţi membrii colectivului (procurori şi personal administrativ din locaţiile Cluj şi Oradea).

În urma acestor discuţii s-a relevat o atmosferă de lucru principială, relaţiile dintre procurorii cu funcţii de conducere şi ceilalţi membrii ai colectivului fiind caracterizate de toţi ca fiind corecte, bazate pe respect şi echidistantă. Relaţiile cu Tribunalul Militar şi instanţele civile sunt caracterizate ca fiind principiale, şi desfăşurate în limitele prevăzute de legile care reglementează competenţa fiecărei instituţii.

Din discuţiile cu procurorii Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj a rezultat faptul că relaţiile cu Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti nu sunt dintre cele mai bune, datorită atitudinii conducerii unităţii ierarhic superioare.

Din discuţii a rezultat ca Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti nu a sprijinit în nici un fel organizarea şi dotarea locaţiilor componente ale Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, iar existenţa unor relaţii încordate între Secţia Parchetelor Militare şi Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti nu este în măsură să asigure o desfăşurare în bune condiţii a activităţii parchetelor militare, unităţile teritoriale percepând aceste relaţii încordate ca fiind principala cauză a dezinteresului manifestat de conducerile unităţilor centrale faşă de cele din teritoriu.

I.5. Relaţia cu mass-media. Asigurarea accesului la informaţiile de interes public.

La nivelul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj a fost numit un purtător de cuvânt în persoana colonelului magistrat procuror Siserman Viorel.

Nu au fost înregistrate solicitări privind informaţii de interes public de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj.

I.6. Verificarea aptitudinilor manageriale.

În realizarea activităţilor specifice Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, prim procurorul emite Ordine de zi pe unitate, în care sunt reglementate aspectele referitoare la atribuţiile fiecărui procuror, organizarea pe funcţii şi administrativă, atribuţiile personalului auxiliar de specialitate şi de serviciu, modul de înregistrare a dosarelor penale, a cererilor etc.; dispoziţii privind lucrările ce conţin informaţii clasificate, biblioteca, arhiva, atribuţiile funcţionarului de securitate, numirea purtătorului de cuvânt, numirea comisiilor de inventariere etc.

Prin Ordinul de zi pe unitate din 18 ianuarie 2007 s-au numit coordonatorii de zonă şi s-au stabilit atribuţiile acestora.

Alte ordine de zi privesc personalul de serviciu, deplasările în misiune, în garnizoanele de pe raza de competenţă a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj.

În anul 2006 prim procurorul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj a emis 174 ordine de zi pe unitate, în anul 2007 a emis 166 ordine, iar în 2008, până la 05 februarie 2008 au fost emise 18 Ordine de zi pe unitate.

Pentru personalul auxiliar de specialitate au fost întocmite fişe ale postului în care au fost precizate funcţia, compartimentul, condiţiile de studii şi vechime, relaţiile cu celelalte compartimente de activitate, atribuţiile specifice.

Fişele posturilor au fost primite pe bază de semnătură de către personalul auxiliar de specialitate.

I.7. Colegiul de conducere.

La Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, Colegiul de conducere este format din 3 membrii.

Şedinţele Colegiului de conducere se ţin trimestrial sau de câte ori este nevoie. În anul 2007 s-au ţinut 5 şedinţe ale Colegiului, iar în anul 2008 un număr de 3 şedinţe, conform proceselor verbale încheiate şi existente la mapa specială întocmită conform dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi modificată şi art. 98 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară a Parchetelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 529/05 martie 2007.

Capitolul II:  Îndrumare şi control.

1. Verificarea îndeplinirii obiectivelor înscrise în Programul de activitate

Au fost verificate programele de activitate pe anul 2007 şi semestrul I 2008.

Obiectivele cuprinse în aceste programe sunt diversificate, referindu-se la activitatea de conducere, activitatea de urmărire penală şi supravegherea acesteia, activitatea judiciară, activitatea de prevenire şi de popularizare a legislaţiei, activitatea de personal şi învăţământ. Unele dintre aceste obiective au termene trimestriale şi semestrial de realizare, dar cele mai multe au caracter permanent, Exemplu: verificarea activităţii de urmărire penală în cauzele aflate la procurorii militari şi la organele de cercetare penală speciale, asigurarea şi urmărirea pregătirii procurorilor în vederea participării la şedinţele de judecată.

Pentru unele din obiectivele înscrise în programele semestriale de activitate s-au întocmit analize şi informări (raportul de bilanţ al activităţii desfăşurate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj în anul 2007, analiza activităţii judiciare desfăşurate în semestrul II 2007) conform anexelor, dar pentru cele mai multe dintre aceste activităţi, desfăşurate în fapt, nu s-au întocmit materiale din care să rezulte efectuarea lor (verificarea lunară a tuturor dosarelor în care se efectuează urmărirea penală şi a cauzelor complexe în care se efectuează urmărirea penală proprie; verificarea modului în care se respectă, în activitatea de grefă, prevederile normative, inclusiv în domeniul informaţiilor clasificate etc.).

Unele obiective cuprinse în programul de activitate urmăresc realizarea de activităţi desfăşurate săptămânal, cum ar fi analiza soluţiilor pronunţate de instanţele de judecată, analize consemnate în procesele-verbale întocmite după fiecare şedinţă săptămânală.

Programul de activitate semestrială a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj nu a fost comunicat Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti şi nici nu s-a primit de la această unitate un program de activitate pentru a se putea armoniza obiectivele urmărite de cele două unităţi de parchet.

Capitolul III: Activitatea de urmărire penală.

La data controlului existau în lucru la procurorii Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj împreună cu locaţiile Oradea , Târgu Mureş şi Braşov un număr de 31 dosare din care la locaţia Cluj erau 10 dosare, la Oradea 8 dosare, la Târgu Mureş erau în lucru un număr de 6 dosare, iar la locaţia Braşov un număr de 7 dosare.

În toate aceste dosare s-au respectat dispoziţiile art. 64 alin. 4 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi modificată, respectiv principiul continuităţii în soluţionarea dosarelor. Au existat cazuri de dosare repartizate altor procurori ca urmare a faptului că cei cărora le fusese repartizat iniţial dosarul s-au pensionat.

De asemenea un număr de 7 dosare repartizate iniţial prim procurorului adjunct colonel Siserman Viorel au fost repartizate altor 4 colegi după ce acesta a fost delegat pe o perioadă de 6 luni la Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în anul 2007. O altă situaţie o constituie repartizarea unui dosar ca urmare a admiterii declaraţiei de abţinere, formulată de procurorul Lascu Liviu în dosarul nr. 36/P/2007.

Prin Ordonanţa din 24 septembrie 2007, dosarul a fost repartizat procurorului Galeş Aurel.

În vederea soluţionării cu celeritate a cauzelor au fost luate o serie de măsuri de către prim procurorul unităţii, astfel: prin adresă s-a solicitat tuturor locaţiilor să prezinte situaţia dosarelor mai vechi de 3 luni, actele întocmite şi indicarea datei când au fost efectuate.

• Prin adresa din 14 martie 2007 s-a solicitat locaţiilor Oradea, Braşov şi Târgu Mureş ca în fiecare zi de vineri, fiecare procuror să comunice, prin fax, numărul de persoane audiate în săptămâna respectivă, numărul de dosare, respectiv lucrări soluţionate, solicitare căreia i s-a dat curs.
• Pentru locaţia Cluj, săptămânal, cu ocazia şedinţei de analiză a soluţiilor, sunt analizate şi cauzele vechi, consemnându-se acest fapt în procesele verbale încheiate (anexă). S-au identificat astfel de procese-verbale pentru datele de 09 mai 2006; 05 iunie 2006; 07 august 2006; 11 septembrie 2006; 13 septembrie 2006; 02 octombrie 2006; 21 februarie 2007; 26 martie 2007; 02 aprilie 2007; 27 august 2007; 10 septembrie 2007; 14 noiembrie 2007 anexate.

La data de 11 februarie 2007 la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj existau în lucru la procurori 2 dosare mai vechi de 6 luni de la începerea urmăririi penale, ambele la mr. magistrat Băcanu Silviu de la locaţia Braşov şi două dosare mai vechi de un an de la prima sesizare – unul la mr. magistrat Băcanu Silviu de la locaţia Braşov şi unul la colonelul magistrat Galeş Aurel de la locaţia Oradea.

Nu am identificat dosare soluţionate prin netrimitere în judecată ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale;

În activitatea de verificare a legalităţii soluţiilor dispuse de procurorii din subordine, conform art. 64 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi modificată, prim procurorul Mora Ioan a infirmat un număr de 5 soluţii de netrimitere în judecată în anul 2006 şi o singură soluţie în anul 2007.

În urma infirmării, a redeschiderii şi reluării urmăririi penale s-a întocmit un rechizitoriu (dosarul în care s-a emis rechizitoriu din 03 ianuarie 2007).

Nu au existat soluţii infirmate de instanţa de judecată.

S-au identificat situaţii în care, deşi soluţia procurorului era nelegală, prim procurorul nu a procedat la infirmarea acesteia, restituind dosarul la procuror pentru refacerea rechizitoriului sau completarea probatoriului, dând îndrumări pentru soluţionarea temeinică şi legală a cauzei, ( au fost identificate un număr de 7 dosare ), toate aparţinând locaţiei Braşov.

În anul 2006 procurorii militari din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj au avut de soluţionat un număr de 181 cauze penale, din care 4 cu autori necunoscuţi.

La începutul perioadei analizate (01 ianuarie 2006) existau înregistrate un număr de 76 cauze din care 3 cu autori necunoscuţi şi au fost înregistrate în cursul anului 2006 un număr de 105 cauze, din care 1 cu autor necunoscut.

Au fost soluţionate un număr de 104 cauze privind 194 persoane şi au fost declinate 21 cauze penale.

Dintre cauzele soluţionate, într-un număr de 12 cauze, privind 25 inculpaţi s-a dispus trimiterea în judecată.

Faţă de 34 persoane s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, din care 7 cu 18¹ Cod penal.

Faţă de 135 făptuitori s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Din categoria alte lucrări (cereri, reclamaţii, plângeri) au fost soluţionate 469 lucrări.

Nu au fost cazuri de arestaţi netrimişi în judecată.

Nu s-au pronunţat soluţii definitive de achitare şi restituire în anul 2006.

În anul 2007, procurorii au avut de soluţionat un număr de 135 cauze penale, din care 3 cu autori necunoscuţi.

La începutul perioadei analizate existau un număr de 56 cauze penale, din care 3 cu autori necunoscuţi. În cursul anului 2007 s-au mai înregistrat un număr de 79 cauze penale. Au fost soluţionate 73 cauze penale, privind 115 făptuitori şi au fost declinate 23 cauze penale.

Într-un număr de 12 cauze, privind 18 inculpaţi s-au întocmit rechizitorii.

S-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în 14 cauze faţă de 29 învinuiţi din care 8 cu art. 18¹ Cod penal.

S-au adoptat soluţii de neîncepere a urmăririi penale în 47 cauze privind 53 făptuitori.

Nu s-au înregistrat achitări şi restituiri definitive în anul 2007.

Nu au fost identificate cazuri de arestaţi netrimişi în judecată în anul 2007.

În anii 2006-2007 procurorii militari din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj au desfăşurat, în baza unor rezoluţii de delegare dispuse de Secţia Parchetelor Militare, mai multe activităţi în unele dosare complexe.

Au fost audiate în aceste dosare un număr de 597 persoane în calitate de martori şi 48 persoane în calitate de părţi vătămate.

S-au efectuat două activităţi de exhumare în localitatea Sighetul Marmaţiei în anul 2006 şi una în localitatea Tîrlişua în anul 2007.

Totodată, s-au efectuat mai multe acţiuni în zona de competenţă pentru identificarea persoanelor care urmau să fie audiate în dosarele sus-menţionate.

În anul 2006 volumul de activitate desfăşurat de fiecare procuror este următorul:

Prim procurorul adjunct colonel magistrat Siserman Viorel a fost delegat la Secţia Parchetelor Militare în perioada 01 ianuarie – 29 iunie 2006.

Procurorul colonel magistrat Stoienică Titi a fost delegat la Secţia Parchetelor Militare în perioada 15 iunie – 02 noiembrie 2006.

Procurorul colonel magistrat Câmpeanu Mircea a fost delegat la aceeaşi instituţie în perioada 1 iulie-2 noiembrie 2006.

Procurorul colonel magistrat Galeş Aurel a fost delegat la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti în perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2006.

Procuror căpitan magistrat Băcanu Silviu George a fost delegat la Secţia Parchetelor Militare în perioada 1 noiembrie – 31 decembrie 2006.

Anul 2007

Colonel magistrat procuror Siserman Viorel a fost delegat la Secţia Parchetelor Militare în perioada 1 februarie – 31 iunie 2007

Colonel magistrat procuror Iepure Viorel a fost delegat la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti, în perioada 1 iunie – 20 noiembrie 2007, dată la care s-a pensionat.

Colonel magistrat procuror Galeş Aurel a fost delegat la aceeaşi unitate în perioada 1 ianuarie – 31 martie 2007.

Maior magistrat procuror Băcanu Silviu a fost delegat la Secţia Parchetelor Militare în perioada 1 ianuarie – 1 iunie 2007.

Capitolul IV: Activitatea judiciară.

Planificarea şedinţelor de judecată se face săptămânal, în şedinţele de analiză a soluţiilor, pentru săptămâna care urmează.

Programările se consemnează şi în registrul privind şedinţele de judecată.

Fiecare procuror se pregăteşte pentru şedinţele de judecată la care participă, completând şi ţinând la zi fişele de şedinţă, în care se consemnează: număr dosar tribunal militar, număr dosar parchetul militar, numele inculpatului şi părţii vătămate, încadrarea juridică, starea de fapt, termenele, declaraţiile inculpatului, ale martorilor, soluţiile pronunţate.

La Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj hotărârile pronunţate se consemnează în procesele-verbale de analiză a soluţiilor.

Nu există un registru în care să se consemneze toate datele de identificare a soluţiei şi inculpatului (nr. dosar instanţă, nr. hotărâre, soluţia pronunţată, încadrarea juridică, numele inculpatului, dacă s-a declarat apel sau recurs).

Soluţiile sunt examinate săptămânal, de către toţi membrii colectivului de procurori de la locaţia Cluj şi se consemnează în procesele-verbale încheiate.

În anul 2006 procurorii de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj au participat la 95 şedinţe de judecată şi au pus concluzii şi au formulat cereri în 192 cauze.

În anul 2007 au participat la 79 şedinţe de judecată, formulând cereri în probaţiune şi punând concluzii în 158 cauze, conform anexei.

În anul 2006 a fost declarat un singur apel, admis.

În anul 2007 nu s-a declarat nici un apel sau recurs.

Au fost înregistrate 3 cereri de revizuire în anul 2006 şi 4 cereri în 2007.

Referitor la termenele de soluţionare a acestor cereri am constatat următoarele:

1. Lucrarea nr. s-a înregistrat la data de 22 februarie 2006 ca cerere de revizuire, formulată de petiţionar împotriva unei sentinţe penale a Tribunalului Militar Teritorial Oradea, prin care inculpatul a fost condamnat la 10 ani închisoare.

La 16 martie 2007 cererea este trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj ca urmare a modificărilor legislative privind competenţa instanţelor şi parchetelor militare.

La data de 31 august 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj restituie cererea de revizuire, apreciind că, în aplicarea dispoziţiilor art. 401 Cod procedură penală, instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, chiar dacă, la data introducerii cererii, datorită modificării dispoziţiilor legii procesuale, acesta nu mai avea competenţa să judece fondul cauzei.

Lucrarea este la prim procuror Mora Ioan din 31 august 2007, înregistrat sub număr nou 111/C/2006, nesoluţionată.

2. Cererea de revizuire, înregistrată la 10 mai 2006, a fost soluţionată de procuror la 12 februarie 2008.
3. Cererea de revizuire înregistrată la 31 august 2006 a fost trimisă spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorheiul Secuiesc.
4. Lucrarea din 31 ianuarie 2007 privind cererea de revizuire formulată împotriva sentinţei penale din 30 mai 1958 a Tribunalului Militar al Regiunii a-3-a Militară. La data de 01 martie 2007 cererea a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj spre competentă soluţionare.

La 31 august 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj retrimite cererea de revizuire la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Cluj având în vedere Decizia nr. XXX/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în soluţionarea recursului în interesul legii. Se înregistrează sub număr nou, făcându-se precizarea că este ataşată şi lucrarea iniţială. La data de 24 septembrie 2007 s-a întocmit referat cu propunere de respingere a cererii de revizuire şi s-a trimis la Tribunalul Militar Cluj la 27 septembrie 2007.

5. Lucrarea din 06 martie 2007 privind cererea de revizuire a sentinţei penale din 15 iulie 1958, a Tribunalului Militar al Regiunii a 3-a Militară.

La 26.04.2007 cererea s-a trimis la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj. La 31 august 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj retrimite cererea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, având în vedere Decizia nr. XXX a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în soluţionarea recursului în interesul legii din 2006.

Lucrarea se înregistrează, la 31 august 2007 sub număr nou. Nu a fost soluţionată până în prezent, deoarece nu s-a identificat arhiva care deţine dosarul de fond.

6. Cererea de revizuire formulată la 23 februarie 2007 a fost soluţionată de procuror la 20 noiembrie 2007.

Concluzionând asupra celerităţii soluţionării cererilor de revizuire, se constată că termenul de 2 luni, prevăzut de art. 399 alin. 4 Cod procedură penală, pentru efectuarea actelor de cercetare de către procuror a fost depăşit în toate cazurile, uneori ajungându-se la soluţionarea cererii după 2 ani de zile de la înregistrare (în cazul cererii de la pct. 2).

Au fost identificate două cazuri în care cererile de revizuire nu au putut fi soluţionate deoarece nu s-a identificat arhiva care deţine dosarul de fond. În aceste cazuri hotărârile de condamnare au fost pronunţate de Tribunalul Militar al Regiunii a 3-a Militară, instanţă desfiinţată ulterior.

Referitor la respectarea normelor de competenţă am constatat că au existat situaţii soluţionate diferit deşi vizau aceeaşi problemă.

Astfel, au existat cereri de revizuire care au fost trimise la parchetele de pe lângă instanţele civile ca urmare a modificărilor codului de procedură penală, fără a se declina competenţa în favoarea acestor parchete. Este cazul cererilor de revizuire trimise la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Odorheiul Secuiesc.

Procedând la aplicarea dispoziţiilor cuprinse în decizia nr. XXX/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a retrimis cererea de revizuire la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Cluj fără să declare şi să solicite soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. 3 teza II Cod procedură penală.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Odorheiul Secuiesc a înaintat cererea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita care a întocmit referatul nr. 101/III/6/2007 din 4 aprilie 2007 şi a înaintat dosarul la Tribunalul Harghita, deşi potrivit Deciziei nr. XXX/2006 cercetările trebuiau efectuate de Parchetul Militar, iar competenţa de soluţionare a cererii revine instanţei care a judecat cauza în fond.

Capitolul V: Plângeri.

1. Plângeri împotriva soluţiilor.

În anul 2006 prim procurorul Mora Ioan a soluţionat un număr de 9 plângeri iar în anul 2007 a soluţionat 7 plângeri împotriva soluţiei adoptate de procurorii din subordine. Anexă

Într-o singură cauză s-a depăşit termenul de 20 de zile prevăzut de art. 277 Cod procedură penală.

Procurorul a primit dosarul după întoarcerea din concediul de odihnă (de la 12 decembrie 2005 – 10 ianuarie 2006), dosarul fiind soluţionat la 13 ianuarie 2006.

Comunicările către petenţi s-au efectuat în aceeaşi zi în care s-au soluţionat plângerile.

2. Plângeri, reclamaţii, cereri formulate în baza O.G. nr. 27/2002 aprobată prin Legea nr. 233/2002.

În anul 2006 au fost înregistrate 40 de sesizări referitoare la fapte de natură penală, 7 plângeri împotriva soluţiilor, 3 cereri de revizuire şi 39 de alte solicitări (primiri în audienţă, eliberări de copii de pe actele din dosare, studierea dosarelor etc.).

Cererile au fost soluţionate în termenele prevăzute de lege, comunicându-se petenţilor soluţiile adoptate.

În cazul plângerilor care reclamau fapte de natură penală, marea majoritate a acestora se referă la fapte comise de lucrătorii de poliţie, a căror cercetare nu este de competenţa parchetelor militare, plângerile fiind trimise parchetelor civile competente, cu încunoştinţarea petenţilor.

Aceeaşi caracteristică a plângerilor, în care se reclamă fapte de natură penală se constată şi în anul 2007, când s-au înregistrat 29 astfel de plângeri, alături de 5 plângeri împotriva soluţiei, 6 cereri de revizuire şi 30 de alte sesizări şi cereri.

A fost identificată o plângere greşit înregistrată în evidenţele Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, plângere care priveşte o persoană a cărei calitate nu atrage competenţa parchetelor militare (poziţia nr. 105/2006, privind plângerea referitoare la fapte de natură penală comise de un locotenent colonel de poliţie). Plângerea a fost înregistrată ca dosar penal la 07 iulie 2006, iar prin ordonanţa din 17 martie 2007 s-a declinat competenţa la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

O altă situaţie, identică, priveşte plângerea reţinută la poziţia 2/2007.

Din analiza înregistrării în registrul de plângeri, această sesizare se referă la lucrătorii de poliţie şi procuror, iar competenţa aparţine Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Se poate concluziona că obiectul petiţiilor a fost corect calificat, acestea au fost soluţionate în termen şi s-au comunicat tuturor petenţilor modul de soluţionare.

Capitolul VI : Grefă, registratură, arhivă.

• Registrul pentru evidenţa ordinelor şi dispoziţiilor cu caracter normativ ale ministrului justiţiei şi procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (R-1).

Registrul cuprinde ordinele şi dispoziţiile cu caracter normativ, grupate în funcţie de caracterul permanent sau periodic al dispoziţiilor cuprinse, respectiv – ordin cu caracter permanent, cu raportare de îndată, săptămânal, lunar, trimestrial, semestrial, anual.

Registrul este completat cu ultimele ordine emise de organele ierarhic superioare.

• Au fost prezentate registrele de urmărire penală şi supraveghere a acesteia pe anii 2006 – 2007 (R 2).

În anul 2006 s-au efectuat 106 înregistrări în ordine cronologică, iar în anul 2007 s-au efectuat 80 de înregistrări în aceste registre.

Verificând modul de înregistrare a cauzelor penale, am constatat că se respectă rubricatura, fiind menţionate toate datele privind numărul dosarului, numele procurorului căruia i s-a repartizat lucrarea, obiectul cauzei, organul mai întâi sesizat, data începerii urmăririi penale, soluţia adoptată şi data adoptării, corespondenţa din dosar.

Registrele sunt numerotate, având înscrise pe copertă denumire registrului, anul, dar fără a fi menţionate numărul iniţial şi ultimul număr, încălcându-se prevederile art. 188 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul nr. 2850/C/25 octombrie 2004 şi ale art. 123 din actualul Regulament de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 529/C/2007.

La sfârşitul fiecărui an s-au încheiat procese-verbale în care s-a consemnat numărul de înregistrări (poziţii) şi numărul de pagini folosite, conform art. 123 alin. 2 din actualul Regulament de ordine interioară a parchetelor, certificarea fiind efectuată de prim procuror.

• Registrul de evidenţă a valorilor şi corpurilor delicte (R-4).

În acest registru au fost efectuate 2 înregistrări în 2006 şi una în anul 2007.

• Registrul pentru evidenţa şi punerea în executare a cheltuielilor judiciare şi a sancţiunilor aplicate potrivit art. 18¹ Cod penal (R-5) .

În anul 2006 au fost efectuate 7 înregistrări, iar în anul 2007 un număr de 29 înregistrări în acest registru, cu respectarea rubricilor înscrise în registru. Toate amenzile aplicate au fost achitate.

• Registrul de evidenţă a activităţii de apel şi recurs (R-6).

În anul 2006 a fost consemnată declararea unui singur apel, iar în anul 2007 nu s-au declarat nici un apel sau recurs.

• Registrul de inventar al bibliotecii (R-10).

Conţine 1414 înregistrări, ultima fiind în 05 decembrie 2007, în care se consemnează primirea Revistei de Criminalistică nr. 5/2007, de la Secţia Parchetelor Militare.

• Registrul de intrare-ieşire a corespondenţei (R-13).

În anul 2007 s-au efectuat un număr de 613 înregistrări de la numărul 2 la numărul 1226, cu respectarea dispoziţiilor legale privind rubricatura şi certificarea înregistrărilor, realizată de prim-grefier, conform procesului-verbal întocmit la 31 decembrie 2007. În toate cazurile examinate s-a constatat că s-a completat rubrica „modul de rezolvare” şi după caz, destinatarul şi data expedierii.

În anul 2006 s-au efectuat 758 înregistrări de la numărul 2 la 1516, cu respectarea rubricaturii şi certificarea înregistrărilor.

• Registrul de intrare-ieşire a documentelor secrete (R-14).

La Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj există un registru pentru evidenţa documentelor secrete de serviciu şi unul pentru evidenţa documentelor secrete de stat.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 182/2002, la Parchetul Militar Cluj există un registru de evidenţă a autorizaţiilor acordate personalului, cuprinzând numele şi prenumele, funcţia, nivelul de secretizare şi perioada pentru care s-a emis certificat de securitate.

Documentele clasificate care sunt dactilografiate sau multiplicate, sunt evidenţiate în registre separate, completate cu respectarea rubricaturii şi certificate la sfârşitul fiecărui an.

• Registrul Opis Alfabetic pentru identificarea lucrărilor – (R15).

Verificarea prin sondaj pe anii 2006 – 2007 au relevat că toate înregistrările din registrele R2 şi R19 sunt înregistrate şi în registrul Opis Alfabetic.

• Registrul privind evidenţa curentă a intrărilor-ieşirilor documentelor din arhivă (R-16).

Pentru anul 2006 au fost consemnate 12 solicitări de studiere a unor dosare din arhivă, iar pentru anul 2007s-au înregistrat 10 astfel de solicitări. În anul 2008, până la data controlului s-au solicitat în 6 rânduri, dosare de arhivă.

Există un registru inventar al unităţilor arhivistice în care s-au consemnat datele extreme ale documentelor, numărul unităţilor arhivistice şi ieşirile acestora, care au fost predate la arhivele Statului.

• Registrul pentru evidenţa sigiliilor şi ştampilelor (R-17).

Sunt înregistrate 11 facsimile de ştampile, având consemnate în rubrici speciale denumirea în clar a unităţii militare de la care s-a primit, numărul şi data înregistrării actului de predare-primire şi fiind evidenţiate în rubrici separate retragerile – o singură menţiune.

La Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj există un registru de evidenţă al sigiliilor tip „Personal” însoţit de o „fişă de evidenţă” a sigiliului rotund tip „Personal” păstrat de fiecare persoană, cu semnătura de primire, şi, unde este cazul, de înapoiere a sigiliului.

• Registrul de evidenţă a cererilor, reclamaţiilor, sesizărilor, plângerilor şi memoriilor (R-19).

În anul 2006 s-au efectuat 89 înregistrări de la numărul 1 la 177, numerotarea făcându-se cronologic, cu numere de înregistrare fără soţ.

În anul 2007 s-au efectuat 69 înregistrări de la nr. 1 la 137.

La sfârşitul fiecărui an s-au certificat numărul înregistrărilor şi paginile folosite, certificare efectuată de prim grefier, iar pe coperta registrului s-au menţionat numerele iniţiale şi finale ale înregistrărilor pentru fiecare an.

Referitor la modul de înregistrare şi soluţionare a cererilor, memoriilor, plângerilor etc. am constatat următoarele:

2006

1. La numărul 1 din registru este consemnată sesizarea din 3 ianuarie 2006 a numitei S.E. privind comportamentul necorespunzător faţă de părinţi şi socri a fiului său S.C. de la U.M. XXX.

Sesizarea a fost repartizată procurorului fără a se menţiona data repartizării şi nu s-au mai completat rubricile privind soluţia dată şi nici dacă aceasta a fost comunicată petentei. Lucrarea apare ca nesoluţionată.

La verificarea modului de soluţionare a lucrării nr. /C/2006 am constatat că memoriul petiţionarei a fost soluţionat prin clasare, consemnându-se pe un  post-it „se clasează” la 08 martie 2006, deşi sesizarea nu era anonimă, şi nu erau aplicabile dispoziţiile art. 7 din O.U.G. nr. 27/2002.

Soluţia nu a fost comunicată petentei, încălcându-se dispoziţiile art. 8 alin. 1 din O.U.G. nr. 27/2002 privind activitatea de soluţionare a petiţiilor.

2. La numărul 13 din registru s-a consemnat memoriul petentului M.A. primit la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj de la Consiliul Superior al Magistraturii şi trimis la locaţia Târgu Mureş, ca fiind o plângere împotriva soluţiei adoptate într-un dosar înregistrat în anul 2005.

Nu este consemnat modul de soluţionare a acestei plângeri, nu s-a comunicat petentului faptul că memoriul a fost trimis la locaţia Târgu Mureş, iar la rubrica „Observaţii” este consemnată menţiunea „la dosarul nr. /P/2005”.

Verificând în registrul de urmărire penală la poziţia 80 am constatat că s-a înregistrat la 13 ianuarie 2006 plângerea numitului M.A. ca o plângere împotriva soluţiei, iar la 23 ianuarie 2006 plângerea a fost soluţionată prin rezoluţie, fiind respinsă. Soluţia a fost comunicată petentului la 24 ianuarie 2006. Am procedat la verificarea dosarului nr. /P/2005 constatând că cele consemnate în registru se confirmă.

Ca o caracteristică generală, am constatat că înregistrările privind „corespondenţa, data şi unitatea la care s-a trimis şi data comunicării către petiţionar” sunt efectuate în rubrica „Observaţii” şi nu în rubrica alocată lor.

3. Lucrarea numărul … cuprinzând Referatul privind sesizarea din oficiu a Parchetului Militar Cluj, la data de 08 februarie 2006. Lucrarea a fost repartizată procurorului fără să se consemneze data repartizării. La rubrica „Observaţii” s-a consemnat „Format dosar penal”, fără a se menţiona numărul acestuia.
4. Sub numărul… s-a înregistrat adresa Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a trimis la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj memoriul petentului L.C. prin care sesizează că este nemulţumit de soluţia adoptată de Parchetul Militar în dosarul nr. /P/2000.

S-a înregistrat ca plângere împotriva soluţiei la data de 15 mai 2006, deşi sesizarea de la Consiliul Superior al Magistraturii a fost înregistrată la 14 aprilie 2006, iar dosarul de la locaţia Oradea a sosit la 04 mai 2006.

La rubrica „Soluţia dată cererii …” s-a consemnat „Admis” fără a se menţiona data adoptării soluţiei şi fără a se comunica petentului.

Acestuia i se comunicase la 09 mai 2006 un exemplar al actului de soluţionare din dosarul nr. /P/2000.

Acelaşi obiect are şi lucrarea nr. /2006, plângere împotriva soluţiei înregistrată la 15 mai 2006, soluţionată de prim procuror prin rezoluţie de respingere, comunicată petentului la 25 mai 2006. Împotriva acestei soluţii, petentul s-a adresat cu plângere la Tribunalul Militar Cluj – dosar nr. 34/13 iunie 2006.

5. În lucrarea din 14 aprilie 2006 s-a înregistrat sesizarea petiţionarului ca plângere împotriva soluţiei.

La rubrica „Cui i s-a repartizat lucrarea” este menţionat numele procurorului şi data de 26.04.2006.

Nu s-a completat rubrica privind soluţia dată cererii, dar la rubrica „Observaţii” s-a menţionat „01 iunie 2006 – comunicare”, fapt ce demonstrează că s-a adoptat o soluţie la plângere, că acea soluţie a fost comunicată cu petentul, dar nu s-au efectuat cuvenitele menţiuni în registru.

6. În lucrarea din 10 mai 2006 s-a înregistrat adresa Secţiei Parchetelor Militare, prin care se trimite spre analiză situaţia unei persoane, care a fost condamnată în anul 1974 la 4 ani închisoare, pentru neprezentare la încorporare. Lucrarea a fost repartizată procurorului , fără a se consemna data repartizării. Nu figurează în registru ca fiind soluţionată această sesizare.

În cazul sesizărilor privind fapte comise de lucrări de poliţie în exerciţiul funcţiei, sesizări trimise parchetelor civile competente, se comunică întotdeauna petenţilor faptul că sesizările au fost îndreptate organelor competente.

7. Sesizarea înregistrată la data de 19 septembrie 2006; avocatul sesizează „despre abuzurile unor comunişti”. Lucrarea apare ca fiind „clasată” la 19 septembrie 2006, fără a fi completate rubricile privind procurorul căruia i s-a repartizat şi nici dacă soluţia a fost comunicată petentului.

2007

1. Lucrarea înregistrată la 23 februarie 2007; petiţionarul solicită revizuirea soluţiei Tribunalului Militar Cluj, prin care a fost condamnat la 9 luni închisoare, în perioada în care a fost militar.

Lucrarea a fost repartizată procurorului. Prin referatul din 20 noiembrie 2007 s-a dispus clasarea plângerii. Petentului i s-a comunicat soluţia la 20 noiembrie 2007.

2. În lucrarea din data de 02 aprilie 2007 s-a înregistrat plângerea unui deţinut din Penitenciarul Oradea, formulată împotriva lucrătorilor de poliţie şi a procurorului care a instrumentat cauza în care a fost cercetat.

La data de 23 martie 2007 s-a întocmit Referat de clasare; nu este consemnat numele procurorului care l-a întocmit, nu s-a consemnat dacă „soluţia” a fost comunicată petentului.

3. Idem lucrarea numărul 73 – la 09 mai 2007 s-a înregistrat „cererea” unei persoane împotriva unor lucrători de poliţie şi magistraţi.

Lucrarea a fost repartizată procurorului.

La 03 iulie 2007 a fost clasată, iar petentului i s-au restituit „cererea şi documentele anexate”.

4. În sesizarea din 05 iulie 2007, Horvath Vasile sesizează despre „nemulţumirea sa privind modul de soluţionare al unui dosar înregistrat la Parchetul Militar Oradea”.

Lucrarea s-a repartizat procurorului. La 10 iulie 2007 s-a trimis locaţiei Oradea plângerea spre soluţionare. Nu figurează că ar fi fost soluţionată. Era o plângere împotriva soluţiei, de competenţa prim procurorului Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj.

• Registrul de evidenţă al infirmărilor, redeschiderilor şi restituirilor               (R-30).

Cuprinde 8 menţiuni pentru anul 2006 şi nicio menţiune pentru 2007, toate fiind infirmări – dispuse de prim procuror.

• Registrul cu evidenţa dosarelor în care s-a început urmărirea penală, ţinut în baza dispoziţiilor art. 288 alin. 1¹ Cod de procedură penală, cuprinde rubrici privind numărul dosarului, numele învinuitului şi infracţiunea comisă, data şi ora începerii urmăririi penale, procurorul care a dispus începerea urmăririi penale, soluţia dispusă şi data.
• Registrul de procese-verbale de analiză săptămânală a soluţiilor – analiză care se ţine în fiecare zi de luni la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, în care sunt consemnate numărul sentinţei şi data pronunţării, numele inculpatului sau petentului, soluţia dispusă şi aprecierea privind legalitatea şi temeinicia acesteia.

În aceeaşi şedinţă se prelucrează şi ordinele unităţilor ierarhic superioare.

• Registrul unic pentru evidenţa materialelor necesare desfăşurării activităţii în care sunt consemnate registrele, condicile, fişele de evidenţă etc., primite de unitate, pentru activitatea de registratură, grefă, arhivă.
• Condica de evidenţă a cauzelor cu autori neidentificaţi (C-2).

În anul 2006 au fost înregistrate 4 cauze cu autori neidentificaţi, iar în anul 2007 au fost înregistrate un număr de 5 astfel de cauze.

• Condica pentru evidenţa lucrărilor procurorilor (C-4).

Fiecare procuror primeşte lucrările repartizate după ce acestea sunt trecute în condica de grefă.

La primirea lucrării procurorul semnează de primire.

În condică se consemnează şi data predării la secretariat a lucrării soluţionate.

Nu în toate cazurile se semnează de primirea lucrării, fiind identificate 7 poziţii în care prim procurorul Mora Ioan nu a semnat de primirea lucrărilor în anul 2007 şi 5 poziţii în anul 2008.

Prim procurorul adjunct Siserman Viorel nu a semnat pentru primirea lucrărilor în 8 cazuri în anul 2007 şi 4 cazuri în anul 2008 iar procurorul Băcanu Silviu nu a semnat pentru primirea nici unei lucrări în anii 2006, 2007, 2008 până la data controlului.

Lucrările primite spre soluţionare sunt înregistrate de procurori în condicile de evidenţă a lucrărilor procurorilor (C-4), în care se consemnează „nr. crt.”, data primirii lucrării, numărul dosarului, numele şi prenumele învinuitului, încadrarea juridică, soluţia şi data adoptării acesteia.

Lucrările sunt evidenţiate separat, cele penale de cele înregistrate în registrul general.

Nu este completată rubrica privind data predării la grefă şi semnătura de primire a grefierului şef.

• Condica de evidenţă al activităţii judiciare (C-5) care cuprinde toate soluţiile pronunţate în instanţele de judecată, completat cu numele instanţei, data pronunţării soluţiei, procurorul de şedinţă, numele inculpatului şi încadrarea judiciară, fără numărul şi data sentinţei şi fără menţiunile achitat, condamnat etc. (privind soluţia).
• Condica de prezenţă (C-6), ţinută la zi, semnată de toţi angajaţii civili, personalul administrativ şi de serviciu.

Nu există condică de prezenţă pentru procurori.

La Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj există o condică a evidenţei deplasărilor şi una cuprinzând concediile de odihnă şi medicale.

• Condica de corespondenţă (C-7).

Pentru corespondenţa primită la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj se ţine o evidenţă în care sunt completate numărul curent, data primirii, expeditorul şi modul de soluţionare, compartimentul căreia i se repartizează sau menţiunea dacă se arhivează.

Nu există semnătură de primire în cazul predării documentelor la procuror.

Expedierea corespondenţei se consemnează într-o condică distinctă, cu semnătura de primire a destinatarului.

Pentru corespondenţa documentelor secrete, există borderouri în care se consemnează „nr. crt.”, expeditorul, destinatarul, numărul de înregistrare al corespondenţei, anexele, data, ora şi semnătura de primire, existând pe toate borderourile verificate semnăturile de predare şi primire.

Arhivă.

Până în luna septembrie 2007, arhiva era depozitată într-o încăpere la etajul 2 al clădirii, la acelaşi nivel cu birourile în care-şi desfăşoară activitatea personalul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj.

În urma definitivării statului de organizare al Parchetului Naţional Anticorupţie, Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat Ministerului Apărării extinderea spaţiilor necesare structurii judeţene Cluj, prin închirierea încăperilor 8 şi 10 aflate în folosinţa Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj.

Ca urmare a aprobării obţinute de la Ministerul Apărării, Direcţia Naţională Anticorupţie a ocupat, prin închiriere, încăperile nr. 8 şi nr. 10, astfel că arhiva Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj s-a mutat într-o încăpere care aparţinea Tribunalului Militar Cluj, situată la parterul clădirii.

Pentru mutarea arhivei în spaţiul în care este depozitată în prezent, există un acord de principiu dat din partea Secţiei Parchetelor Militare şi din partea Direcţiei Judeţene Cluj a Arhivelor Naţionale, conform căruia transferul ar putea fi luat în considerare în urma amenajării spaţiului conform standardelor prevăzute de Legea nr. 16/2006, care să asigure integritatea şi securitatea documentelor.

Având în vedere faptul că s-au efectuat lucrările de amenajare, Direcţia Judeţeană Cluj a Arhivelor Naţionale urmează a comunica acordul privind transferul arhivei.

PARCHETUL MILITAR DE PE LANGA TRIBUNALUL

MILITAR TIMISOARA

Capitolul I: Verificarea organizării eficiente a activităţii, a comportamentului şi comunicării, a asumării responsabilităţii şi a aptitudinilor manageriale.

I.1. Folosirea adecvată a resurselor umane.

În anul 2006 Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara şi-a desfăşurat activitatea la unitatea de bază din Timişoara şi la structura Craiova, în următoarea formulă de personal:

• la Timişoara au funcţionat 4 procurori militari, din care 2 pe funcţii de conducere şi 2 procurori operativi. De la data de 01 iulie 2006 domnul prim procuror Cosneanu Gheorghe a fost delegat până la sfârşitul anului la Secţia Parchetelor Militare;
• ca personal auxiliar de specialitate şi-au desfăşurat activitatea un grefier şef şi un grefier, iar ca personal contractual, un îngrijitor;
• la locaţia din Craiova au funcţionat tot anul 4 magistraţi militari operativi, domnul procuror Diaconeasa Vladimir fiind desemnat prin Ordin de zi pe unitate, ca procuror coordonator şi îndrumător al activităţii întregului colectiv;
• ca personal auxiliar de specialitate şi-au desfăşurat activitatea 3 grefieri iar ca personal contractual un îngrijitor.

Deciziile mai importante privind alocarea şi gestionarea resurselor au fost luate de Colegiul de conducere al unităţii, după cum toate problemele profesionale şi administrative curente au fost analizate în şedinţele săptămânale sau bilunare ale colectivelor de procurori.

Unitatea din Timişoara are sediul şi îşi desfăşoară activitatea în imobilul de pe strada Popa Şapcă nr. 7, aparţinând Ministerului Apărării Naţionale şi fără a exista revendicări.

Locaţia din Craiova funcţionează în sediul de pe strada Păltiniş nr. 7, aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, imobil care în anul 2006 a făcut obiectul unor litigii în instanţa civilă pentru revendicări. Sediul a necesitat reparaţii şi lucrări de renovare în exterior şi în interior.

La ambele sedii este asigurată paza cu cadre de la poliţia militară.

Unitatea din Timişoara, este deservită de 2 autoturisme de serviciu Dacia 1300, aparţinând U.M. 01109 Timişoara, cu o vechime de peste 8 ani şi într-o avansată stare de uzură fizică şi morală. Sunt conduse de doi subofiţeri aparţinând aceleiaşi unităţi militare.

Întrucât de circa 3 ani autovehiculele nu dispun de service auto militar sau civil, sunt necesare eforturi deosebite pentru întreţinerea şi funcţionarea lor operativă.

Şi subunitatea din Craiova este deservită de 2 autoturisme Dacia 1300 aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, de asemenea vechi şi cu o avansată stare de uzură.

Urmare a stăruinţelor şi diligenţelor conducerii unităţii pe lângă Secţia Parchetelor Militare, în anul 2006 unitatea din Timişoara a fost dotată cu un calculator, un aparat TV, un DVD – player şi un aparat foto digital Samsung.

În cursul anului 2007 Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, şi-a desfăşurat activitatea tot în cele două structuri şi locaţii, în următoarea formulă de personal:

• La locaţia Timişoara, începând cu 01 ianuarie 2007, domnul prim procuror Cosneanu Gheorghe a fost detaşat pe o perioadă de 2 ani la Ministerul Apărării Naţionale – Direcţia juridică, astfel încât atribuţiile de conducere au fost preluate integral de procurorul adjunct Ilina Radu. În primul trimestru au funcţionat 2 procurori operativi, iar de la 01 aprilie 2007 a fost numit procuror militar prin transfer de la Judecătoria Moldova Nouă domnul mr. magistrat Iordache Mihai.

La data de 15 august 2007 a fost numit procuror militar prin transfer, aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii, domnul colonel magistrat Pârvu Florin, fost judecător militar la Tribunalul Militar Timişoara, iar de la 1 septembrie 2007 a fost numit prin transfer la Parchetul Militar Timişoara – structura Craiova, lt. col. magistrat Ionică Voicu, fost judecător militar la Parchetul Militar Bucureşti.

• Locaţia Craiova a funcţionat în primul semestru cu 4 procurori operativi, în perioada 01 iunie – 31 august 2007 cu 3 procurori, iar de la 01 septembrie 2007 din nou cu 4 procurori militari.

Ca personal auxiliar la Craiova au funcţionat tot 3 grefieri, iar la Timişoara un grefier şef şi un grefier până la 01 septembrie 2007, când a venit prin transfer de la Direcţia Naţională Anticorupţie un alt grefier.

Şi în acest an, deciziile mai importante privind alocarea şi gestionarea resurselor au fost luate în Colegiul de conducere al unităţii, după cum toate problemele profesionale şi administrative curente au fost analizate în şedinţele săptămânale sau bilunare ale colectivelor de procurori.

În cursul anului 2007 cele două colective şi-au desfăşurat activitatea în aceleaşi sedii, imobilul din Craiova şi nu a mai făcut obiectul vreunui litigiu. În aceste condiţii, prin stăruinţa conducerii unităţii, s-a reuşit alocarea sumei de 55.000 RON şi executarea integrală a lucrărilor de reparaţii şi renovare exterioară a clădirii (acoperiş, geamuri şi uşi termopan, refacere şi zugrăvire pereţi exteriori).

De asemenea, la sfârşitul anului 2007, au fost obţinute fonduri pentru montarea jaluzelelor mobile în toate birourile sediului din Timişoara.

Paza sediilor a fost asigurată de cadre din poliţia militară.

În cursul anului 2007, cele două unităţi au funcţionat cu câte două autoturisme Dacia 1300 vechi, în primăvară reuşindu-se transferul cu titlu gratuit de la STS a unui autoturism Dacia 1310 Break, relativ mai nou, pentru deplasările operative. Toate cele patru autoturisme au fost deservite de subofiţeri, iar după plecarea unui conducător auto în misiune de asigurarea păcii în Irak, prin grija conducerii unităţii a fost delegat un angajat civil de la U.M. 01191 Lipova.

De menţionat că la unitatea din Timişoara, s-au continuat aceleaşi eforturi, de cele mai multe ori pe plan personal, pentru întreţinerea şi funcţionarea autovehiculelor.

În anul 2007, prin preocuparea constantă a conducerii unităţii şi secţiei, au fost achiziţionate câte un calculator, o imprimantă şi un xerox pentru fiecare locaţie, după cum procurorii militari şi-au amenajat birourile în mare măsură prin efort personal.

În locaţia din Timişoara nu există instalaţie de aer condiţionat, fapt ce determină crearea unui disconfort continuu în perioada de vară, cu temperaturi de 38 – 40⁰C, specifice zonei de sud-vest a ţării.

În aceeaşi locaţie sistemul de încălzire centrală este învechit, nefiind capabil să realizeze o încălzire adecvată a sediului, impunându-se modernizarea sau înlocuirea acestuia.

I.2. Planificarea activităţii pe termen scurt, mediu şi lung, oportunitatea şi eficienţa deciziilor.

În desfăşurarea activităţii Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, prim procurorul unităţii sau adjunctul acestuia au emis Ordine de zi pe unitate, prin care s-au reglementat modul de realizare a obiectivelor specifice, s-au stabilit responsabilităţi, au fost numite comisii pentru verificarea documentaţiei secrete. Prin aceleaşi Ordin de zi se stabilesc procurorii de serviciu, se aprobă deplasările în garnizoană sau înafara acesteia.

În anul 2006 au fost emise 179 ordine, în anul 2007 au fost emise 186 ordine, iar în anul 2008, până la 20 februarie 2008 au fost emise 23 de ordine de zi pe unitate.

Examinând modul de întocmire, am constatat că începând cu Ordinul de zi              din 29 octombrie 2007, aceste ordine, emise de prim procurorul militar adjunct, nu sunt semnate de acesta şi nici de altă persoană. A fost constatată aceeaşi situaţie şi în cazul ordinelor emise în anul 2008, nici unul din cele 23 de ordine de zi pe unitate nefiind semnat de emitent.

I.3. Organizarea pregătirii şi perfecţionării profesionale continue a procurorilor şi a personalului auxiliar.

Procurorii de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara au participat la două forme de pregătire şi perfecţionare profesională, constând în seminarii trimestriale organizate la nivelul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar şi la seminariile organizate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti şi Institutul Naţional al Magistraturii.

În anul 2006 procurorii din Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara au dezbătut 4 teme, prezentate de procurorii Marian Vaetisi, Dan Borca, Vladimir Diaconeasa şi Cătălin Pitu şi au participat la 3 seminarii organizate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti.

În anul 2007 procurorii Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara au participat la 7 seminarii de pregătire profesională organizate la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti şi au prezentat şi dezbătut 4 teme în cadrul seminarilor organizate la nivelul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara. Pentru anul 2008 s-au prevăzut alte 4 teme ce urmează a fi prezentate în lunile martie, iunie, septembrie şi decembrie 2008.

Personalul auxiliar de specialitate participă la seminarii organizate trimestrial la nivelul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, iar în cadrul formelor de pregătire profesională organizate la nivel centralizat, în anul 2006 s-a consemnat o participare la seminarul din Centrul de pregătire Amara, în anul 2007 au fost menţionate 4 seminarii, la Arad (15 ianuarie – 17 ianuarie 2007; 19 martie – 23 martie 2007) şi Timişoara (22 octombrie – 26 octombrie 2007 şi 03 decembrie – 07 decembrie 2007) unde au participat în total 5 grefiere.

Situaţia detaliată a formelor de pregătire şi perfecţionare a pregătirii profesionale, temele dezbătute, perioadele şi locaţiile în care s-au desfăşurat se regăsesc în anexă.

I.4. Comportamentul şi comunicarea cu procurorii, personalul auxiliar, contractual, judecătorii, justiţiabilii şi ceilalţi participanţi la procesul penal şi cu alte instituţii.

Din discuţiile purtate cu procurorii şi personalul auxiliar de specialitate din locaţia Timişoara, rezultă că în cadrul colectivului s-au consolidat relaţii colegiale, principiale şi de natură să contribuie la crearea unui climat optim de muncă.

Nu au fost semnalate excese în comportamentul procurorilor cu funcţii de conducere şi nici acte de indisciplină care să fi reclamat sesizarea instituţiilor abilitate să aplice sancţiuni disciplinare.

Relaţiile cu justiţiabilii s-au desfăşurat în cadru legal, prin primirea în audienţă, soluţionarea cu imparţialitate a dosarelor, astfel că nu au existat reclamaţii scrise sau verbale privind atitudini sau acte culpabile ale vreunui lucrător al unităţii şi nici în sediile parchetului nu s-au semnalat incidente ca urmare a unor nemulţumiri a justiţiabililor.

Au fost transmise prin purtătorul de cuvânt către mass-media informaţii privind aspecte ale activităţii unităţii, care pot fi date publicităţii, fără a afecta activitatea acesteia şi cu respectarea prevederilor Legii nr. 544/2001.

Raporturile cu Consiliul Superior al Magistraturii, parchetele militare ierarhic superioare, instanţele şi parchetele civile, precum şi cu Baroul de avocaţi Timiş au fost corecte, existând o preocupare permanentă de a răspunde solicitărilor primite şi de a menţine şi îmbunătăţii aceste relaţii, pe bază de onestitate, colegialitate şi respect reciproc.

I.5. Relaţia cu mass-media, asigurarea accesului la informaţiile de interes public din cadrul parchetului şi transparenţa actului de conducere.

La Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara există un purtător de cuvânt, în persoana domnului căpitan magistrat Borca Dan Remus.

Nu au existat solicitări de date de interes public din partea mass-media în perioada 2006 – 2008.

Capitolul II: Activitatea de îndrumare şi control.

Verificarea îndeplinirii obiectivelor înscrise în programul de activitate.

La Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara există programe semestriale de activitate, comunicate Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti.

Aceste programe cuprind principalele activităţi caracteristice fiecărui domeniu de activitate al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, referindu-se la activitatea de conducere, activitatea de urmărire penală şi de supraveghere a organelor de urmărire penală speciale, activitatea judiciară în cauzele penale, activitatea de prevenire, popularizare a legilor şi de primire în audienţă a cetăţenilor, studiu, documentare şi perfecţionarea pregătirii profesionale şi militare.

Programul de activitate pe semestrul II 2006 este identic cu cel pentru semestrul I 2006 şi s-a constatat că nu s-au întocmit materiale din care să rezulte îndeplinirea obiectivelor în toate cazurile în care aceste obiective au fost realizate.

Au fost prezentate analizele activităţii unităţii pe anii 2006 şi 2007 în care au fost analizate toate domeniile de activitate.

Pentru soluţionarea cu celeritate a dosarelor s-au întocmit situaţii privind cauzele aflate în lucru la procurori, fiind prezentate 6 astfel de situaţii.

Nu au fost prezentate măsurile preconizate pentru organizarea în condiţii superioare a activităţii de control curent şi tematic, obiectiv cuprins la pct. 2 din programul pe semestrul I 2006, deoarece aceste controale nu au avut loc.

Nu au fost realizate obiectivele privind stabilirea în comun cu comandanţii garnizoanelor militare a unor măsuri de îmbunătăţire a activităţii de urmărire penală desfăşurată de ofiţerii de cercetare penală, obiectiv prevăzut la pct. 3 din Programul pe semestrul I şi II a anului 2006.

Programul de activitate pe semestrul I 2007 este copiat după cele din anul 2006, fără să se fi întocmit în toate cazurile informări sau rapoarte din care să rezulte îndeplinirea obiectivelor din program.

Programul pentru semestrul II 2007 conţine obiective mai pragmatice, care urmăresc îmbunătăţirea activităţii de urmărire penală, judiciară şi de perfecţionare a pregătirii profesionale, a activităţii de grefă, a comunicării cu mass-media etc.

În anul 2006 la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara s-au ţinut 14 şedinţe de analiză a activităţii unităţii, iar în anul 2007 au avut loc tot 14 astfel de şedinţe.

În cadrul acestor şedinţe s-au analizat datele statistice pe anul care s-a încheiat (procese-verbale din 13 ianuarie 2006 şi 21 decembrie 2007), se prelucrează ordinele primite de la organele ierarhic superioare, se discută dosarele care sunt mai vechi, stabilindu-se termene de soluţionare a lor, se întocmeşte graficul asigurării cadrelor operative la permanenţe, se discută hotărârile pronunţate la instanţele de judecată.

Capitolul III : Activitatea de urmărire penală.

La data efectuării controlului, la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara erau în lucru la procurori un număr de 24 dosare penale.

Dintre dosarele penale aflate în lucru, nici unul nu este peste 6 luni de la începerea urmăririi penale, iar 4 dosare sunt peste 1 an de la prima sesizare.

În anul 2006 procurorii de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara au avut de soluţionat un număr de 106 dosare din care 3 cu autori necunoscuţi.

Au fost soluţionate un număr de 65 dosare, din care 4 cu rechizitoriu şi 14 prin scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 18¹ Cod penal. Într-un număr de 47 dosare s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi în 17 cauze s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare.

Nu s-au înregistrat cazuri de achitări sau restituiri definitive de la instanţă. Nu au fost cazuri de inculpaţi arestaţi netrimişi în judecată.

În anul 2007 procurorii au avut de soluţionat un număr de 119 dosare penale, din care 3 cu autori necunoscuţi.

La începutul perioadei existau 24 dosare şi s-au înregistrat încă 95 dosare în cursul anului. Au fost soluţionate 63 dosare din care 2 prin rechizitoriu, 6 cu aplicarea art. 18¹ Cod penal şi 2 prin scoatere de sub urmărire penală.

În 53 dosare s-au adoptat soluţii de neîncepere a urmăririi penale, iar 32 dosare au fost declinate.

Nu au fost cazuri de dosare soluţionate cu neînceperea urmăririi penale ca urmare a prescripţiei răspunderii penale.

În anul 2007 a fost infirmată de către prim procuror o singură soluţie (dosar nr. /P/2006), după infirmare, dosarul este în curs de soluţionare.

Verificând modul cum sunt respectate dispoziţiile art. 64 din Legea                  nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi modificată, am constatat că se respectă principiul continuităţii în soluţionarea dosarelor. Un singur dosar a fost redistribuit unui alt procuror ca urmare a faptului că procurorul căruia îi fusese repartizat dosarul a fost detaşat la Secţia Parchetelor Militare.

Pentru soluţionarea cu operativitate a dosarelor mai vechi de un an de la prima sesizare sau mai vechi de 6 luni de la începerea urmăririi penale, în fiecare şedinţă de analiză a activităţii sunt verificate şi analizate aceste categorii de dosare.

Astfel, în anul 2007 s-au întocmit 3 situaţii privind dosarele înregistrate la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara aflate în lucru la procurori, fixându-se termene de soluţionare (situaţii întocmite la 30 mai 2007, 20 septembrie 2007 şi 30 octombrie 2007), iar în anul 2006 am identificat o astfel de situaţie întocmită la 13 noiembrie 2006.

Pentru anul 2008 au fost întocmite situaţii de această natură în 10 şi 18 ianuarie 2008.

Numărul dosarelor penale soluţionate de fiecare procuror în perioada supusă controlului:

În anul 2006

Col. mag. Cosneanu Gheorghe – 2         Cpt. mag. Borca Dan – 13

Lt. col. mag. Ilina Radu – 8                            Cpt. mag. Piţu Cătălin – 16

Col. mag. Diaconeasa Vladimir – 13               Cpt. mag. Ionescu Cristian – 11

Mr. mag. Văietişi Marian – 10                        Cpt. mag. Ioana Silviu – 9

                                               În anul 2007

Lt. col. mag. Ilina Radu – 4               Col. mag. Diaconeasa Vladimir – 15

Col. mag. Pârvu Florin – 3              Lt. Col. mag. Voicu Ionică – 1

Mr. mag. Văietişi Marian – 15                   Mr. mag. Iordache Mihai – 10

Cpt. mag. Borca Dan – 19                Cpt. mag. Piţu Cătălin – 4

Cpt. mag. Ionescu Cristian – 14                 Cpt. mag. Ioana Silviu – 9

Situaţia existentă la nivelul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara reflectă preocuparea şi eficienţa eforturilor întreprinse în scopul soluţionări cu celeritate a dosarelor.

Astfel, la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara nu există cauze mai vechi de 6 luni de la începerea urmăririi penale şi există doar 4 dosare peste 1 an de la prima sesizare, cel mai vechi dintre acestea fiind din 20 noiembrie 2006.

Plângeri împotriva soluţiilor.

În anul 2006 s-au formulat şi soluţionat un număr de 9 plângeri, iar în anul 2007 un număr de 22 plângeri împotriva soluţiilor dispuse de procuror.

În anul 2006 toate plângerile împotriva soluţiilor au fost soluţionate în termenul de 20 de zile, prevăzut de art. 277 Cod procedură penală.

În anul 2006 un număr de 4 plângeri împotriva soluţiilor au fost soluţionate prin Referat (dosar nr. 37, nr. 53, nr. 55 şi nr. 71/2006).

În anul 2007, din totalul de 22 plângeri împotriva soluţiilor, un număr de 14 plângeri au fost soluţionate cu depăşirea termenului de 20 de zile (10 plângeri).

În toate cazurile s-a comunicat petenţilor modul de soluţionare a plângerilor în aceeaşi zi în care s-a adoptat soluţia.

Capitolul IV: Activitatea judiciară.

1. 1. Planificarea şedinţelor de judecată.

Această planificare se realizează săptămânal, în fiecare zi de miercuri, după consultarea programării şedinţelor la Tribunalul Militar Timişoara pentru săptămâna care urmează. Toţi procurorii cu funcţii de execuţie participă, pe rând la şedinţele de judecată.

În anul 2006 procurorii de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara au participat în 46 şedinţe de judecată, iar în anul 2007 au participat la 43 astfel de şedinţe.

Situaţia participării fiecărui procuror în şedinţele de judecată este următoarea:

Anul 2006                                                                     Anul 2007           

Cpt. mag. Dan Borca – 17 şedinţe;             Cpt. mag. Florin Pârvu – şedinţă;

Cpt. mag. Cătălin Piţu – 31 şedinţe;           Mr. mag. Marian Văietişi- 4 şedinţe;

Lt. col. mag. Radu Ilina – 1 şedinţă.           Cpt. mag. Mihai Iordache – 6 şedinţe;

Cpt. mag. Dan Borca – 18 şedinţe;

Cpt. mag. Cătălin Piţu – 11 şedinţe.

Pentru participarea la şedinţele de judecată procurorii întocmesc fişe de şedinţă, completate în funcţie de complexitatea cauzelor, cu toate elementele necesare pentru cunoaşterea stării de fapt, a încadrării juridice, a datelor necesare pentru a putea formula cereri şi pune concluzii temeinice şi legale.

IV.2. Evidenţa şi analiza soluţiilor.

La Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara există un registru în care se consemnează toate hotărârile instanţei de judecată cu toate datele necesare identificării acestora şi a părţilor, respectiv numărul dosarului, numele şi prenumele inculpatului, fapta şi încadrarea juridică, soluţia pronunţată, numărul hotărârii şi numele procurorului care a participat la dezbateri.

Nu există rubrici în care să se menţioneze faptul declarării apelului sau recursului.

De asemenea, se consemnează în procesul verbal săptămânal de analiză a activităţii şi de comunicare a ordinelor parchetelor ierarhic superioare, faptul că   s-au luat în discuţie pregătirea pentru şedinţele de judecată şi soluţiile pronunţate.

În aceste procese verbale nu sunt menţionaţi procurorii care participă la şedinţa de analiză a soluţiilor şi nici nu se consemnează aprecierile şi discuţiile privind temeinicia şi legalitatea soluţiilor.

IV.3. Apeluri şi recursuri.

În anul 2006 s-au declarat un apel şi un recurs, motivate în termene de 30 – 35 de zile, iar în anul 2007 nu s-a declarat nici o cale de atac.

În anul 2008 s-a declarat un recurs motivat în 7 zile.

Nu s-au înregistrat achitări şi restituiri definitive de la instanţă.

Nu s-au întocmit note pentru exercitarea recursului în interesul legii.

IV.4. Cereri de revizuire.

În anul 2006 s-au formulat 3 cereri de revizuire, iar în anul 2007 s-au formulat 2 astfel de cereri.

Aceste cereri au fost soluţionate în termene cuprinse între 2 luni şi 7 luni, astfel:

Lucrarea înregistrată la 23 ianuarie 2006, soluţionată la 17 august 2006, după 7 luni de la înregistrare;

Lucrarea înregistrată la 12 martie 2006, soluţionată la 12 octombrie 2006, la 6 luni de la înregistrare;

Lucrarea înregistrată la 12 iulie 2006, soluţionată la 07 noiembrie 2007, după 5 luni de la înregistrare;

Lucrarea înregistrată la 02 martie 2007, soluţionată la 23 mai 2007;

Lucrarea înregistrată la 15 noiembrie 2007- nesoluţionată- la 3 luni după înregistrare.

În această lucrare, la două luni după înregistrarea cererii, procurorul I.V. a solicitat de la Tribunalul Militar Timiş dosarul în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, însă până la data controlului nu s-a data curs solicitării.

Capitolul V: Modul de rezolvare a memoriilor, plângerilor şi sesizărilor.

Plângeri, reclamaţii, cereri formulate în baza O.G. nr. 27/2002 aprobată prin Legea nr. 233/2002.

În anul 2006 s-au înregistrat 206 plângeri, memorii, sesizări şi cereri, din care 4 au fost cereri de revizuire şi 9 au fost plângeri împotriva soluţiilor.

Celelalte înregistrări (193) sunt în marea majoritate solicitări de copii de pe înscrisurile existente în dosare, cereri de eliberare de adeverinţe de revoluţionar etc.

Unele aspecte privind sesizări care nu trebuiau înregistrate în acest registru au fost menţionate la analiza activităţii de grefă, registratură şi arhivă.

Am constatat că în unele situaţii nu este consemnat în registru faptul comunicării către petenţi a modului de soluţionare a solicitării. Din discuţia cu grefiera şefă a rezultat că în situaţiile în care se solicită copii de pe înscrisuri sau adeverinţe care se înmânează direct solicitantului, nu se mai consemnează comunicarea în registru. Numai în situaţia în care copia de pe înscris sau adeverinţa sunt trimise prin poştă se înregistrează comunicarea către petenţi în registru.

Aceleaşi aspecte se menţin şi în anul 2007 când s-au efectuat 166 înregistrări, din care 2 sunt cereri de revizuire şi 22 sunt plângeri împotriva soluţiilor adoptate de procuror.

Se poate concluziona că obiectul petiţiilor este corect calificat, iar sesizările sunt soluţionate în termenul prevăzut de lege de 30 de zile (Legea nr. 233/2002).

Capitolul VI: Registratură, grefă, arhivă.

• Registrul de evidenţă a ordinelor şi dispoziţiilor cu caracter normativ ale ministerului justiţiei şi procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (R-1).

La Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara nu există un asemenea registru, dar toate ordinele din categoriile enumerate mai sus sunt înregistrate într-un caiet tip opis alfabetic, denumit „Acte pentru documentare”, în care sunt consemnate toate comunicările de la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii etc.

• Registrul de evidenţă al activităţii de urmărire penală şi supraveghere a acesteia (R-2).

S-au înregistrat în anul 2006 un număr de 84 dosare penale, în anul 2007, un număr de 95 dosare, iar în anul 2008, până la 19 februarie s-au înregistrat un număr de 10 dosare.

Înregistrările sunt certificate la sfârşitul fiecărui an, menţionându-se numărul de poziţii înregistrate şi numărul filelor folosite.

Aspecte negative constatate:

1. a) Nu se comunică soluţiile cu părţile în toate cazurile de netrimitere în judecată (dosarele nr. /P/2006; /P/2006, /P/2006, /P/2006, /P/2006, /P/2006, /P/2006, /P/2006, /P/2006, /P/2006, /P/2006; dosarele nr. /P/2007; /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007), încălcându-se dispoziţiile art. 228 Cod procedură penală.
2. b) În cazul în care numele autorului nu este cunoscut, fiind indicat la modul general (soldatul care, militarii care etc.) nu se menţionează că autorul este necunoscut, Ex. dosarele nr. /P/2006, /P/2006, /P/2006; /P/2006, /P/2006, /P/2006, /P/2006, /P/2006, /P/2006, /P/2006, /P/2006, dosare nr. /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007, /P/2007 şi dosarul nr. /P/2008.

Dintre dosarele înregistrate în anul 2006 a rămas nesoluţionat un singur dosar, iar din cele înregistrate în 2007, au rămas 14 dosare nesoluţionate. Dintre acestea 9 sunt cu autori necunoscuţi.

• Registrul de evidenţă a persoanelor arestate, a sesizărilor privind efectuarea percheziţiilor şi a sesizărilor privind autorizarea convorbirilor (R-3).

Pentru anii 2006-2008 nu există menţiuni în acest registru.

• Registrul de evidenţă a valorilor şi corpurilor delicte (R-4).

În anul 2006 au fost efectuate 5 înregistrări în acest registru, iar în anul 2007 o singură înregistrare.

Menţiunile referitoare la denumirea şi descrierea corpului delict sunt uneori insuficiente pentru o identificare a obiectului (ex. „cuţit de bucătărie”, fără consemnarea unor date caracteristice privind dimensiunile lamei, ale mânerului, culoarea, semne distincte etc.). Predarea-primirea obiectelor delicte s-a consemnat în procese-verbale (ex. Proces-verbal din 22.VI.2006, în dosarul nr.).

În registru este consemnată data luării în depozit a obiectelor, cu semnătura de primire.

• Registrul pentru evidenţa şi punerea în executare a cheltuielilor judiciare şi sancţiunile aplicate potrivit art. 18¹ şi art. 91 Cod penal (R-5)

În anul 2006 au fost puse în executare un număr de 12 sancţiuni cu caracter administrativ, într-un număr de 11 cazuri fiind confirmată primirea debitului ori achitarea acestuia.

În anul 2007 s-au pus în executare în 7 dosare un număr de 15 sancţiuni cu caracter administrativ, primindu-se confirmarea achitării în 14 cazuri.

• Registrul de evidenţă a activităţii de apel şi recurs (R-6)

În anul 2006 au fost declarate şi motivate 2 căi de atac (un apel şi un recurs), iar în anul 2008 a fost declarat şi motivat un apel. Motivarea s-a realizat în termen de până la 25 de zile de la primirea dosarelor.

În anul 2007 nu s-au declarat apeluri sau recursuri.

• Registrul de inventar al bibliotecii (R-10) – nu există.
• Registrul de intrare-ieşire a corespondenţei (R-13).

În anul 2006 s-au efectuat 795 înregistrări, de la numărul 2 la 1590, dându-se număr cu soţ şi indicativul corespunzător din nomenclatorul arhivistic.

Registrul este completat cu respectarea rubricaturii, conform art. 181            alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor.

La sfârşitul anului 2006 s-a certificat numărul de pagini folosite şi numărul de înregistrări efectuate.

2007

În anul 2007 s-au efectuat 845 înregistrări de la numărul 2 la numărul 1690.

Nu s-au constatat încălcări ale dispoziţiilor legale privind modul de certificare a înregistrărilor.

În anul 2008 s-au efectuat 125 înregistrări până la data controlului (19.02.2008).

Referitor la completarea acestui registru, în toată perioada verificată s-a constatat că pentru multe din adresele prin care se solicită dosare de către instanţe sau se expediază pe adresa Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara materiale (adrese ale Consiliului Superior al Magistraturii, literatură de specialitate, comunicări de soluţii) nu sunt evidenţiate şi modurile de soluţionare în registru, nefiind completate rubricile „modul de rezolvare”, „data expedierii” şi „destinatarul”. Exemplu: la poziţia 182/II/6/02 februarie 2006 se consemnează că Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti solicită dosarul nr. 703/P/1990 privind pe S.C.. La rubrica „compartimentul căruia i s-a repartizat” este consemnat „Secretariat” iar rubricile „modul de rezolvare, data expedierii şi destinatarul” nu sunt completate.

Verificând modul de rezolvare a acestei solicitări, am constatat că în dosarul nr. 182/II/6/2006 se găseşte adresa de expediere a dosarului solicitat către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, precum şi adresa prin care această unitate comunică trimiterea dosarului la Tribunalul Militar Timişoara. Această constatare demonstrează faptul că solicitarea a fost soluţionată dar nu s-a consemnat în registru modul de soluţionare a ei.

Pentru anul 2006 am identificat 237 poziţii în care nu au fost completate rubricile privind modul de rezolvare şi după caz, data expedierii şi destinatarul şi în care la rubrica privind „compartimentul ori procurorul căreia i s-a repartizat lucrarea” este consemnat „secretariat”.

Pentru anul 2007 am identificat 255 astfel de moduri de completare a registrului, iar pentru anul 2008 au fost constatate aceleaşi greşeli în completarea rubricilor în 38 de cazuri.

O altă constatare priveşte modul de soluţionare a unor plângeri, care ar fi trebuit înregistrate în registrul R-2 (plângeri penale) sau în R-19 (cereri, reclamaţii, sesizări) şi care au fost înregistrate în registrul de intrare-ieşire a corespondenţei, fiind soluţionate prin respingere sau clasare.

Astfel, plângerea formulată de un petiţionar împotriva „unor organe din comuna S.” a fost soluţionată prin respingere, conform menţiunilor din registrul de intrare-ieşire a corespondenţei, poziţia din 12 ianuarie 2006. Soluţia nu a fost comunicată petentului.

La poziţia /II/6/13 ianuarie 2006 s-a consemnat plângerea formulată de un petiţionar împotriva unor organe S.R.I.. Plângerea a fost soluţionată prin „clasare”. Soluţia nu a fost comunicată petentului.

Aceeaşi situaţie a fost identificată în lucrările nr. /II/15 februarie 2006; /II/6/13 martie 2006; /II/6/26 iunie 2006; /II/6/22 august 2007; /II/6/26 septembrie 2007 (plângere împotriva soluţiei).

În cazul unei singure poziţii – /IX/02 iulie 2007, nu sunt completate rubricile privind conţinutul documentului, compartimentul căruia i s-a repartizat, modul de soluţionare, etc. .

• Registrul de intrare-ieşire a documentelor secrete (R-14).

În acest registru sunt consemnate intrările şi ieşirile de documente clasificate, înregistrările fiind efectuate de prim grefier.

Registrul documentelor multiplicate nu are efectuată nicio înregistrare.

În registrul documentelor dactilografiate s-au operat în anul 2006 un număr de 73 înregistrări, iar în anul 2007 un număr de 36 înregistrări. În anul 2008, până în 19 februarie, s-au efectuat 3 înregistrări. Rubricile din acest registru sunt completate corect.

A fost prezentat registrul pentru evidenţa certificatelor de securitate în care sunt trecute toate persoanele care au acces la informaţii clasificate (clasa de secretizare, numărul sau seria certificatului sau autorizaţiei, perioada de valabilitate, data retragerii şi menţiunile aferente).

• Registrul opis alfabetic pentru identificarea lucrărilor (R-15).

Este constituit dintr-un caiet, cu menţionarea datelor privind numărul dosarului sau lucrării, data sesizării, numele şi prenumele persoanei, calitatea în care figurează şi obiectul dosarului sau lucrării (inclusiv încadrarea juridică).

• Registrul de evidenţă curentă a intrărilor-ieşirilor documentelor din arhivă (R-16).

A fost prezentat un caiet în care s-a procedat la întocmirea unei rubricaturi ce cuprinde „nr. crt.”, numele solicitantului, cine aprobă, numărul lucrării şi felul solicitării.

Nu au putut fi identificate datele când s-au efectuat primele consemnări în acest „registru”, astfel că din totalul de 63 de înregistrări, numai în 9 cazuri au putut fi identificate datele de soluţionare a solicitărilor.

La Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara există două dosare cuprinzând inventarele efectuate în 2004 şi 2005. În aceste dosare se găsesc inventarele pe categorii de documente, în funcţie de timpul de păstrare (permanent, 10 ani, 5 ani, 3 ani).

Completarea acestor inventare nu este corectă deoarece la rubrica „date extreme” este menţionat anul în care s-a efectuat inventarul, deşi la această rubrică trebuiau trecute anul de arhivare şi anul în care expiră perioada de arhivare, conform art. 208 din Regulamentul de ordine interioară coroborat cu dispoziţiile Legii nr. 16/1996 a Arhivelor Naţionale.

• Registrul pentru evidenţa sigiliilor şi ştampilelor (R-17).

La Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara există două registre de evidenţă a sigiliilor şi ştampilelor. Unul datează din anul 1965 şi conţine 19 înregistrări, iar al doilea este din anul 1999 şi conţine 4 înregistrări. În acest din urmă registru, este consemnată data retragerii uneia dintre ştampile.

Mai există un registru de evidenţă a sigiliilor tip „Personal”, cu 8 înregistrări şi fişă de evidenţă a sigiliilor individuale.

• Registrul de audienţă (R-18).

La Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara există un registru de audienţă în care se consemnează numele şi prenumele solicitantului, cine acordă audienţă, motivul audienţei, modul de rezolvare a solicitării.

În anul 2006 s-au înregistrat 26 primiri în audienţă, iar în anul 2007 s-au înregistrat un număr de 129 cereri de audienţă.

Condica de evidenţa a persoanelor primite în audienţă (C-8) aparţinând prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara relevă faptul că acesta a primit în audienţă în anul 2006 un număr de 32 persoane, iar în 2007 un număr de 30 de persoane. În anul 2008 au fost primite în audienţă 10 persoane până la 19 februarie 2008.

• Registrul conţinând cereri, reclamaţii, sesizări şi memorii (R-19).

În anul 2006 s-au efectuat 206 înregistrări, în anul 2007 un număr de 166 înregistrări, iar în anul 2008, până la data controlului au fost efectuate 27 înregistrări.

La sfârşitul fiecărui an s-au certificat înregistrările, conform prevederilor art. 188 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor.

Referitor la modul de completare a registrelor R-19, am constatat următoarele greşeli:

2006. a) Există situaţii în care solicitările formulate de cetăţeni, care au fost admise, nu au fost comunicate petenţilor nefiind completată rubrica „Data comunicării către petenţi”, ex. lucrările nr. /VIII/1/2006; nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006 – nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006 – nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006 – nr. /VIII/1/2006, nr. VIII/1/2006 – nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006 – nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006 – nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006 – nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006,                                   nr. /VIII/1/2006 – nr. /VIII/1/2006,  nr. /VIII/1/2006 – nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006 – nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006 – nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006.

În anul 2007 au fost identificate 33 de astfel de situaţii, iar pentru anul 2008, 9 cazuri.

1. b) cazuri în care au fost formulate plângeri penale care trebuiau înregistrate în registrul R-2, ex. lucrarea nr. /VIII/1/2006, format dosar penal                          nr. /P/2006, lucrarea nr. /VIII/1/2006; nr. /VIII/1/2006, nr. /VIII/1/2006 toate trimise la alt parchet spre competentă soluţionare.

Lucrările nr. /VIII/1/2006 şi nr. /VIII/1/2006 referitoare la plângeri formulate împotriva unui ofiţer şi a unui jandarm, soluţiile prin „respingere”, deşi trebuiau înregistrate în R-2 şi soluţionate conform Codului de procedură penală.

Soluţia din aceste două plângeri nu a fost comunicată petenţilor.

Lucrarea nr. /VIII/1/2007, plângere soluţionată prin „respingere”, comunicată soluţia petentului.

Lucrarea nr. /VIII/1/2007 din 15 iunie 2006, nu a fost soluţionată până la 19 februarie 2007. Având în vedere conţinutul său, lucrarea trebuia înregistrată în R-2.

• Registrul de evidenţă a infirmărilor, redeschiderilor şi restituirilor (R-30).

În anul 2006 a fost infirmată o singură soluţie, infirmarea fiind dispusă de prim procurorul adjunct Radu Ilina.

• Registrul de evidenţă a rezoluţiilor de începere a urmăririi penale, ţinut în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. 1¹ Cod procedură penală.

În anul 2006 au fost efectuate 2 înregistrări, iar în anul 2007 s-au efectuat 13 astfel de înregistrări. În anul 2008 au fost înregistrate 3 cazuri de începere a urmăririi penale.

• Condica de evidenţă a cauzelor cu autori neidentificaţi(C-2).

A fost prezentat un caiet în care sunt consemnate un număr de 2 dosare, unul din anul 1998 şi unul din anul 2006 (/P/2006) deşi, aşa cum am precizat la analiza registrului R-2, există un număr de 30 dosare cu autori necunoscuţi în anii 2006 – 2008.

• Condicile pentru evidenţa lucrărilor procurorilor (C-4).

Toţi procurorii de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara au condici pentru evidenţa lucrărilor primite spre soluţionare în care sunt consemnate, conform rubricaturii, numărul dosarelor, data primirii lucrării, încadrarea juridică, soluţia şi data acesteia.

Există rubrică privind semnătura de predare la procuror a dosarelor spre soluţionare, conform dispoziţiilor art. 184 alin.1 din Regulamentul de ordine interioară.

După soluţionarea lucrării procurorii predau la grefă dosarul, consemnând acest fapt în condica de evidenţă a lucrărilor pe care fiecare procuror o are, dar nu se semnează de primire de către grefierul şef, încălcându-se dispoziţiile art. 184 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară.

Verificând corespondenţa dintre condica de predare a lucrărilor către procurori şi condica pentru evidenţa lucrărilor procurorilor am constatat că există mari diferenţe de înregistrare, respectiv nici grefierul şef nu trece toate lucrările pe care le predă procurorilor în condică, şi nici procurorii nu îşi înregistrează toate lucrările primite, astfel:

În condica de grefă a procurorului Borca Dan au fost înregistrate şi au fost predate acestuia pe semnătură, în anul 2006, un număr de 15 dosare penale şi 24 alte lucrări, acestea din urmă nefiind preluate sub semnătură.

În condica pentru evidenţa lucrărilor procurorului (C-4) aparţinând aceluiaşi procuror, pe anul 2006 sunt înregistrate 16 lucrări. Nu sunt înregistrate în condica procurorului dosarele nr. /P/2006; nr. /P/2006, nr. /P/2006 şi nr. /P/2006, deşi acesta le-a preluat de la grefiera şefă semnând de primire în condica de grefă, şi în aceeaşi condică apar ca fiind soluţionate. Sunt înregistrate şi soluţionate dosare penale care nu se regăsesc în condica de grefă (dosar                   nr. /P/2006).

În anul 2007 în condica de grefă a procurorului Borca Dan sunt înregistrate 15 dosare penale şi 13 alte lucrări, iar în Condica pentru evidenţa lucrărilor ţinute la procuror sunt înregistrate 19 dosare penale şi 6 alte lucrări.

Nu sunt înregistrate în condica de grefă dosarele nr. /P/2006,                   nr. /P/2006 iar dosarul nr. /P/2007 este înregistrat în condica ţinută de procuror, de două ori, la poziţia 13 şi 18.

Dintr-un număr de 13 alte lucrări, existente în condica de grefă, în condica procurorului sunt înregistrate doar 6 lucrări.

Trebuie precizat că în condica procurorului, lucrările primite nu sunt înregistrate în ordinea primirii, existând dosare primite în luna aprilie şi iunie 2007 şi care au fost înregistrate după cel primit în luna iulie 2007.

Dosarele penale repartizate procurorului Pârvu Doru Florin în anul 2007 şi 2008 sunt înregistrate în condica C-4.

Lucrările care nu sunt dosare penale, în număr de 13 în anul 2007 şi 2 în anul 2008 nu sunt înregistrate în C-4.

Procurorul Piţu Cătălin are înregistrate în condica de grefă un număr de 16 dosare penale în anul 2006, iar în condica ţinută de procuror (C-4) apar 15 dosare penale, nefiind înregistrat dosarul nr. 75/P/2006.

Din categoria „alte lucrări” sunt înregistrate în condica de grefă un număr de 13 lucrări, iar în condica C-4 nu sunt înregistrate nici una din aceste lucrări.

În anul 2007 a primit spre soluţionare 10 dosare penale care sunt înregistrate în C-4 şi 21 alte lucrări care nu sunt înregistrate în condica lucrărilor procurorului.

În anul 2006 procurorul Ilina Radu a primit spre soluţionare un număr de 9 dosare penale, 8 fiind înregistrate în C-4, nefiind înregistrat dosarul                        nr. /P/2006.

Din categoria alte lucrări, a avut de soluţionat un număr de 45, din care a înregistrat în C-4 un număr de 7 lucrări.

În anul 2007 a avut de soluţionat 3 dosare penale, înregistrate în C-4 şi un număr de 77 alte lucrări, din care a înregistrat în condica pentru evidenţa lucrărilor procurorilor un număr de 19 lucrări.

Din discuţiile cu prim procurorul adjunct şi cu prim grefierul unităţii a rezultat că verificările trimestriale ale activităţii de primire, înregistrare şi circulaţie a lucrărilor nu s-au efectuat periodic şi nu s-au concretizat în informări cu privire la neregulile constatate, încălcându-se dispoziţiile art. 126 alin. 1 din Regulamentul de ordine interioară a parchetelor.

Am constatat că în cursul anilor 2006-2008 condicile unor procurori nu conţin semnăturile de primire a lucrărilor, contrar prevederilor legale sus menţionate.

Condica de corespondenţă (C-7).

Corespondenţa expediată la instituţiile publice din Timişoara (Institutul Medico Legal Timişoara, Parchetul, Judecătoria, Tribunalul, Curtea de Apel Timişoara, Penitenciarul, Tribunalul Militar etc.) se consemnează în condica de corespondenţă, consemnându-se numărul lucrării, destinatarul, data primirii de către destinatar şi semnătura de primire. Nu am constatat nereguli privind completarea acestei condici.

Corespondenţa expediată prin poştă se realizează prin poşta militară, existând borderouri numerotate pentru fiecare expediere în care se consemnează nr. crt., expeditorul, destinatarul, numărul de înregistrare al corespondenţei şi numărul anexelor, semnătura celui care a întocmit borderoul şi semnătura de primire a agentului care a preluat corespondenţa.

Se impune ca prim procurorul adjunct să-şi exercite atribuţiile prevăzute de art. 126 alin. 1 din Regulamentul de ordine interioară adoptat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 529/C/2007, în sensul verificării trimestriale şi în mod efectiv a activităţii de primire, înregistrare şi circulaţie a lucrărilor.

De asemenea, se impune ca prim procurorul unităţii să solicite respectarea de către procurori a dispoziţiilor din Regulamentul de ordine interioară, privind circulaţia lucrărilor între aceştia şi grefă.

CONCLUZII SI PROPUNERI

SECŢIA PARCHETELOR MILITARE

Concluzii:

1. În domeniul folosirii resurselor umane şi materiale în urma controlului          s-au reţinut următoarele:

• delegările succesive pe funcţiile de conducere au împiedicat exercitarea unui management corespunzător la nivelul Secţiei parchetelor militare. Verificările au evidenţiat faptul că a existat şi o situaţie în care durata delegării pe funcţii de conducere a depăşit termenul prevăzut de art. 57 alin. 6 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, modificată şi republicată;
• raportat la volumul restrâns de activitate desfăşurat de procurorii din cadrul Secţiei parchetelor militare, practica delegării procurorilor din teritoriu pentru a lucra în dosarele acestei unităţi nu se justifică. De altfel, această măsură nu a făcut decât să creeze un dezechilibru în activitatea celorlalte unităţi de parchet din subordine.
• repartizarea procurorilor militari pe servicii şi compartimente s-a realizat în luna octombrie 2007;
• nu a existat o repartizare echilibrată a cauzelor în funcţie de complexitatea acestora şi volumul de activitate al procurorilor;
• resursele materiale alocate Secţiei parchetelor militare sunt limitate, fapt ce se reflectă în echipamentul informatic şi birotic vechi şi depăşit din punct de vedere tehnic. Nici în prezent Secţia nu este dotată cu echipament informatic corespunzător;

2. În domeniul managementului procurorilor cu funcţii de conducere s-a constatat că în perioada supusă controlului:

• nu a existat o planificare a activităţii desfăşurate de Secţie;
• nu s-au luat măsurile necesare pentru organizarea eficientă a activităţii. S-au identificat situaţii în care lucrările au fost repartizate procurorilor cu mari întârzieri faţă de data înregistrării;
• existenţa unor bariere de comunicare între procurorul general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi conducerea Secţiei parchetelor militare;

3. Referitor la activitatea de urmărire penală, activitatea judiciară şi de grefă, s-au constatat următoarele:

• o trăsătură comună a tuturor cauzelor complexe care se află în lucru este aceea a duratei excesive a procedurilor. Prelungirea în timp a duratei procedurilor are consecinţe directe şi asupra stabilirii circumstanţelor în care au fost comise faptele, întrucât după aproape 20 de ani, 17 ani şi respectiv 10 ani de la săvârşirea lor, persoanele implicate în evenimentele cercetate nu-şi mai pot aminti toate aspectele relevante pentru soluţionarea corectă a cauzelor. Mai mult decât atât, trecerea unei perioade îndelungate de timp de la data săvârşirii faptelor poate conduce şi la împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale;
• încălcarea normelor de procedură înscrise în dispoziţiile art. 49 şi art. 278 alin.1 Cod procedură penală;
• lipsa unui control eficient al cauzelor aflate în lucru, fapt ce a favorizat apariţia unei situaţii în care un dosar înregistrat în anul 1991 a fost identificat ca fiind nesoluţionat, deşi nu se afla în lucru la vreun procuror;
• deşi volumul de activitate al majorităţii procurorilor este foarte redus, au fost identificate situaţii în care dosare cu un grad de complexitate mai scăzut au fost soluţionate cu depăşirea termenului de 1 an de la sesizare şi 6 luni de la începerea urmăririi penale;
• încălcarea unor norme legale, respectiv: art. 64 alin.2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, care consacră principiul independenţei procurorului, modificată şi completată, art. 221 Cod procedură penală privind modurile de sesizare a organelor de urmărire penală, art. 209 alin. 4¹ Cod procedură penală, privind preluarea cauzelor de la parchetele ierarhic inferioare şi art. 228 alin. 6 Cod procedură penală privind comunicarea rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale;
• soluţionarea majorităţii plângerilor, formulate în temeiul art. 278 Cod procedură penală, cu mult peste termenul prevăzut de dispoziţiile art. 277 Cod procedură penală;
• nerespectarea condiţiilor de formă ale actelor procedurale prin care au fost soluţionate plângerile;

În activitatea judiciară nu s-a constat existenţa vreunor deficienţe.

În ceea ce priveşte activitatea de grefă, deficienţele constate se referă la:

• modul de completare a evidenţelor;
• nerespectarea dispoziţiilor referitoare la activitatea de grefă înscrise în Regulamentul de ordine interioară a parchetelor.

Propuneri:

1. Apreciem că, în raport de competenţa materială şi volumul de activitate al procurorilor din cadrul Secţiei parchetelor militare, se impune o regândire a schemelor de procurori şi personal auxiliar;
2. Pentru desfăşurarea unei activităţi eficiente de management, apreciem că se impune, de urgenţă, numirea unei echipe de conducere în condiţiile prevăzute de lege.
3. Se impune, în vederea îmbunătăţirii comunicării cu parchetele din subordine, să se acorde o atenţie sporită atât conţinutului mesajului pe care doresc să-l transmită cât şi modului de prezentare al acestuia.
4. Se impune luarea unor măsuri pentru soluţionarea dosarelor în care durata procedurilor a depăşit termenul rezonabil de finalizare a urmăririi penale;
5. În vederea eliminării deficienţelor constatate, este necesar să fie efectuate, periodic, controale operative curente asupra dosarelor şi lucrărilor aflate în lucru;
6. Se impune luarea unor măsuri ferme de către conducerea Secţiei pentru desfăşurarea activităţii de grefă şi registratură în conformitate cu dispoziţiile din Regulamentul de ordine interioară a parchetelor aprobat prin Ordinul 529/C /2007 al ministrului justiţiei şi Nomenclatorul arhivistic, aprobat prin Ordinul Procurorului General nr. 24/23 aprilie 1997.

PARCHETUL MILITAR DE PE LÂNGĂ CURTEA MILITARĂ DE APEL

Concluzii:

1. În domeniul folosirii resurselor umane şi materiale în urma controlului         s-au reţinut următoarele:

• raportat la volumul restrâns de activitate desfăşurat de procurorii din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, practica delegării procurorilor din teritoriu pentru a lucra în dosarele acestei unităţi nu se justifică. De altfel, această măsură nu a făcut decât să creeze un dezechilibru în activitatea celorlalte unităţi de parchet din subordine.

De asemenea, aplicarea dispoziţiilor art. 135 Cod procedură penală în materia delegării procurorilor pentru a justifica prelungirea acesteia dincolo de termenul de 180 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 57 alin. 7 şi 8 din Legea 303/2004, este discutabilă întrucât instituţia prevăzută de art. 135 are o altă natură juridică, ea fiind o procedură folosită pentru administrarea unor probe sau efectuarea unor acte procedurale şi nicidecum o posibilitate alternativă pentru modificarea raporturilor de muncă.

• lipsa calităţii de ordonator de credite şi gestionarea resurselor financiare numai de către Secţia parchetelor militare a determinat ca la nivelul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi la unităţile din subordine să existe o dotare tehnico-materială şi cu echipament informatic necorespunzătoare;

2. În domeniul managementului procurorilor cu funcţii de conducere s-au constat atât aspecte pozitive constând în:

• implicarea activă a procurorului general adjunct în eficientizarea activităţii în toate sectoarele;
• stabilirea de către procurorul general adjunct şi procurorii şefi secţie a unei bune comunicări atât cu personalul din subordine, cât şi cu conducerea secţiei;

cât şi deficienţe constând în:

• existenţa unor bariere de comunicare între procurorul general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi conducerea Secţiei parchetelor militare;
• delegarea de către procurorul şef secţie judiciar a celor mai multe dintre atribuţiile de conducere şi efectuarea de către acesta a unor activităţi de execuţie;

3. Referitor la activitatea de urmărire penală, activitatea judiciară şi de grefă s-au constatat următoarele:

• tergiversarea soluţionării unor cauze, deşi în raport de complexitatea acestora şi volumul de activitate al procurorilor, întârzierile nu se justifică;
• lipsa unui control eficient a cauzelor aflate în lucru, fapt care a favorizat apariţia unei situaţii în care un dosar, aflat în cursul urmăririi ce a fost înaintat instanţei în urmă cu 9 ani pentru judecarea unei plângeri împotriva unei măsuri preventive, să nu fi fost restituit până în prezent, fiind, în final, necesar să se dispună reconstituirea acestuia.
• soluţionarea unor plângeri, formulate în temeiul art. 278 Cod procedură penală, peste termenul prevăzut de dispoziţiile art. 277 Cod procedură penală;

În activitatea judiciară nu s-a constat existenţa vreunor deficienţe.

În ceea ce priveşte activitatea de grefă, deficienţele constate se referă la:

• modul de completare a acestor evidenţe;
• nerespectarea dispoziţiilor înscrise în art. 116 alin. 2, 123 şi 124 din Regulamentul de ordine interioară a parchetelor.

Propuneri:

1. Apreciem că, în raport de competenţa materială şi volumul de activitate al procurorilor din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, se impune o regândire a schemelor de procurori şi personal auxiliar
2. Întrucât activitatea parchetelor militare se desfăşoară pe două paliere, unul ca parte componentă a Ministerului Public iar altul ca unitate militară ce aparţine structurii Ministerului Apărării Naţionale şi, în virtutea acestui fapt, bugetul parchetelor militare este gestionat de Ministerul Apărării Naţionale, se impune, de lege ferenda, corelarea dispoziţiilor înscrise în art. 125 din Legea 304/2004, care prevăd înfiinţarea unui departament economico-financiar şi administrativ la nivelul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, care sunt în contradicţie cu Ordinul 55 din 21.03.2006 al ministrului apărării naţionale privind stabilirea ordonatorilor de credite şi a competenţei acestora în derularea procesului bugetar în Ministerul Apărării Naţionale, potrivit căruia procurorul general militar al Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel nu are calitatea de ordonator de credite, şi a dispoziţiei articolului 96 alin.1 din Regulamentul de ordine interioară a parchetelor potrivit căruia „Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti are următoarea structură: secţia de urmărire penală, secţia judiciară, biroul de documente clasificate”, care, de asemenea, este în contradicţie cu dispoziţia înscrisă în alin. 4 al articolului 125 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
3. Se impune, în vederea îmbunătăţirii comunicării, între procurorul general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi conducerea Secţiei parchetelor militare, acordarea unei atenţii sporite atât conţinutului mesajului pe care doresc să-l transmită cât şi modului de prezentare al acestuia.
4. Se impune ca procurorul şef secţie judiciar să-şi exercite pe deplin prerogativele funcţiei de conducere;
5. În vederea eliminării situaţiilor în care cauzele penale au fost soluţionate cu întârziere precum şi a acelora care au favorizat dispariţia unui dosar aflat în lucru, este necesar ca, periodic, dosarele penale să fie verificate sub aspectul ritmicităţii efectuării actelor de urmărire penală;
6. Conducerea Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel va lua măsuri eliminarea deficienţelor constate în activitatea de grefă.

PARCHETULUI MILITAR DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MILITAR TERITORIAL

Concluzii:

S-a constatat că prim procurorul militar şi prim procurorul militar adjunct au organizat corespunzător activitatea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, realizând o repartizare echilibrată a atribuţiilor şi creând un climat corespunzător de muncă.

Se impune ca în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, activitatea judiciară să fie exercitată de un procuror şef secţie care să fie ajutat de un alt procuror, având în vedere faptul că în prezent întreaga activitatea este desfăşurată de procurorul militar mr. Olteanu Marius Felician, delegat în funcţia de procuror şef secţie judiciară.

În perioada de referinţă, anii 2006 – 2007, o parte dintre procurorii din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial au fost delegaţi în baza unor ordine de delegare efectivă sau pe cauze la unităţi de parchet ierarhic superioare.

Astfel, un procuror a fost delegat în tot cursul anului 2006 şi 5 luni din anul 2007 la Secţia Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; 6 procurori au fost delegaţi în perioada 16 august 2006 – 7 februarie 2007 pentru a efectua acte într-un număr de 66 cauze înregistrate la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, un procuror a fost delegat în anul 2007 timp de 5 luni la Secţia Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, iar un alt procuror a fost delegat timp de 4 luni în cadrul aceleiaşi unităţi de parchet.

Faţă de cele expuse, se constată că Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial şi-a desfăşurat activitatea de soluţionare a cauzelor proprii cu un număr redus de procurori, faţă de cel prevăzut în schema de organizare şi funcţionare.

În activitatea managerială se regăseşte preocuparea pentru soluţionarea cu celeritate a cauzelor, fiind însă necesară redactarea periodică a unor materiale scrise în care să fie concretizate măsurile dispuse.

De asemenea, activitatea judiciară a fost riguros planificată, căile de atac au fost declarate în termen (cu o singură excepţie), motivate corect în fapt şi în drept.

S-au înregistrat şi situaţii în care conducerea Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel a făcut o serie de observaţii cu privire la calitatea motivării căilor de atac, exercitarea acestora, care au fost prelucrate cu procurorii din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial.

Totodată, au fost luate măsuri eficiente pentru folosirea adecvată a resurselor umane şi materiale, în vederea realizării atribuţiilor de către fiecare procuror şi responsabilizării activităţii în cadrul instituţiei.

Conducerea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial a respectat principiul continuităţii soluţionării cauzelor şi repartizării echilibrate a acestora.

Din verificări a rezultat că prim procurorul militar şi prim procurorul militar adjunct au un comportament adecvat şi o bună comunicare cu procurorii, judecătorii şi personalul auxiliar de specialitate.

S-a constatat existenţa unor hotărâri judecătoreşti de achitare şi restituire a cauzelor la procuror, ceea ce afectează indicatorii de calitate ai acestei unităţi de parchet.

S-a constatat că plângerile împotriva soluţiilor dispuse de procurorii Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial sunt înregistrate cu numărul de dosar penal, fără folosirea indicativului prevăzut în nomenclatorul arhivistic.

Propuneri:

1. Exercitarea în continuare a controlului operativ, inclusiv prin întocmirea periodică a unor materiale scrise, cu privire la măsurile luate pentru soluţionarea cu celeritate a dosarelor, fixarea unor termene de soluţionare, ş.a.
2. Îmbunătăţirea indicatorilor de calitate, prin aprofundarea legislaţiei, jurisprudenţei şi exercitării unui control eficient cu ocazia verificării legalităţii rechizitoriilor întocmite, conform art. 264 Cod procedură penală.
3. Remedierea deficienţelor privind modul de înregistrare a plângerilor împotriva soluţiilor dispuse de procurorii Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, prin folosirea indicativului prevăzut în Nomenclatorul Arhivistic şi exercitarea periodică a unor controale complete vizând modul de înregistrare a lucrărilor, activitatea de grefă şi arhivă.
4. Implicarea factorilor de decizie de la unităţile ierarhic superioare în efectuarea de verificări tematice, în conformitate cu prevederile art. 72 pct. 33, art. 35, art. 82 pct. 22 – 24, art. 82 pct. 22 – 24 şi art. 126 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 529/C din 5 martie 2007.
5. Îmbunătăţirea activităţii în sectorul judiciar prin desemnarea unui procuror care să îşi desfăşoare activitatea în acest compartiment de activitate, ajutându-l astfel pe procurorul şef secţie.

PARCHETUL MILITAR DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MILITAR BUCUREŞTI

Concluzii:

Verificările efectuate au evidenţiat faptul că prim-procurorul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti îşi exercită pe deplin prerogativele funcţiei de conducere, având capacitatea decizională şi asumându-şi răspunderea pe care o implică exercitarea corespunzătoare a atribuţiilor manageriale.

S-a constatat că prim-procurorul a organizat corespunzător activitatea parchetului, realizând o repartizarea echitabilă şi echilibrată a atribuţiilor şi creând un climat corespunzător de muncă;

În activitatea desfăşurată, prim-procurorul unităţii a respectat principiul înscris în dispoziţiile art. 64 alin. 2 şi 67 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, referitor la independenţa procurorului în luarea măsurilor şi soluţiilor dispuse precum şi în concluziile formulate în faţa instanţei.

Repartizarea lucrărilor s-a efectuat cu celeritate şi pe criterii obiective.

În ceea ce priveşte indicele de operativitate în soluţionarea cauzelor controlul a evidenţiat că există o preocupare a prim-procurorului pentru identificarea şi reducerea stocului de dosare mai vechi de un an de la sesizare şi 6 luni de la începerea urmăririi penale.

În unele dosare, întârzierea în soluţionare s-a datorat unor cauze obiective, precum şi unor cauze de ordin subiectiv, identificate într-un singur caz, izolat, care nu caracterizează activitatea acestei unităţi de parchet.

Activitatea judiciară s-a desfăşurat în mare parte cu respectarea dispoziţiilor legale, exceptând câteva cazuri în care redactarea apelurilor şi recursurilor, precum şi soluţionarea cererilor de revizuire s-a făcut cu nerespectarea unor termene rezonabile şi a termenelor prevăzute de lege.

Aceleaşi concluzii se reţin şi în ceea ce priveşte activitatea de soluţionare a memoriilor, plângerilor şi petiţiilor.

Faţă de cele constatate, se poate aprecia că activitatea desfăşurată de prim-procurorul unităţii precum şi de procurorii şi personalul auxiliar din subordine se desfăşoară în condiţii optime, fiind create premisele pentru o bună funcţionare a acestei unităţi de parchet.

Propuneri:

Se recomandă în vederea remedierii deficienţelor constatate următoarele:

• efectuarea controalelor operativ curente asupra dosarelor şi lucrărilor aflate în lucru la procurori şi materializarea lor în informări;
• luarea măsurilor legale în vederea respectării dispoziţiilor legale prevăzute de O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, modificată şi aprobată prin Legea nr. 233 din data de 23 aprilie 2002;
• luarea măsurilor necesare în vederea completării cronologice a Registrului privind evidenţa începerii urmăririi penale;
• accelerarea procesului de reglementare a activităţii arhivei, în sensul dispoziţiilor Regulamentului de organizare şi funcţionare a parchetelor aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 529/C/2007.

PARCHETUL MILITAR DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MILITAR IAŞI

Concluzii:

În anii 2006 şi 2007, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi şi-a desfăşurat activitatea în medie, cu 50% din efectivul de procurori.

În activitatea managerială se regăseşte constant preocuparea pentru soluţionarea cu celeritate a cauzelor, existând posibilitatea realizării acestui obiectiv datorită numărului mic de cauze aflate în curs de cercetare şi gradului redus de complexitate al acestora.

De asemenea, activitatea judiciară a fost riguros planificată, căile de atac au fost declarate în termen, motivate corect în fapt şi în drept.

Nu s-au constatat întârzieri în soluţionarea plângerilor formulate împotriva soluţiilor procurorilor, în baza art. 278 Cod procedură penală sau în trimiterea dosarelor la instanţă pentru soluţionarea plângerilor formulate în baza art. 278¹ Cod procedură penală.

Totodată, au fost luate măsuri eficiente pentru folosirea adecvată a resurselor umane şi materiale, în vederea realizării atribuţiilor de către fiecare procuror şi responsabilizării activităţii în cadrul instituţiei.

Conducerea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi a respectat principiul continuităţii soluţionării cauzelor şi repartizării echilibrate a acestora.

Din verificări a rezultat că prim procurorul militar şi prim procurorul militar adjunct au un comportament adecvat şi o bună comunicare cu procurorii, judecătorii şi personalul auxiliar de specialitate.

S-a constatat existenţa unor hotărâri judecătoreşti de achitare şi restituire a cauzelor la procuror, ceea ce afectează indicatorii de calitate ai acestei unităţi de parchet.

S-a constatat că plângerile împotriva soluţiilor dispuse de procurorii Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi sunt înregistrate cu numărul de dosar penal, fără folosirea indicativului prevăzut în nomenclatorul arhivistic.

Propuneri:

1. Exercitarea în continuare a controlului operativ, inclusiv prin întocmirea unor materiale scrise (trimestrial, semestrial), cu privire la măsurile luate pentru soluţionarea cu celeritate a dosarelor, fixarea unor termene de soluţionare, ş.a., cu respectarea principiului independenţei procurorului înscris în dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată.
2. Îmbunătăţirea indicatorilor de calitate, prin aprofundarea legislaţiei, jurisprudenţei şi exercitării unui control eficient cu ocazia verificării legalităţii rechizitoriilor întocmite, conform art. 264 Cod procedură penală.
3. Remedierea deficienţelor privind modul de înregistrare a lucrărilor prin folosirea indicativelor prevăzut în Nomenclatorul Arhivistic şi exercitarea periodică a unor controale complete vizând modul de înregistrare a lucrărilor, activitatea de grefă şi arhivă.
4. Implicarea factorilor de decizie de la unităţile ierarhic superioare în efectuarea de verificări tematice, în conformitate cu prevederile art. 72 pct. 33, art. 35, art. 82 pct. 22 – 24, art. 82 pct. 22 – 24 şi art. 126 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 529/C din 5 martie 2007.

PARCHETUL MILITAR DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MILITAR CLUJ

Concluzii:

• Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj nu are un stat de funcţii şi de personal al unităţii, deoarece, deşi conform art. 134 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi modificată, „pentru instanţele şi parchetele militare, numărul maxim de posturi se aprobă, potrivit alin. 1, cu avizul consultativ al ministrului apărării naţionale”, iar în conformitate cu art. 135 din aceeaşi lege „statele de funcţii şi de personal pentru fiecare instanţă militară şi parchet de pe lângă acestea se aprobă prin ordinul ministrului justiţiei, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii şi al ministrului apărării naţionale”, aceste dispoziţii legale nu au fost duse la îndeplinire.

În consecinţă, după reorganizarea instanţelor şi parchetelor militare, nu s-au mai stabilit numărul de posturi şi statele de funcţii şi de personal în conformitate cu dispoziţiile legale sus-menţionate, procurorii militari şi personalul auxiliar de la parchetele militare ale căror circumscripţii teritoriale au redistribuite, continându-şi activitatea în baza Ordinului nr. 1390/4 august 2005 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, până la aprobarea noilor state de funcţii şi personal.

• Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj funcţionează în 4 locaţii corespunzătoare din punct de vedere al spaţiului alocat desfăşurării activităţii specifice.

Obţinerea locaţiilor şi dotarea tehnico-materială a acestora cu mijloace de transport şi tehnică necesară informatizării, s-a realizat prin eforturile conducerii Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj.

• Tehnica informatică este învechită, toate locaţiile fiind dotate cu calculatoare vechi, unele având o vechime de 8-10 ani. Accesul la Internet se realizează prin intermediul unui singur calculator, în fiecare locaţie, conectat la Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
• Autoturismele din dotare, au vechime de 11-13 ani, puse la dispoziţie de unităţile militare din raza de competenţă a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj.

Există autoturisme primite prin transfer, fără plată, de la parchetele civile, dar care nu pot fi puse în circulaţie, deoarece nu au fost achitate asigurările de răspundere civilă obligatorie.

• Paza acestor locaţii nu este asigurată corespunzător, în cadrul locaţiei din Cluj-Napoca existând un singur post de poliţie militară, organizat pe 4 schimburi, care asigură paza parchetului militar, a tribunalului militar şi a conducerii de garnizoană.

La locaţia din Braşov paza este asigurată de militari voluntari, iar la locaţia Târgu-Mureş s-a stabilit ca patrulele militare să verifice periodic şi sediul unităţii de parchet militar, deşi potrivit art. 122 sin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi modificată, instanţele şi parchetele militare dispun de poliţie militară pusă în serviciul lor de Ministerul Apărării Naţionale, în mod gratuit.

• Procurorii şi personalul auxiliar au participat la seminarii de pregătire profesională, organizate la nivel de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional al Magistraturii, Academia de Drept European din Trier, Direcţia de Drept Internaţional şi Tratate din cadrul Ministrului Justiţiei etc.
• În relaţiile cu membrii colectivului, procurorii cu funcţii de conducere au avut un comportament corect, principial şi echidistant, contribuind la formarea unei atmosfere de lucru remarcabile.

Relaţiile Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj cu instanţele de judecată militare şi civile şi cu procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe s-au bazat pe respect şi principialitate.

Relaţiile cu Parchetul Miliar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti nu pot fi caracterizate ca fiind foarte bune, datorită atitudinii conducerii Parchetului Miliar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti, iar situaţia încordată dintre conducerile Parchetului Miliar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti şi Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în măsură să creeze un climat de suspiciune generalizat la nivelul tuturor parchetelor militare.

• În realizarea activităţilor specifice Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, prim procurorul a emis ordine de zi pe unitate, în care sunt reglementate aspectele referitoare la atribuţiile fiecărui procuror, organizarea pe funcţii şi administrativă, atribuţiile personalului auxiliar de specialitate, modul de înregistrare a dosarelor penale, a cererilor, dispoziţii privind lucrările ce conţin informaţii clasificate etc.
• Programele de activitate au fost întocmite semestrial, dar activităţile efectuate în baza obiectivelor din aceste programe nu au fost evidenţiate întotdeauna în informări sau referate.

Programele de activitate nu au fost comunicate la Parchetul Miliar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti pentru armonizarea acestora cu programele unităţilor ierarhic superioare.

• În activitatea de urmărire penală s-au luat măsuri pentru soluţionarea cu celeritate a dosarelor, existând la data controlului doar 2 dosare mai vechi de 6 luni de la începerea urmăririi penale şi 2 dosare mai vechi de un an de la prima sesizare.

Au fost respectate dispoziţiile legale privind continuitatea în soluţionarea dosarelor, iar redistribuirea unor dosare s-a realizat doar în condiţiile prevăzute de art. 64 alin. 4 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi modificată.

Prim procurorul unităţii a infirmat soluţiile de netrimitere în judecată   apreciate ca nelegale, conform art. 64 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi modificată.

Au fost identificate însă, şi cazuri în care, deşi soluţiile adoptate de procurori erau nelegale sau netemeinice, prim procurorul nu a procedat la infirmarea acestora, restituind dosarele la procurori pentru refacerea rechizitoriului sau completarea probatoriului, dând îndrumări pentru soluţionarea temeinică şi legală a cauzei.

Plângerile împotriva soluţiilor adoptate de procurori au fost soluţionate în termenul de 20 de zile, iar soluţiile au fost comunicate întotdeauna petenţilor.

• În activitatea judiciară procurorii s-au preocupat pentru pregătirea în vederea participării la şedinţele de judecată.

Nu s-a înregistrat nicio achitare sau restituire definitivă de la instanţă. În perioada verificată.

Planificarea şedinţelor de judecată se realizează săptămânal, iar analiza soluţiilor pronunţate de instanţa de judecată are loc tot săptămânal în prezenţa tuturor procurorilor de la locaţia Cluj.

• Cererile de revizuire au fost soluţionate cu depăşirea termenului de 2 luni, prevăzut de art. 399 alin. 4 Cod procedură penală, în toate cazurile, depăşirile datorându-se atât unor cauze subiective cât şi obiective.
• Sesizările formulate în baza O.G. nr. 27/2002 aprobată prin Legea nr. 233/2002 au fost, în general, corect calificate, au fost soluţionate în termen şi s-a comunicat petenţilor modul de soluţionare.

Au fost identificate cazuri în care s-au sesizat fapte de natură penală, iar lucrările au fost clasate , deşi nu erau anonime.

Unele sesizări au fost greşit calificate , ca fiind plângeri împotriva soluţiei sau cereri de revizuire, conform constatărilor din capitolul referitor la grefă, registratură şi arhivă.

• Activitatea de înregistrare desfăşurată de grefa Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj se poate caracteriza ca fiind corectă. Deficienţele constatate se datorează inexistenţei unor forme de pregătire şi perfecţionare în domeniu, care să stabilească în mod unitar, pentru activitatea din cadrul parchetelor militare modalitatea de înregistrare şi cartare a lucrărilor.

De asemenea nu au fost efectuate controalele trimestriale instituite pentru activitatea de grefă prin dispoziţiile art. 126 alin. 1 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor.

Propuneri:

Aprobarea statelor de funcţii şi personal pentru Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj;

Dotarea tuturor locaţiilor componente cu mijloace de transport corespunzătoare, având în vedere teritoriul foarte mare care trebuie acoperit de activităţile ce intră în competenţa acestei unităţi de parchet;

Informatizarea tuturor locaţiilor, astfel încât tehnica informatică să fie la nivelul parchetelor civile;

Asigurarea pazei în conformitate cu prevederile legale – art. 122 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi modificată;

Activităţile efectuate în baza obiectivelor din programele semestriale de activitate să fie materializate în informări şi referate;

Armonizarea programelor semestriale de activitate cu obiectivele din programele de activitate ale parchetelor ierarhic superioare;

Infirmarea de către prim procuror, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, a soluţiilor de netrimitere în judecată, nelegale şi a rechizitoriilor nelegale şi netemeinice, renunţându-se la practica trimiterii la procuror, cu îndrumări, pentru „refacerea” rechizitorului;

Efectuarea cercetărilor şi întocmirea referatului pentru soluţionarea cererilor de revizuire în termenul de 2 luni, prevăzut de lege;

Verificarea atentă a tuturor sesizărilor pentru o calificare corectă a obiectului acestora;

Efectuarea unor stagii de pregătire a grefierilor şefi şi grefierilor în scopul instituirii unui mod unitar de primire, înregistrare şi circulaţie a lucrărilor;

Efectuarea controalelor trimestriale privind activitate de grefă, registratură şi arhivă în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. 1 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor.

PARCHETUL MILITAR DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MILITAR TIMIŞOARA

Concluzii:

• Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara funcţionează în locaţiile Timişoara şi Craiova, în imobile aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, corespunzătoare din punct de vedere al spaţiului destinat desfăşurării activităţilor specifice.

Imobilul locaţiei Timişoara necesită reparaţia capitală sau înlocuirea sistemului de încălzire şi dotarea cu instalaţii de aer condiţionat.

Dotările tehnico-materiale ale locaţiilor nu sunt corespunzătoare unor unităţii de parchet, tehnica informatică fiind aproape inexistentă, un singur calculator fiind conectat la reţeaua Internet, timp de o oră pe zi, prin intermediul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale.

Autoturismele din dotarea parchetului sunt vechi de 8-10 ani şi aparţin unităţilor militare din cadrul M.Ap.N., din circumscripţia Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara.

• În desfăşurarea activităţilor specifice, prim procurorul unităţii sau adjunctul acestuia au emis ordine de zi pe unitate, dar unele din aceste ordine nu au fost semnate de emitenţi.
• În activitatea de îndrumare şi control au fost întocmite programe semestriale de activitate, dar realizarea obiectivelor cuprinse în aceste programe nu a fost materializată în informări, rapoarte, procese-verbale, astfel încât să existe dovada realizării lor şi să fie luate în considerare la analiza activităţii unităţii.
• Procurorii şi personalul auxiliar de specialitate au participat la diverse forme de pregătire şi perfecţionare a pregătirii profesionale, constând în seminarii trimestriale, organizate la nivelul unităţii, al Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti sau Institutul Naţional al Magistraturii, însă temele abordate şi dezbătute de personalul auxiliar de specialitate nu se referă la cea mai importantă parte a activităţilor acestora, respectiv primirea, înregistrarea şi circulaţia lucrărilor.
• În activitatea de urmărire penală a existat preocupare continuă pentru soluţionarea cu celeritate a cauzelor, existând la data controlului doar 4 dosare mai vechi de un an de la prima sesizare şi nici un dosar mai vechi de 6 luni de la începerea urmării penale.

Pentru soluţionarea dosarelor în termene rezonabile, la fiecare şedinţă de analiză a activităţii unităţii s-au discutat dosarele mai vechi, s-au întocmit situaţii şi s-au fixat termene de soluţionare.

Calitatea activităţii procurorilor în acest domeniu este reflectată de faptul că nu s-au înregistrat achitări sau restituiri definitive de la instanţa de judecată.

• Plângerile împotriva soluţiilor adoptate de procurori au fost soluţionate în anul 2007 cu depăşirea termenului de 20 de zile, prevăzut de art. 277 Cod procedură penală.

Soluţiile adoptate au fost comunicate petenţilor în toate cazurile.

• În activitatea judiciară, procurorii au participat la şedinţele de judecată, conform unei planificări săptămânale.

Pentru desfăşurarea în bune condiţii a acestei activităţii s-au întocmit fişe de şedinţă, a existat preocupare pentru solicitarea administrării de probe şi formularea de concluzii temeinice şi legale.

Analiza soluţiilor pronunţate de instanţele de judecată se realizează săptămânal, fiind consemnată în procesele-verbale încheiate.

În anul 2006 s-au declarat 2 căi de atac şi una în anul 2008, până la data controlului.

Cererile de revizuire formulate în perioada supusă verificării în număr de 5, au fost soluţionate cu depăşirea termenului de 2 luni prevăzut de art. 399 alin. 4 Cod procedură penală, în 4 din cele 5 cazuri.

• Sesizările formulate în baza O.G. nr. 27/2002 aprobată prin Legea nr. 233/2002 au fost, în general, corect calificate, iar sesizările au fost soluţionate în termenul de 30 de zile.

Au fost identificate cazuri în care nu s-a consemnat în registru faptul că s-a comunicat petenţilor modul de soluţionare a cererilor, dar această situaţie a fost constatată doar în cazurile în care s-au solicitat copii de pe înscrisuri şi acele copii s-au înmânat direct solicitantului.

• În activitatea de primire, înregistrare şi circulaţia lucrărilor s-au constatat încălcări ale dispoziţiilor legale constând atât în inexistenţa unor registre şi condici obligatorii, cât şi în înregistrări eronate a unor lucrări în alte evidenţe decât cele în care trebuiau efectuate.

Aceste greşelii se datorează neparticipării la stagii de pregătire a grefierilor şefi şi grefierilor, organizate la nivel naţional, cât şi nerespectării obligaţiei stabilite în art. 126 alin. 1 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, referitoare la verificarea trimestrială a activităţii de grefă, registratură şi arhivă.

Propuneri:

Realizarea unor dotări a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara cu tehnică informatică la nivelul parchetelor civile;

Dotarea cu autoturisme corespunzătoare având în vedere activităţile specifice care impun deplasări în toate cele 5 judeţe din raza de competenţă a unităţii;

Realizarea instalaţiei de aer condiţionat şi înlocuirea sistemului de încălzire centrală la locaţia Timişoara;

În realizarea activităţilor specifice, se impune ca ordinele de zi pe unitate să fie întocmite cu respectarea dispoziţiilor legale;

Programele de activitate întocmite semestrial să conţină obiective concrete, care să contribuie la îmbunătăţirea activităţii parchetului, iar realizarea obiectivelor să se materializeze în informări, note, rapoarte, procese-verbale, etc.;

Plângerile împotriva soluţiilor şi cererile de revizuire să fie soluţionate cu respectarea termenelor prevăzute în Codul de procedură penală;

În activitatea de grefă, registratură şi arhivă este necesară dotarea cu registre şi condici cu rubricatură corespunzătoare, conform Regulamentului de ordine interioară al parchetelor, şi să se renunţe la practica utilizării unor evidenţe confecţionate de angajaţii unităţii;

Prim procurorul şi prim procurorul adjunct să asigure respectarea dispoziţiilor legale privind primirea, înregistrarea şi circulaţia lucrărilor, atât de către grefierul şef cât şi de către procurori.

*

*                   *

În raport de aspectele constatate, referitoare la competenţa după calitatea persoanei şi volumul de activitate al parchetelor militare, apreciem că se impune o regândire a structurii acestora, inclusiv a statelor de funcţii şi de personal.

Având în vedere inadvertenţele de ordin legislativ existente între dispoziţiile Legii 304/2004 privind organizarea judiciară, Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Regulamentul de ordine interioară a parchetelor pe de o parte şi regulamentele şi ordinele militare, pe de altă parte, apreciem că se impune, de lege ferenda, corelarea acestora.  

INSPECTORI

Sursa: Consiliul Superior al Magistraturii via Ziaristi Online